30.09.2021,  19:39:24 | 0 comentarii | 223 vizualizari
De vorbă cu un ţăran de pe Valea Jiului (III)
de Marian BOBOC

CUI ERA FRICĂ DE (CUVÂNTUL) MOMÂRLAN?

Convorbirea de mai jos a fost publicată într-un serial de 11 episoade, sub titlul „De vorbă cu un ţăran de pe Valea Jiului”, în săptămânalul „Avântul”, în 1928 (intertitlurile îmi aparţin). Cel care-l intervievează este un anume „Dela Dunăre”. Un pseudonim redacțional, desigur nu foarte greu de descifrat, din moment ce directorul-proprietar al ziarului, V.B. Taloescu, a venit în Valea Jiului de pe malul Dunării, de la Drobeta Turnu Severin. Oare de ce redacția nu a titrat convorbirea „De vorbă cu un momârlan de pe Valea Jiului”? Oare de ce cuvântul „momârlan” (ca și „barabă) abia apare de vreo câteva ori în presa interbelică de limba română? De ce exista o teamă a presei în scrierea vremei?  (Răspunsul la aceste întrebări îl găsim (astăzi) în DEX și (atunci) în societate. (M. BOBOC)

 

Cărăuşia şi ortăcia care n-au fost să fie

Dar bun e Dumnezeu, s-or îndrepta ele cu vremea, toate câte astăzi sunt pe dos. Însă tot nu mă iartă necazul ca să nu-ţi mai povestesc din cele auzite. Că nu ne-au primit în lucru de stand, una rămâne; că nu ne-au ocolit cu cinstea, alta. Numai că mai este o vorbă, şi anume despre purtarea lucrului de cărăuşie, că cu alt unternemărit nu mi-a fost dat mie să-mi trudesc mintea.

Vezi, d-ta, Jiul câtă minune de piatră şi nisip aduce într-un an? Apoi să ştiu că măcar jumătate din ăst material îl bagă inginerii la băi pentru socotelile lor, cele de nu le vedem nici oamenii prostovani de la faţa pământului. Hei, dară la atâta putere de cărăuşie trebuiesc care, cai zdraveni şi oameni sănătoşi. ce-ar fi fost mai cinstit şi mai domnesc decât să ne zică domniile lor: Măi, valahilor! Voi aveţi cai, căruţe şi braţe zdravene. Ia prindeţi-vă voi într-o “ortăcie” cu de-ai voştri din satele de pe Jiu, şi să vă dăm vouă lucrul de cărăuşie. Măcar atât. Că doar Jiul, când vine mânios din sus şi aduce atâta material, locurile voastre le surpă şi le duce pe Surduc la vale şi, câteodată, chiar vitele şi casele. Ar veni acest lucru ca un fel de răsplătire a necazurilor ce înduraţi. Şi v-aţi putea agonisi cât de cât un mic avut că, astăzi, toată lumea câştigă. Aşa s-ar fi căzut să fie!

 

Nişte străini care nu văzuseră apa

decât în pahare şi piatra pe drumuri

Vai, dragă Doamne, cari vezi tu minunea oamenilor! Ştii ce-au făcut, domnişorule? Au adus domnii alte naţii, cari nu văzuseră în viaţa lor apa decât în pahare şi piatra pe drumuri. Şi le-au dat lor să poarte lucrul cel mult, plătindu-le atâţia bani că, mai-mai, ajungea la câte un creiţar de fiecare fir de nisip sau câte o coroană de darabul de piatră. Nu-i vrednic Jiul o mie de ani de banii ce s-au plătit pentru piatra şi nisipul lui. Că numai ce luau materialul din Jiu şi-l ţipau la o svârlitură de bâtă şi gata răsplata cea mare. Şi acum, la ce să ne aşteptăm noi de la ei?

Care nu aveau ei, nici cai, fiindcă unii fuseseră ciubotari, alţii crâşmari şi ştie dracul ce-or mai fi fost. Aduceau şi ei, la rândul lor, oameni de prin alte părţi, străini ce ne stricau cu carele lor şi bruma de drum ce ne-o făcuserăm noi prin comună. Iar noi, prăpădiţii, ne uitam tăcuţi la ei, toamna, când se întorceau la locurile lor cu taşca plină şi cu nasul roşu de beutură. Numai când se întâmpla să ceară Werk-ului mai mult material şi nu aveau la îndemână alţi străini, cari erau prinşi la alte munci, atunci mai lua şi din ai noştri la lucru. Dar plata ce ne-o da era de batjocură. Nici pe sfert cât luau ei pe munca noastră şi a cailor noştri. Şi când îşi făceau milioane bune, era gata şi lucru.

 

Un unternemăn străin cu sersamuri faine

Şi pas-că celelalte lucrări se petreceau altfel? Crezi    d-ta c-a fost chip vreodată să câştige un român de-al nostru cât de cât, ca să poată zice şi el că nu degeaba s-a făcut România Mare?

Ia, aşa, de s-a mai prins de câte unu’ câte ceva, c-apoi să-l afurisească străinii veninoşi şi să nu-l mai vezi niciodată pe aici, pe la noi.

Căci cu alte feluri de lucrări - bag seama - cam astfel sta învârteala cea straşnică. Venia câte un domn mândru, îmbrăcat nemţeşte, cu lulea scumpă şi cu ochelari groşi, tocmai de la Viena. Cerceta băile împreună cu mărimele Werk-ului. A doua zi, auziam zvonul prin sat: Văzut-ai, bade, domnii ce trecură cu “cocia” werk-ului prin sat? Spune doamna Franţ că bacterul de la gară, hăl mai gras, este un “unternemăn” străin, care o să vină cu “sersamuri faine”, să dereagă cărbunii prin băi, că inginerii unguri nu se pricep la aşa ceva... Irra, că buni bani o mai scoate şi aista din jepul Werk-ului!...

Şi mai departe, noi aşteptam cu neastâmpăr luni de zile, ba şi câte un an, ca să vedem venind lucrătorii cei meşteri, pe care-i socoteam altfel de oameni şi să le vedem maşinele celea minunate. Că doară nu degeaba aveau ei să vină de la atâta amar de depărtare cu trenul cel scump.

Dar nu vedeam şi n-am văzut decât ce-ai văzut şi d-ta de când stai în satul nost: nimic. De la o vreme, ne puneam întrebarea cum şi-ar pune-o orice om: cu ce dracu’ vor fi lucrând şi unde-or fi băgaţi, de nu se vede neam? Că, într-un timp, văzurăm noi câţiva nemţoi sfrijiţi şi uscaţi ca frunza de toamnă, cortel şi vipl pe la bătrânele necăjite de prin sat, sau la crâşmă. D-apoi de-iştia la noi nu afli decât golani cerşetori pe uliţi, necum maieştrii de pus orânduiala în băi. Însă, nu peste mult timp, aflarăm taina cea mare. Căci azi - unul, mâine - altul, fură luaţi în lucrul nemţilor oameni de-ai noştri, din sat, ca ziuaşi câte o lună-două.

 

O afacere nemţească. 2 obărştaigări, 10 nemţi ziuaşi,

restul momârlani. Trăiască antrepriza nemţească!

Până când, într-o zi, întrebai pe un nepot de-al muierii, de care aflasem că umblă în lucru la nemţi. Da’, unde lucri măi, Ioane? La nemţi, bade Pătrule, un’ să lucru? Apoi,   n-au adus ei lucrători din ţara nemţească? Adus pe mama lor, spurcaţii! Suntem doar noi, câţiva, şi alţi câţiva de-ai werkului. Încolo, îs doi “obărştaigări”, urâţi - mama focului şi vreo zece prăpădiţi de nemţi, tot “ziuaşi” şi ei. Nu lucrăm nimic mai de seamă. Lucru’ ce-l facem noi cu nemţii îl făceau băieşii şi răznaşii şi până acum. Toate cele îs de la Werk, şi “ţiment”, şi “şoater” şi “doace” şi dinamita. Şi mă cuget eu că şi fără oberştăigării aceştia s-ar fi putut face treaba, fără nici o problemă pentru cărbuni. Decât de n-o fi şi aici o “politică”.

Cum am spune, nepoate, toate-s din ţară, doar peceţile cele de le pun când încasează banii sunt de la Viena! Bună treabă, cu drept nemţească, măi Ioane!

Şi tot ispitindu-l pe nepot, îmi mai spune, aşa, ca la o ureche secretă: Ascultă, bade, mi-o spus mie ordonanţul oberştaigărului cum că acesta trece în ţidulele de plată ce le dă Werkului, de fiecare dată câte patru-cinci sute de lucrători străini. Iar noi suntem de toţi patruzeci şi încă de aceştia ca mine.

Acum, înţelege şi d-ta, domnişorule, ce crezi. Iacă aşa au supt nemţii ăştia bani de pe cărbunii noştri, patru ani de-a rândul: doar cu o pecete de la Viena! Ba, mai aflai, că înainte de a se năpăstui cu antrepriza pe Valea Jiului, nemţii de care îţi vorbi, atât de căutaţi erau, că unii prindeau câinii pe străzile Vienei. Trăiască antrepriza nemţească!

 

Libăraşii şi naţionalii. Sau când votezi Pătru se alege... Pavel

Astfel au stat şi stau şi acum lucrurile pe la noi, domnişorule! Zvonuri multe de îndreptare am tot auzit în ultimul timp. D-apoi cu de-astea s-au învăţat şi urechile şi răbdarea noastră. Eu, de-acum, încredere nu mai am decât în Cel de Sus. Şi înţelegi şi d-ta prea bine ce ar mai putea face şi Dumnezeu, când până la altarul lui trebuie să te ciocneşti cu atâţia sfinţi.

Noi, prăpădiţii de ţărani, nu suntem luaţi în seamă decât în preajma alegerilor. Iar atunci, ni se pun în faţă atâtea bunătăţi de ne gândim cum de mai au lipsă de noi domnii, când ei pot împărţi atâta minune de trai bun. Şi, mai ales, cum de nu-şi păstrează pentru dumnealor, mai întâi,  toate acestea, ci umblă să ne toarne cu de-a sila fericirea  cea mare? Parcă nu-s toţi o apă şi-un pământ? Că dacă sunt acum la putere libăraşii (liberalii - n.a.)? Avem noi vreo dreptate sau vreun câştig? Şi dacă vor veni naţionalii (Partidul Naţional Ţărănesc - n.a.), n-o fi tot la fel? Şi n-a făcut tot astfel şi generalul AvărăscuI? Precum sângele apă nu se face şi lupul năravul nu-l schimbă, tot aşa şi domnii ăi mari. Ce le pasă dumnealor că-s ungurii mai tari pe Valea aceasta, şi ce le-ar păsa de-ar fi cumva balaurii?

Banii pentru dânşii îs fără miros şi fără neam.

Îşi umplu bine tăşcile şi pornesc de pe aici - căci, mă rog, îi tare aerul şi plin cu fum de cărbune - cu automobile scumpe, ca să cheltuiască banii cine ştie pe unde. Iar noi vom sta mai departe pe aici, jinduind la pita albă ce-o mănâncă alţii. Revoluţie pentru aceea, n-om face. Dar nici pe motanii ceia de domni de umblă după voturile noastre cu alegerea nu i-om mai cinsti. Adică zic alegere, fiindcă aşa am apucat a-i zice. Dară şi aci e o vorbă de spus mai mult, că doar ştii şi dumneata cum merg treburile: votezi Pătru şi se alege Pavel! Aşa, zău. Şi acum, dacă d-ta, precum spuneai, vei scrie în gazetă despre necazurile noastre, bine o fi. Dacă nu vei scrie, încă bine o fi, că mă tem cum că gaură în cer nu s-o face nici pe afacerea asta.

 

Sfârşit nu prea optimist de poveste

Astfel sfârşi de povestit prietenul meu ţăran, Badea Pătru, lăsând mai departe necazul pe suflet ca o piatră funerară pe un mormânt.

Am căutat să redau, pe cât mi-a stat în putinţă, cu fidelitate convorbirile noastre, şi n-aş avea de adăugat altceva decât că, controlând cele spuse de necăjitul ţăran, cu durere am aflat că-s perfect adevărate. Mai mult, nedreptăţile şi abuzurile au fost cu mult mai mari şi mai dureroase decât mi le-a povestit badea Pătru. Căci de lipsă de modestie nu poate fi învinuit. Natural că mâhnirea noastră, a românilor, e destul de mare. Dar, pentru că suntem dominaţi de aceeaşi încredere în triumful cauzei cinstite, sperăm ca, în curând, să luăm act de începutul reparării tuturor fărădelegilor


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter