Dragă Jiule,

Prima dată când am făcut cunoștință cu tine a fost la vârsta de 9 ani. M-a luat ticu de mână și m-a dus să te cunosc. Ce emoții, eram un copil fascinat de arena ta și de publicul tău epic. Așa am crescut, visând să te reîntâlnesc și ca adult. Eram în liceu când am fugit de la Hațeg să îți văd isprava din meciul cu Foresta. M-ai copleșit și m-ai cucerit din nou. Abia așteptam să te cunosc și mai bine, că istoria ți-o știam deja pe îndelete.

Apoi am intrat în presă cu gândul la tine, bucuroasă că te pot creiona ca într-o poveste. Și te-am tot creionat în zeci de mii de articole, la nivel local și național. Și cu bune și cu rele. Apoi suporterii tăi, orbiți de un titlu dintr-un ziar central, care nu îmi aparținea, mi-au declarat război, cu jigniri pe care nici o fată de pe centură nu le merita. Și eu am continuat să vin la tine, cu capul plecat de atâtea lozinci, dar cu sufletul tremurând de drag. Apoi au intervenit între noi colegii de breaslă. Ura, bârfă, lăcomia, stupoarea unora la apariția mea la stadion. Nici nu am avut drept la replică decât în momentul când ai avut nevoie de mine. Știi atunci, când cădeau copacii obosiți peste tine, când nu mai aveai porți, când gazonul tău devenise pajiște pentru animale, când voiau să te transforme în târg de vechituri, când aveai cutia milei, când nu mai era nimeni, decât mâna aia de suporteri minunați.

Dragă Jiule, între mine și tine a intervenit un război care nu ne aparține. Nu e o luptă dreaptă. Am fost acolo pentru tine, am bătut zeci de kilometri, pe banii mei, pe naveta mea, pe timpul meu, pe sănătatea mea. Și am făcut-o din dragoste pentru tine. Azi, între noi nu a mai rămas nimic, decât un mediu virtual, o mulțime de povești neadevărate și multă ură venită de habar nu am unde. Azi ești CSM Jiul, născut din Măgura nu mai știu care. Nici nu mai contează. Azi ești obosit la fel ca și mine. Nu îți port ranchiună pentru porțile închise de multe ori în nasul meu, pentru sloganele umilitoare la adresa mea, pentru care alți părinți și-ar fi închis copiii în casă să nu mai sufere. Nu, nu îți port pică. Îți spun doar atât. Eu am fost acolo necondiționat, fără să îți cer nimic, nici contracte de publicitate, nici bani pentru reclame, nimic. Am fost acolo din dragoste pentru tine, pentru ce m-a învățat tata că ești, pentru ce ai fost tu odată ca niciodată.

Dragă Jiule, îți îmbrățișez cu sufletul culorile tale alb negru și tradiția ta pe care am scris-o într-o carte. Asta pentru că eu nu te-am uitat.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.