15.09.2021,  19:43:15 | 0 comentarii | 906 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Relatarea unui alpinist petroșenean, care a urcat în sandale de trekking  până la 3.830 m altitudine
de Ziarul Vaii Jiului

Cum a început

Povestea a început încă de acum câteva luni când mi-a venit ideea să urc pe Matterhorn și să fac o traversare integrală a crestei (creasta Leone+ Hornligrat). După o discuție cu un prieten alpinist, am ajuns la concluzia că trebuie să încep un program de antrenament, că va fi nevoie de câteva luni de cățărare în regim alpin/ de iarnă, însă călătoria nu stă în destinație, ci în drumul parcurs.

Planul nostru inițial pentru a urca Matterhorn a fost în jurul a 12 septembrie, când am făcut prima rezervare la refugiul Carrel, ca să avem timp să ne aclimatizăm și să facem o încălzire pe câteva vârfuri mai ușoare în săptămâna de dinainte.

 

Cu telecabina spre ghețar

După două zile de condus, ajunși în Italia, forțați de cele două zile rămase din fereastra de vreme bună, am luat decizia să urcăm atunci, cu plecare către refugiul Carrel ziua ulterioară, urmând să urcăm pe vârf și să facem traversarea după o noapte petrecută la refugiu.

În consecință, am luat rapid o telecabină care ne-a dus pe ghețar, la cota 3548, ca să facem o scurtă aclimatizare.

După aproximativ 3 ore petrecute între 3500 și 4000 de metri, am coborât cu aceeași telecabină în Cervinia.

 

În sandale de trekking

Următoarea zi, în jurul orei 12, am plecat din Cervinia cu telecabina până la cota 2500 m.

Am început ascensiunea în sandale de trekking și am continuat așa până la refugiul Carrel (3.830 de metri altitudine). Odată ajunși acolo, am fost felicitați pentru dârzenia noastră de a urca în sandale până la refugiu de niște alpiniști care se pregăteau să urce vârful ziua următoare.

 

Gânduri de noapte la refugiu

Noaptea petrecută la refugiu a fost groaznică. Nu am reușit să dorm deloc, auzeam cum plecau avalanșele de bolovani și tot felul de gânduri: că nu avem aclimatizarea făcută, că nu am reușit să termin tot programul de antrenament, că vin după o accidentare și o pauză de 2 săptămâni etc.

 

Echiparea și la drum!

Puțin după ora 3 noaptea, ne-am ridicat din paturi, ne-am echipat, am mâncat două batoane proteice și colegul meu a spus: trebuie să plecăm repede, ca să nu pierdem timp așteptând după ei. Colegul meu vorbea de celelalte 4-5 echipe din cămăruța aceea mică care se echipau și ele să urce pe vârf.

 

Emoții

După ce am ieșit din refugiu, starea mea de rău (probabil din cauza unui cumul de factori, printre care cei mai importanți fiind: lipsa aclimatizării și a somnului) s-a accentuat dând ochii cu gigantul perete de stânca. I-am zis colegului meu că nu cred că pot să fac asta. M-a încurajat, deși nici el nu se simțea grozav după un somn destul de prost și a zis glumind el: „Hai să vedem ce iese! Avem Solvay-ul pe coborâre în caz de urgență”.

Spusele lui accentuau ideea că nu ne abatem de la planul inițial, și o să facem întreaga traversare, nu doar vârful.

Bivuacul Solvay este o construcție pe partea elvețiană a crestei, la altitudinea de 4000 de metri cu regim de confort minim, gândit pentru adăpostirea alpiniștilor în cazul unor condiții neprevăzute.

 

Cățărarea

După o oră și jumătate de cățărare, am început să mă simt mult mai bine. Programul nostru presupunea să atingem vârful în cel mult 5 ore. Pe partea italiană, în pasajele mai dificile, sunt corzi fixe si cățărarea se poate face pe ele. Ai nevoie de brațe puternice pentru asta.

La un moment dat, simțind cum îmi alunecau mănușile, mi le-am dat jos și mi-au înghețat mâinile imediat. Am hotărât să îmi pun mănușile înapoi.

Deși m-am antrenat mult în ultima vreme, au fost porțiuni în care nu m-am simțit deloc bine, deoarece eram foarte expus, posibilitatea de asigurare era redusă și nu aveam voie să cad.

Când a răsărit soarele, eram chiar în penultima lungime și aproape că simțeam vârful, nu-mi venea să cred că visul meu devenea realitate.

 

Ora 7,16: ceasul victoriei!

Ne-am mișcat cu o precizie de ceas elvețian și chiar mai bine decât ne-am propus, la ora 7 și 16 minute am ajuns pe vârf. URAAAA!

Colegul meu m-a privit în ochi și a spus: „Nu te bucura prea mult, greul cu adevărat abia acum începe!”.

 

Traversarea crestei

Ne-am echipat cu colțari și piolet și am plecat mai departe să facem traversarea crestei, care s-a prezentat în condiții excelente, dar trebuia parcursă cu mare grijă, deoarece în stânga și în dreapta se afla un gol de 1500 de metri.

 

Descățărarea

După ce am făcut traversarea și am ajuns pe partea elvețiană, trebuia să descățărăm. Aici s-a văzut lipsa mea de antrenament. Mă uitam în jos și vedeam cum lucea efectiv gheața și nu prea puteai să asiguri, fiindcă pioletul nu intra mai mult de 3-4 cm în gheață.

Fiecare pas era sfânt, deoarece orice mică greșeală ne-ar fi putut costa viața.

 

Coborâre fără nici un rapel

Coborârea a fost mai lentă, durând aproximativ 6 ore. Suntem mândri că nu am făcut nici un rapel pe coborâre, descățărând toate pasajele până la Hornlihute (3260 metri altitudine).

La refugiul Hornli ne-am dat jos echipamentele de pe noi, bocancii din picioare și am început lungul drum până în Zermatt, în sandale.

 

Totul e bine, când se termină cu bine

Îi mulțumesc partenerului meu de coardă, pe care l-aș urma peste tot în lume, profesorului Roman Cornel care mi-a deschis ochii către acest sport și apropiaților si prietenilor mei care m-au susținut și încurajat tot timpul.

Alexandru Emilian POPESCU


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





_____
Administrare pagină de Facebook pentru persoane publice
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Administrare pagină de Facebook pentru afaceri
_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Catalog promoţionale 2022
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Catalog promoţionale 2022


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter