10.10.2021,  11:35:55 | 0 comentarii | 602 vizualizari GALERIE:     FOTO    
De vorbă cu Constantin DOBRE, liderul grevei anti-comuniste a minerilor din 1977 / Înregistrări din „fonoteca de aur” a Securității
de Marian BOBOC

• Constantin DOBRE a câștigat un proces cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității CNSAS i-a predat programul de revendicări al grevei, varianta olografă și dactilografiată, fotografiile și scrisorile originale ce i-au fost adresate după greva din august 1977, confiscate de Securitate

 

INTEROGATORIUL

Marian BOBOC: Domnule DOBRE, vă mulțumesc că ați acceptat să purtăm un dialog on-line cu privire la dosarul dvs. de securitate aflat în custodia Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.). După greva minerilor Văii Jiului din august 1977 ați fost interogat de securitate?

Constantin DOBRE: Da, am fost interogat.

Marian BOBOC: În Volumul 2 al dosarului dvs. de securitate, la fila 387 se spune „Chemat de organele noastre în seara zilei de 13 august a. c., a venit cu o oră întârziere și discutând cu Șeful Direcției a II-a din Ministerul de Interne, Șeful Securității Județului, întrebat fiind de ce nu a anunțat că este amenințat, lucru cunoscut la mină, el a bravat afirmând că „dacă se atinge careva de mine Vulcanul sare în aer”.

Ați fost supus unui interogatoriu din partea celor care v-au chemat?

Constantin DOBRE: Da, am fost interogat.

 

CICĂ NIȘTE SECURIȘTI (GENERALI ȘI COLONEI)…

Marian BOBOC: La sfârșitul dosarului dvs. de securitate, Vol. 1, este atașată o casetă audio înregistrată pe care se află numele dvs. și pe care am ascultat-o și eu. Când am ascultat-o prima dată, mi s-a părut că ascult o piesă de teatru. Vocile grave ale anchetatorilor, ascunzând o amenințare mocnită, răspunsurile unui om căruia nu-i e teamă. Ce puteți spune despre acea casetă?

Constantin DOBRE: Este caseta cu înregistrarea interogatoriului la care am fost supus de către Șeful Direcției a II-a a Departamentului Securității Statului (DSS) din Ministerul de Interne, general-maior Emil Macri, și Șeful Securității Județului Hunedoara și al întregului Comandament al forțelor de represiune instituit în Valea Jiului format din securiști și milițieni aduși din 7 județe ale țării, colonelul David Golea, în seara zilei de 13 august 1977, în sediul Miliției din orașul Vulcan. Cei doi securiști nu m-au interogat din proprie inițiativă, ci din ordinul direct al generalului colonel Nicolae PLEȘIȚĂ, șeful Departamentului Securității Statului (DSS), așa cum este consemnat într-un înscris din dosarul meu de securitate (Vol. 1, fila 349) – înscris semnat de colonelul David Golea și în care se spune, citez: „Din ordinul tov. prim adjunct al ministrului gen. lt. N. PLEȘIȚĂ s-a intrat în contact cu numitul DOBRE CONSTANTIN principalul exponent al elementelor care au contribuit la evenimentele din 2-3 august”.

Într-un alt înscris din dosarul întocmit pe numele meu (Vol.2, fila 549), semnat de un alt colonel, Gheorghe Simon, Inspector Șef al Inspectoratului Județului Hunedoara din Ministerul de Interne, acesta a consemnat despre mine, citez: „S-a acționat combinativ asupra lui DOBRE CONSTANTIN, principalul exponent al elementelor recalcitrante și instigatoare”   

Cei trei securiști din vârful Securității: gen. lt. Nicolae PLEȘIȚĂ, gen. maior Emil MACRI și col. David GOLEA, menționați mai sus, mi-au acordat o atenție deosebită și specială, din motivele recunoscute și consemnate chiar de ei în rapoartele lor, adică pentru faptul că eram, în viziunea lor, „principalul exponent” al minerilor greviști care au contribuit „la evenimentele din 2-3 august 1977”. (din rațiuni de… minimalizare, Securitatea nu numește în documentele sale cele petrecute în august 1977 grevă, ci… evenimente – n.M.B.)

Dacă priviți toate notele zilnice de filaj asupra mea din dosarul meu de securitate - și v-ați aplecat asupra acestora cu acribie în impresionanta carte a Dvs. „Strict Secret. Lupeni 1977. Filajul continuă!” - veți observa că acestea au fost semnate de locotenenți colonei, capii serviciilor speciale de filaj din județul Hunedoara și București. 

Marian BOBOC: Pe înregistrarea casetei se aud 3 voci distincte. Puteți devoala ale cui sunt?

Constantin DOBRE: Vocea mai joasă este a colonelului David Golea, cea moderată este a mea, care răspundeam la întrebările celor 2 securiști, și cea strigată a generalului-maior Macri Emil.

 

„DECLARAȚIA” MINERULUI GRĂDINARU – O CACEALMA A SECURITĂȚII MIROSITĂ DE DOBRE

Marian BOBOC: Se aude pe casetă că, deși erați amenințat mereu cu dosar penal și vi s-a spus că securiștii dețineau declarația minerului din Uricani, Constantin Grădinaru, în care acesta ar fi declarat că din dispoziția dvs. acesta a fost bătut, sechestrat și adus cu forța la Lupeni, ați refuzat să le dați crezare securiștilor și să dați orice declarații verbale sau scrise despre minerii apropiați cu care ați colaborat în timpul grevei de la Lupeni. De ce ați refuzat să dați declarații scrise sau verbale? Nu v-a fost teamă de amenințarea cu întocmirea dosarului penal pentru acuzațiile care vi se aduceau în legătură cu minerul Constantin Grădinaru?

Constantin DOBRE:  Nici dacă ar fi căzut cerul pe mine și aș fi zăcut în temnițele comuniste nu aș fi putut să dau declarații despre mineri împreună cu care am îngenuncheat securitatea și activiștii de partid în frunte cu Nicolae Ceaușescu! De ce? Pentru că minerii Văii Jiului au fost solidari cu mine, m-au ascultat, m-au acceptat să-i conduc, au aprobat cu entuziasm programul de revendicări scris de mine și dactilografiat, m-au susținut și mi-au fost  loiali pe tot timpul manifestației de la Lupeni.

Într-adevăr, se aude foarte clar din casetă vocea generalului maior Emil Macri, care îmi repeta că mi-a deschis dosar penal în legătură cu acuzațiile acestuia la adresa mea, cu privire la minerul Constantin Grădinaru și că atunci când va strânge toate probele urma să mă trimită în judecată pentru infracțiunile de amenințare, bătaie și sechestrare de persoane. Îmi era foarte clar că securistul ăla nenorocit dorea cu orice preț să mă bage la pușcărie pentru infracțiuni de drept comun, și nicidecum pentru alte acuzații cu privire la acțiunile mele cu iz politic, pe care de altfel le-am și recunoscut în același interogatoriu, anume (1) scoaterea forțată a activiștilor PCR din Primăria orașului Lupeni în noaptea din 2/3 august 1977 și (2) supunerea la votul minerilor greviști (vot aprobat în unanimitate!) ca să interzicem arborarea drapelelor de stat și de partid la sosirea lui Nicolae Ceaușescu la Lupeni.

Nu, nu mi-a fost teamă de amenințările securiștilor în legătură cu minerul Constantin Grădinaru. În primul rând, nu i-am crezut pe securiști că dețineau declarația acuzatoare a lui Constantin Grădinaru la adresa mea și care nu mi-a fost arătată. În al doilea rând, chiar dacă ar fi dat acea declarație împotriva mea, nu aveam de unde să știu dacă acea declarație a fost dată de bună voie sau sub presiune și/ sau sub amenințări, bătăi etc. În al treilea rând, știam sigur că n-am însărcinat pe nimeni să-l amenințe, să-l bată, să-l sechestreze și să-l aducă cu forța la Lupeni pe minerul Constantin Grădinaru. Gândeam atunci că totul a fost doar o cacialma pusă la cale de securiști pentru a afla de la mine cum au fost aduși minerii din Uricani la Lupeni în frunte cu Constantin Grădinaru. De altfel, în Volumul 2, fila 551, din dosarul meu de securitate se spune că securiștii au depus eforturi mari, citez: „În acțiunea de identificare a celor care au transportat pe GRĂDINARU CONSTANTIN de la Uricani la Lupeni în noaptea de 2/3 august 1977,..., au fost verificați și audiați 1820 conducători auto, pe bază de declarații, efectuându-se investigații la domiciliu și locurile de muncă, pentru verificarea exactității depozițiilor făcute”, și tot n-au aflat nimic care ar fi putut să mă incrimineze pe mine că din dispoziția mea Grădinaru Constantin a fost bătut, sechestrat și adus cu forța de la Uricani la Lupeni. Ce n-au aflat securiștii de la mine și chiar niciodată este faptul că am ținut comunicarea cu minerii din exploatările miniere din Valea Jiului printr-un grup restrâns de persoane, selectate de Gheorghe Maniliuc, care se deplasau de la o mină la alta doar noaptea, pe dealuri și cărări mărginașe, și nu cu mijloace auto sau pe drumurile publice.

Repet, cu alte cuvinte: in dosarele mele de securitate nu există nicio informație care să confirme modul secret prin care am comunicat cu minerii din exploatările din Valea Jiului.

 

MANILIUC – UN ORTAC GREVIST DE TOATĂ ISPRAVA

Marian BOBOC: Tot din casetă se aude cum dvs. ați refuzat categoric să dați orice declarație scrisă sau verbală despre ce ați discutat cu minerul Gheorghe Maniliuc, de la mina Aninoasa, în locuința dvs. din Vulcan. O dovadă concretă de caracter și loialitate față de minerul Gheorghe Maniliuc.

Constantin DOBRE: Gheorghe Maniliuc mi-a fost cel mai devotat, apropiat și colaborator de taină! Aș fi comis cea mai mârșavă ispravă din viața mea dacă aș fi dat orice declarație despre minerul Gheorghe Maniliuc! Am fost și rămân convins că nici Gheorghe Maniliuc n-a dat nicio declarație despre mine! În toate volumele din dosarul meu de securitate n-am găsit nicio declarație a minerului Gheorghe Maniliuc despre mine. Gheorghe Maniliuc mi-a rămas loial și devotat până la moartea lui, la câțiva ani după grevă! Dumnezeu să-l hodinească în pace!

 

ÎN SFÂRȘIT, O ACUZAȚIE ADEVĂRATĂ: SCOATEREA FORȚATĂ A ACTIVIȘTILOR PCR DIN PRIMĂRIE

Marian BOBOC: Se aude cum cel cu voce joasă, pe care l-ați numit ca fiind colonelul David Golea, șeful Securității județului Hunedoara, vă acuza că ați scos cu forța activiștii de partid din sediul primăriei Lupeni în noaptea de 2-3 august 1977. Securiștii v-au spus că dețineau declarațiile activiștilor de partid. Era o acuzație adevărată?

Constantin DOBRE: Da, aceasta era o acuzație adevărată pe care am recunoscut-o.

Marian BOBOC: Nu v-a fost teamă că puteau să vă bage la pușcărie?

Constantin DOBRE: Nu, nu mi-a fost teamă, bazându-mă pe programul de revendicări, aprobat de Nicolae Ceaușescu în fața minerilor greviști, în care scria să nu se facă niciun fel de represalii împotriva celor care au luat cuvântul în timpul grevei de la Lupeni. De altfel, acuzația care mi se aducea era de natură politică și chiar am spus că pentru acea acuzație eram pregătit să fac față unui proces penal.

 

LA LUPENI CEAUȘESCU NU A MAI FOST ÎNTÂMPINAT, CA DE OBICEI, CU STINDARDELE PATRIEI ȘI PARTIDULUI

Marian BOBOC: Se mai aude din casetă că același securist vă reproșa și vă acuza că ați supus la votul minerilor greviști să nu se arboreze drapelele de stat și de partid la sosirea lui Nicolae Ceaușescu în mijlocul minerilor. Era o acuzație adevărată?

Constantin DOBRE: Da, acuzație adevărată pe care am recunoscut-o. De altfel, cine este curios și se uită cu atenție la fotografiile făcute în timpul grevei de la Lupeni, din dosarul meu de securitate și apărute și în public, va observa că nu apar arborate niciun fel de drapele comuniste și de stat.

 

ALEGAȚII&ABERAȚII DESPRE UN OM CURAJOS ȘI DE CARACTER

Marian BOBOC: Domnule Dobre, cred că vă sunt cunoscute diversele provocări și acuzații din Valea Jiului, după revoluția din decembrie 1989 și mult după aceea, chiar și în această vreme, că după grevă v-ați fi dat de „cealaltă parte a baricadei”, că n-ați fost interogat de securitate după grevă, că după grevă i-ați fi abandonat pe mineri plecând din Valea Jiului și alte alegații și aberații. De ce n-ați ieșit până acum în public cu această casetă care probează, fără putință de tăgadă, interogatoriul la care ați fost supus de către cei mai înalți demnitari ai securității, unul general, Emil Macri, și altul colonel, Golea David, acesta din urmă fiind și șeful comandamentului forțelor de represiune din Valea Jiului, după cum apare în dosarul dvs. de securitate? Ascultând de mai multe ori interogatoriul de pe casetă, mi-am dat seama ce poziție demnă și curajoasă ați avut după greva din 1977, în confruntarea cu securiștii. Ca unul care am scris câteva cărți despre mișcarea anti-comunistă de la Lupeni din august 1977, mă bucur, pentru grevă și greviști, pentru Valea Jiului, că liderul acesteia, Constantin Dobre, a fost curat, neracolat de Securitate.

Constantin DOBRE: Simplu! Nu răspund la provocări și acuzații nefondate și neprobate și nici nu mă justific în public!

Mărturisesc, cu maximă sinceritate și responsabilitate, că n-am fost, nu sunt și nu voi fi vreodată supărat pe detractorii mei din spațiul public și virtual pentru simplul motiv că chiar eu, împreună cu minerii Văii Jiului, în august 1977, am luptat, pentru prima dată in regimul comunist din România, și pentru libertatea acestora de a avea părerile lor (a se vedea punctul 10 din programul de revendicări al minerilor greviști „Cerem cu insistență ca întreaga demonstrație a minerilor din Valea Jiului să fie dată la radio și Televiziune”). Am avut privilegiul și onoarea de a vedea în acțiune această libertate de opinii și păreri, chiar dacă adesea greșit întrebuințată. În mare parte din prea lunga mea viață, trăită atât în țara mea natală, România, cât și pe alte meleaguri străine, am observat și constatat că libertatea de opinie și cea de exprimare stau la fundamentul demnității umane, iar lipsa acestei libertăți ale omului generează întotdeauna conflicte sociale cu consecințe imprevizibile, așa cum s-au văzut, se văd chiar acum și, în mod sigur, se vor mai vedea. Parafrazez un bine cunoscut dicton „Dacă libertate nu e, nimic nu e!”   

Mă simt onorat de aprecierile Dvs., domnule Boboc - un om care v-ați dedicat viața istoriei Văii Jiului, din care face parte și greva minerilor din 1977, un om care v-ați sacrificat sănătatea în praful arhivelor pentru a scrie 40 de cărți în ciclul pe care frumos l-ați numit „Viețile Văii Jiului”. Mă bucură aprecierile Dvs. cu privire la curajul și demnitatea mea în confruntarea cu cei doi idioți și agresivi securiști de la acea vreme și care, așa cum spuneam mai sus, nu m-au interogat din proprie inițiativă, ci din ordinul direct al generalului colonel Nicolae PLEȘIȚĂ, șeful Departamentului Securității Statului (DSS) din Ministerul de Interne.

 

NOUTĂȚI DE PE… STR. „DOBRE”

Ca noutate, vă informez, în exclusivitate, că cel mai târziu anul viitor voi depune mărturie publică despre viața mea. În acea mărturie voi lămuri și episodul cu privire la minerul Constantin Grădinaru din Uricani: când și unde l-am cunoscut și ce-am hotărât împreună cu el și Gheorghe Maniliuc de la mina Aninoasa.

Tot cu titlu de noutate și în exclusivitate, vă mai informez că am obținut de la CNSAS, în instanțele de judecată din România, după un proces de 3 ani, programele de revendicări ale grevei, olograf și dactilografiat, scrise de mine și sustrase de securitate din locuința mea, precum și fotografiile și scrisorile originale ce mi-au fost adresate după greva din august 1977, confiscate de aceeași instituție, Securitatea. Toate aceste documente originale, aflate în dosarul meu de securitate, au fost predate avocaților mei, de către CNSAS, pe bază de proces verbal de predare-primire, iar în dosarul de la CNSAS au rămas doar copii de pe aceste acte originale.

 

SCOS DIN „ZONĂ”. ADICĂ, ALUNGAT CU FAMILIE CU TOT DIN VALEA JIULUI

 Marian BOBOC: Am o ultimă întrebare. În dosarul dvs. (Vol. 2, fila 161) securiștii au consemnat, citez „DOBRE COSTICĂ – scos din zonă, dosarul penal urmează a fi definitivat.” Puteți spune când și în ce circumstanțe ați fost „scos din zonă”, adică din zona Văii Jiului de către securiști?

Constantin DOBRE: Am fost scos din zona Văii Jiului, împreună cu familia, soție și copilul nostru minor, în dimineața zilei de 29 august 1977, și mutat la Craiova de către securiști și cu autovehiculele acelei instituții odioase, numita Securitate. Pentru conformitate citiți ultima Notă de filaj a securității în Valea Jiului asupra mea din 29 august 1977, semnată de lt. col. Rizea Ilie, Ofițer specialist III de la Unitatea Militară 0672 București, Serviciul 5, și care se află în dosarul meu de securitate (Vol. 1, fila 187).

În aceeași Notă de filaj securistul „specialist”, Ilie Rizea îmi face și o „CARACTERIZARE” și chiar dă indicații cum ar fi trebuit să fiu reluat în filaj după strămutarea la Craiova, citez: „În perioada filajului DODU (numele de cod cu care l-a „botezat” Securitatea pe Constantin Dobre – n. M.B.) a desfășurat o activitate destul de intensă. Din comportarea acestuia a rezultat faptul că este un element abil, arogant, foarte retras față de familie, cu mult tupeu în a descoperi un eventual filaj. Se mai poate arăta că este bine cunoscut de localnici și nu are viciul beției. Considerăm că scopul filajului în această perioadă a fost atins, iar pentru reluarea acestuia în filaj este bine a se acționa din cât mai multe posturi interioare realizându-se astfel o conspirare cât mai deplină”.

 

ENIGMATICUL (ȘI ASCUNSUL) DOSAR PENAL…

Marian BOBOC: Aveți vreo știre, după 44 de ani, despre „dosarul penal urmează a fi definitivat”, la care se face referire în înscrisul Securității?

Constantin DOBRE: Cu privire la sintagma „dosarul penal urmează a fi definitivat”, presupun că acel dosar se referea la acuzațiile ce mi-au fost aduse de generalul-maior Emil Macri la interogatoriu, în legătură cu minerul Constantin Grădinaru. Doar presupun, pentru că de-a lungul timpului, m-am adresat mai multor instituții din România pentru a obține copie de pe acel dosar, însă fără niciun rezultat pozitiv. M-am adresat la CNSAS, SRI, Inspectoratul Poliției Județului Hunedoara, Procuratura Generală din București și procuraturile din județele Hunedoara și Dolj. Aceleași demersuri le-am făcut și în legătură cu ordinul generalului-locotenent Nicolae PLEȘIȚĂ, făcând demersuri scrise la SRI și CNSAS, însă tot fără un rezultat pozitiv.

Pe de altă parte, cred, totuși, că acel dosar care urma a fi definitivat era despre acuzațiile care mi s-au adus în legătură cu Grădinaru Constantin, bazându-mă pe faptul că după ce am fost strămutat la Craiova am mai fost interogat de câteva ori de Securitate în legătura cu lipsa mea de respect față de Nicolae Ceaușescu și față de drapelele de stat și de partid, motive pentru care am fost amenințat cu moartea prin împușcare, și de fiecare dată, când păream obosit și mai puțin vigilent, mi se adresau și întrebări colaterale, gen „De ce ai dat ordin să fie bătut Grădinaru Constantin? Pe cine ai trimis acasă la Grădinaru? De ce ai dat ordin să-l bată și să-l sechestreze? Ce voiai de la el?”, iar eu răspundeam mereu cu aceeași formulă, care se aude și în interogatoriul din 13 august 1977: „Nu știu cine este Grădinaru Constantin! N-am auzit niciodată de acest nume!”.  


Booking.com

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal






* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter