10.01.2022,  20:07:29 | 1 comentariu | 458 vizualizari
În urmă cu 100 de ani / La Petroșani a apărut „Gazeta Jiului” – ziarul „apolitic” al lui Tătărăscu
Booking.com
de Marian BOBOC

La începutul acestui an s-au împlinit 100 de ani de la apariția primei ediții a „Gazetei Jiului”, probabil cea mai reușită publicație în limba română redactată până în 1989 în Valea Jiului.

Într-un societate normală și într-un timp firesc, împlinirea unui secol de la apariția sa ar fi trebuit celebrată, cu „surle și trâmbiți”, așa cum se cuvine, de lucrătorii în presă și de ziariști (atâția câți mai sunt și cum mai sunt ei în Valea Jiului…). Căci pentru istoria presei din Valea Jiului, o asemenea publicație, cum a fost „Gazeta Jiului”, constituie un capitol important, iar pentru urmașii de azi ai redactorilor interbelici - un motiv de mândrie și o veritabilă lecție de jurnalism. 

La ceas aniversar, ca istoric al presei din Vale, ca truditor de decenii pe baricadele presei scrise, eu îmi fac, cu onestitate și drag, datoria aducerii aminte acestui fapt istoric. Și vă invit să citim împreună câte ceva din „Gazeta Jiului”. O gazetă, care deși seculară, e încă atâta de vie…     

 

Prima publicație în limba română apare la Petroșani în 1921. Se numește „Graiul Muncitorimei”, editată de sindicatele naționale române. Deci, în 1922, „Gazeta Jiului” este al doilea ziar în limba română care apare la chioșcul de presă din Petroșani, situat atunci cam pe unde este astăzi parcarea de la Judecătoria Petroșani, la capătul podului peste Maleia, care străbate municipiul.

Prima ediție din „Gazeta Jiului” apare la 1 ianuarie 1922. Nefiind numerotată și datată, o putem considera și o ediție pilot. Din următoarea ediție, în care sunt scrise data (8 ianuarie 1922) și numărul (2), deducem că întâiul număr a apărut în prima zi a anului 1922.

„Gazeta Jiului” are 4 pagini, apare duminica, sub „direcția unui comitet”. Are redacția și administrația în buricul Petroșaniului, pe str. Regele Ferdinand, nr. 76. Săptămânalul este tipărit tot pe strada mare, la vestita tipografie „Jiul Cultural” condusă de tipograful liberal Teodor Munteanu.

Articolul programatic „Cel dintâiu cuvânt.”, care deschide prima ediție, este nesemnat, fiind asumat de întregul colectiv redacțional:

„Trăim în zile de adânci prefaceri menite să croiască drumuri noi omenirei; așezăminte vechi cad năruite sub suflarea duhului vremii, așezăminte noi se ridică durate de vecinica însetare de propășire și dreptate ale mulțimii.

Pe de altă parte, probleme mari și grele se pun neamului nostru întregit, și opera de unificare și consolidare este de abia la primele ei grele începuturi.

În aceste ceasuri de prefaceri hotărâtoare o mână de cărturari și de muncitori au crezut că e bine ca și cuvântul lor să răsune în mijlocul zbuciumului și al luptelor, - făcând să apară acest ziar; și de la cele dintâi rânduri ei se simt datori să spună lămurit ce vor să fie și ce vor să facă.

În locul acesta de la izvoarele Jiurilor, în cetatea aceasta a muncei și a trudei, noi nu putem fi, noi nu voim să fim decât apărătorii intereselor permanente ale muncitorimei, fără deosebire de nație, de confesiune și de credință, apărătorii tuturor muncitorilor, atât al celor care se trudesc în vuietul mașinelor și în bezna minelor, cât și al celor cari cresc în greutăți și în sudori holdele țării, - apărătorii tuturor celor ce muncesc cu mintea sau cu brațele.

În neînțelegerile cari se pot ivi între capital și muncă vom fi judecători fără patimă, convinși, că dacă muncitorii au îndatoriri, apoi și capitalul are obligații pe care le vom reaminti, de va fi nevoie, cu bună-cuviință, dar și cu hotărâre.

Preocupați în primul rând de nevoile muncitorimii nu vom lăsa în umbră nevoile cele mari ale neamului; pe deasupra intereselor individuale, de partid și de clasă stau interesele statului român închegat cu atâtea jertfe și cu atâta sânge: în slujba acestor interese înțelegem să stăm în primul rând.

Școala și biserica vor fi pentru noi preocupări statornice luptând pentru propășirea lor și apărându-le cu toate puterile noastre.

Coloanele ziarului acestuia vor fi deschise tuturor celor cari vor să ne fie tovarăși la drumul cel greu pe care am pornit; ele vor fi mai ales deschise tuturor nedreptăților cari vor găsi în mijlocul nostru braț de apărare și imbold și ajutor în revendicările lor drepte.

Vom sprijini și lăuda faptele și năzuințele bune, ori unde le vom găsi; vom înfiera și combate nedreptățile și pornirile rele ori de unde vor veni.

Pornim la drum având o singură armă: adevărul, un singur crez: dreptate!

Cu aceste gânduri și cu aceste simțăminte Gazeta Jiului intră azi în luptă”.

Lângă articolul programatic se află, sub titlul de rubrică „Vești”, două știri din București: „Gara de Nord în flăcări” („Ziarele din București ne aduc trista știre că un cumplit incendiu a aprins aripa dreaptă a Gării de Nord. Pagubele ar fi de 10.000.000 lei”) și „Anchetarea regimului” („Actualul ministru de interne ar fi hotărât ancheta serioasă a tuturor abuzurilor făptuite de mulți funcționari ai fostului regim Averescu. Anchetatorii vor avea mult de lucru”).

Sub „Vești” aflăm despre „Raiul bolșevic”, o notă externă culeasă de pe fluxul de știri despre situația dramatică din una din republicile cuprinse în URSS: „Pentru a avea măsura suferințelor nenorocitului popor rusesc care a intrat în ghiarele conducătorilor bolșevici, publicăm ultima telegramă ce vine din Paris: Paris, 26 Dec. În cercurile guvernamentale din Moscova nu se tăgăduiește că informațiunile relative la foametea ce bântuie regiunile Volgăi precum și în departamentele din sud-est și sud devin din ce în ce mai dezolante. În republica tatară fostul departament Kazan, nu se mai poate dovedi cu îngroparea morților. Nouăzeci la sută din cai au fost mâncați. Se bat pentru ultimii câini și pisici rămase. În regiunea buskirilor 300.000 copii au rămas fără adăpost și hrană. Autoritățile se declară incapabile de-a putea hrăni mai mult de 150.000. În azilele pentru copii și invalizi pâinea este înlocuită cu plante succcedance (mustoase), dară și acestea vor fi în curând terminate. Frigul, fiind în toi și din lipsa de îmbrăcăminte familii întregi se refugiază în încăperi în cari oamenii dorm unii peste alții ca animalele. În departamentul Samara țăranii pentru a scăpa de copii îi trimit în stepe unde îi lasă să moară de foame și frig. Impresia generală este că fără un ajutor internațional imposibil a se combate răul. Iată în ce constă raiul făgăduit de agitatorii bolșevici”. Deși la prima experiență jurnalistică, redactorii „Gazetei Jiului” știu că la propagandă se răspunde cu propagandă… Această notă cu accente horror, nu știm cât de adevărată, trebuie citită și ținând cont de intensa propagandă comunistă care se făcea la minele și în coloniile minerești din Valea Jiului, având rolul de descurajare, de „contra-propagandă”.

Tot pe prima pagină noua publicație pledează într-un lung articol pentru „O casă de Economie pentru Muncitori”, adică pentru ceea ce în zilele noastre numim C.A.R. (Casă de Ajutor Reciproc):

„Printre multele lipsuri de cari suferă muncitorimea din Valea Jiului este și o casă de economie la care să-și poată, pe de o parte păstra micile ei economii, și la care, pe de altă parte să se poată îndrepta pentru ajutorare în caz de nevoie.

Suntem cu totul înapoiați în această privință, și doar exemplele nu lipsesc în țară și în străinătate pentru cei care conduc societățile miniere, cât și pentru cei care stau în capul mișcărilor muncitorești.

În marile țări industriale, în Anglia, în Franța, în Germania, nu există fabrică mare, nu există mină, nu există atelier mai de seamă lângă care să nu funcționeze o casă de economie făcută de funcționarii și muncitorii lor.

Aceste case, exemple minunate de solidaritate muncitorească, au îndoit scop: ele primesc economiile lucrătorilor și le păstrează fructificându-le, dându-le putință, de a aduna încet, pe nesimțite și fără de mari jertfe, nici capitaluri cari prind atât de bine lucrătorilor la vreme de nevoie, la vreme de bătrânețe, de boală, sau în alte, împrejurări, și în același timp ele pun la dispoziția lucrătorilor, cu dobândă mică și ușoară, sumele de care aceștia au nevoie în unele ocaziuni.

Cine nu vede însemnătatea acestor două rosturi de ale caselor de economie?

Astăzi, lucrătorul după o viață întreagă trăită în greul muncii, se retrage în ceasul bătrâneții având, de cele mai multe ori, drept mijloc de întreținere numai pensia lui de muncitor, alte izvoare de ajutoare nu mai are, banul câștigat de el a fugit repede, buzunarele îi sunt goale.

Ce mare preț ar avea pentru el un capital cât de mic strâns în tinerețe și care să-i fie la îndemână!

Astăzi, apoi, când muncitorul vrea să-și cumpere mobila căsuței sale, sau când trebuie să facă o cheltuială mai mare pentru el și familia sa, el aleargă, silit, la cămătarii din târg, unde cu camătă mare și grea își câștigă sumele de care are nevoie, și care vor împovăra pentru multă vreme salariul său.

Cât de mult i-ar veni în ajutor o casă de economie muncitorească, care împrumutându-i cu sumele necesare, i le-ar retrage apoi încet, în decurs de îndelungată vreme și cu o dobândă ușor de plătit!

Iată rostul cel mare al acestor așezăminte.

Aiurea ele au fost de mult înființate și înfloresc spre binele muncitorilor.

La noi ele întârziază să răsară, poate fiindcă atât conducătorii societăților miniere, cât și muncitorii au fost preocupați de alte nevoi și alte greutăți.

Nădăjduim, însă, că și unii și alții se vor gândi serios la această hotărâtoare chestiune, și că în curând vom vedea pe lângă fiecare mină înflorind câte o Casă de Economie pentru ajutorare muncitorilor”. Nădejdea „Gazetei Jiului” avea să devină realitate, peste ani și ani, când aproape la fiecare mină din Valea Jiului va funcționa un C.A.R.

În „Gazeta Jiului și comerciul”, redacția își precizează poziția și față de mediul de afaceri local. Articolul începe pe prima pagină și se continuă în pagina a doua: „Întâlnindu-se un prietin al ziarului nostru cu un fruntaș comerciant și-a exprimat dorința ca noul ziar, să fie de strajă și pentru interesele comerțului cinstit, recunoscând că precum economia, comerțul este o problemă de viață a țării. Prietinul nostru l-a lămurit că ziarul nostru și-a pus în program a susținea și apăra interesele tuturor celor ce muncesc pentru consolidarea și propășirea țării; și fiind convinși cei grupați în jurul ziarului nostru de munca desinteresată în favorul binelui obștesc ce o dezvoltă de o vreme încoace tot intenziv unii comercianți luminați, vom sprijini, susținea și apăra comerțul și pe cei care sunt reprezentanții săi cinstiți, pe toate căile și prin toate mijloacele. Vom fi vrăjmașii speculanților, dar vom fi și prietenii celor cari cu greutate își țin locul de comercianți cinstiți. Vom sprijini pe aceștia din urmă, mai ales în lupta ce o dau împotriva anarhiei și a nesiguranței ce se vădește tot mai mult în domeniul măsurilor legislative și administrative ce se iau față de comerțul nostru”.

Când e vorba de climatul cultural al Văii Jiului, redactorii intelectuali ai „Gazetei Jiului” nu sunt resemnați, ci pornesc în pagina a II-a „Ofensiva culturală în Jiu”:

„Popoarele, care trăiesc cea mai bogată viață, sunt acele care se cunosc pe sine. Această cunoștință de sine a unei națiuni trebuie să cuprindă, să îmbrățișeze tot ceea ce alcătuiește sufletul și avuția sa, nu numai azi, ci cu atât de multe pe cele din trecut. Cuvintele cântării din săptămâna Patimilor, în mormânt, viață, pus ai fost Cristoase, nu se potrivesc numai creștinismului, ci tot atât de mult unui popor. Căci viața străbunilor, cu ceea ce au făptuit ei mai bun întrânsa, ne este un îndreptar tot de prețios și folositor, cât și mintea cea mai luminată a unui dascăl din zilele noastre.

Călăuziți de credința aceasta, cărturarii din Valea Jiurilor au pornit o mișcare culturală ale cărei roade vor fi foarte sănătoase, iar publicul mare, minieri și săteni, au primit-o cu multă căldură și bunăvoință.

E vorba de prelegerile populare, însoțite de cântări și declamații, care au început în postul Crăciunului, de la Petroșani până la Lupeni. Și, cum este firesc pentru a ști unde te găsești astăzi, unde vrei să ajungi mâine trebuie să știi de unde ai pornit, și conferințele acestea au trebuit să înceapă cu istoria neamului românesc.

Noi, Români din fosta împărăție Austro-Ungară, nu ne cunoaștem bine și adevărat trecutul. Abia copiii noștri încep să afle tainele măririi și stăruinței noastre pe pământul național. Dar ce am greșit rândul de oameni de azi, cei care am înfăptuit visul României Mari, nici să rămânem mai puțin știutori decât odraslele noastre? Și apoi mai este un lucru. Cum ne spune profesorul nostru, al tuturor, d. Iorga: Certificatul de patru clase primare nu cuprinde și mijloacele la cunoașterea scopurilor celor mari, a idealului nației din care faci parte. Altă învățătură trebuie pentru aceasta, o învățătură care nu poate vorbi minții crude a copilului, ci numai serioasei minți coapte a omului deplin crescut. Și nu o vor da decât, ori sfaturile unor învățători de mai înaltă chemare, cu care nu poți semăna toate satele, ori cetirea.

Pentru îndeplinirea acestei datorii pe care să o simțească fiecare cetățean vrednic, oamenii noștri cu carte nu s-au mulțumit cu școalele primare. Au înființat școli de adulți, au deschis casine și case de cetire, au început propovăduirea cu viu grai a culturii și a muzicii românești. Vor urma învățăturile folositoare în legătură cu sănătatea, cu meșteșugul și cu înstărirea celor ursiți să trăiască în valea izvoarelor Jiului. Cum se vede, este o adevărată ofensivă culturală la un atac bine chibzuit pentru a deschide porțile luminei celei adevărate, pentru a desfunda izvoarele apei celei dătătoare de viață, din care cine bea nu mai însetează.

Dar atunci, când prin bunăvoința tuturor se face o lucrare de folos și de înaintare, fiindcă suntem încredințați că oricare cetățean român este un om, față de care trebuie să ne îndeplinim întru toate frățeasca datorie, să nu uităm alte două lucruri mari. Întâiul este că la temelia acestei mișcări nu se găsește nici umbra vreunui gând de vrăjmășie contra vieții sufletești a cetățenilor de   altă limbă, care trăiesc pe pământul  românesc, Dimpotrivă. Vrem ca și ei să se bucure de toate cunoștințele care se dau Românilor. Jitnița învățătorilor noastre așteaptă să se sature din ea oricare fiu credincios al Patriei.

Al doilea lucru, pe care l-am putut adeveri și până acum, este foarte îmbucurător. Am văzut că setea de lumină, dorul de cultură românească strânge toate păturile societății noastre. Cu aceeași plăcere soarbe valul cămării și povestirea trecutului funcționarul, minerul, săteanul ca și băiatul de prăvălie. Sunt parcă o apă și un pământ.

Deci să se urmeze, să se lărgească lucrarea aceasta de cultură.

Din icnitul înfundat al loviturii băieșului în stratul de cărbune, din cântecul ciocanelor în ateliere, din hârșâitul tăios al coasei sătenești pe plaiuri și din împrăștierea scânteilor de învățătură și de plăcere sufletească asupra celor mulți, din toate acestea sporește bunăstarea și mulțumirea cetățenilor, iar prin ei înflorește Țara”.

Din fericire, ofensiva culturală a intelectualilor petroșeneni are loc pe uscat, nu în Jiu cum spune titlul articolului, iar „Gazeta Jiului” cucerește, an după an, toate „pozițiile inamice”.

De altfel, încă din întâiul număr, „Gazeta Jiului” publică știri culturale. Tot în pagina a II-a sub titlul de rubrică „Școală și cultură” (suplimentul „Ziarului Văii Jiului” care apare și în 2017 se numește așa…) sunt grupate două informații: „Școli de adulți” și „Case de cetire”. Prima se referă la o inițiativă a societății miniere pe linie de învățământ: „Societatea Petroșani a organizat în toate centrele sale miniere școli pentru adulți, unde muncitorii fără deosebire de naționalitate, au privilegiul să învețe a ceti și scrie.


Comentarii articol (1 )

#1 ghee11.01.2022,  09:04:08
Nu exista ziare apolitice. Reiese si din ce am citit despre anchetarea Guvernului.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




_____
Administrare pagină de Facebook pentru persoane publice
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Administrare pagină de Facebook pentru afaceri
_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Catalog promoţionale 2022
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Catalog promoţionale 2022


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter