|
.
09.12.2021, 21:29:12 | 0 comentarii | 944 vizualizari
Poeme de Marian BOBOC
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
FAPT DIVERS
după săpături anevoioase în solul de granit al cuvintelor arheologii au găsit scheletul unei femei frumoase
ea a locuit cândva în poemele mele a fost ucisă de bătăile inimii mele nemiloase sau de praful uitării
(asupra cauzei morții experții nu s-au pus de acord încă)
POEMUL PE CARE-L SCRIU
poemul pe care îl scriu nu îmi va ține de foame de sete de frig de iubire
poemul pe care-l scriu nu mă va feri de gloanțe (oricât de adânc aș săpa tranșeele oricât de blindată ar fi cazemata)
poemul pe care îl scriu îmi va ține numai de scris
de aceea voi scoate din el cuvintele grele cuvintele ușoare până când poemul va deveni invizibil
atunci voi fi mulțumit și neînțeles ca un pământ crăpat la vreme de secetă în care intră și ies întruna furnici invizibile (ce mai vânzoleală!)
abia atunci voi fi cu adevărat apărat
GLORIA
în zadar stai încordat ca un leu la pândă nu vei simți când gloria se apropie tiptil-tiptil ca o pradă pentru poeții orbi
gloria nu e a ta ci a negustorilor mirosind a aur și nestemate care străbat pustiul încet&fără frică
ajung la caravanseraiul unde poeții orbi desenează pe nisip conturul femeilor visate semne despre gloria nevăzută a lumii sipete pentru înțelepciunea și liniștea morții
gloria nu e a ta ci a luptătorilor cu piepturile goale
ei strigă neînfricați „ura! ura! ura!” când luna însângerată de săgeți coboară printre cruci și morminte ca o pasăre fără cuib la ceasul când cea mai iubită femeie din lume se rostogolește printre bălării&cuvinte în cântecul de pe urmă al trompetistului
POEMUL DE LA CAPĂTUL AEROPORTULUI se dedică lui gilbert danco
am scris un poem pe care l-am citit o dată de două ori (desigur am și martori...)
am scris un poem pe care l-am pierdut și l-am căutat cu prietenii toată noaptea (poemul care dispare...)
un poem despre cum se iubesc poeții părăsiți despre cum se dau ei cu capul de pereții cârciumii când paharul e gol ca inima lor
un poem despre delicatațea neînțeleasă a femeilor din poemele mele desenate cu creta pe tablă de mâna profesorului la lecția despre „nefericiri poetice”
NEDUMERIRE
nu înțeleg de ce mă privești așa când trec strada cu inima mea în mână
BĂTĂILE INIMII
contează foarte mult cum îți ascult bătăile inimii (mai ales ce înțeleg eu din acestea)
inima ta bate ca o tobă între sălbatice și parfumate ierburi abia ținând ritmul vraciului
inima ta bate ca un telegraf știrea despre senzaționala descoperire că dragostea nu a existat vreodată
inima ta tropăie ca un armăsar scăpat în țarcul cu iepe departe departe departe în pusta de praf
VINOVAȚI NU SUNT DOAR PORUMBEII
nu ți-am mai scris de la ultima eclipsă când un porumbel mi-a răsturnat masa cu sticle&pahare&scrumiere încurcându-mi într-un mod nepermis pixurile colorate provocându-mi mari decepții sentimentale (de atunci mă feresc de porumbei fâlfâitul lor mă înspăimântă)
nu ți-am mai scris (vinovați nu sunt doar porumbeii) mi-e teamă ca veștile mele să nu te răpună ca pe o pasăre protejată de lege pe pământ și pe lună aproape de fărădelege
ECHILIBRISTICĂ
pe vremuri sub cupola circului făceam clovnerii cu paharul cu vin
în aplauzele spectatorilor făceam echilibristică în gura cobrelor
acum îl beau până la fund tot mai departe de lume mai singur mai însetat în jarul iubirii Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul |



