29.10.2011,  16:56:01 | 0 comentarii | 916 vizualizari
Iată, doamnă prim-procuror Maniu, pe cine aÈ›i scos basma curată după 3 declaraţii neconforme cu realitatea! / Resmeriţă “putea să refuze colaborarea cu organele de securitate, însă a ales să ofere informaţii care au condus la îngrădirea drepturilor..."
Booking.com
de Ziarul Vaii Jiului

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 476
Dosar nr. 26805/3/2008

 

Ședinţa publică de la 2 februarie 2010

 

Preşedinte: Adriana Deneş - Judecător

Dana Iarina Vartires - Judecător

Ionel Barbă - Judecător

Alina Homutescu - Magistrat asistent

 

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul Resmeriţă Cornel împotriva sentinţei civile nr. 742 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, s-a prezentat recurentul - pârât Resmeriţă Cornel, reprezentat de avocatul Sergiu Andon şi intimatul - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilier juridic Mihai Alexandru Ionescu.

Procedura completă.

După prezentarea referatului cauzei, avocatul Sergiu Andon depune la dosarul cauzei xerocopia articolului de specialitate intitulat "Cât adevăr conţin arhivele CNSAS" şi xerocopia coperţii volumului de memorii "36 de ani în serviciile secrete al României".

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Înalta Curte constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente pentru dezbaterea recursului declarat.

Recurentul - pârât Resmeriţă Cornel, prin apărător Sergiu Andon, solicită, cu referire la motivele scrise depuse la dosarul cauzei, admiterea 

recursului declarat, modificarea în tot a sentinţei atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Precizează apărătorul recurentului că prima instanţă, analizând probatoriul administrat, a înlăturat 17 înscrisuri probatorii, reţinând un singur înscris ca temei al soluţiei pronunţate.

Apreciază avocatul Sergiu Andon, că recurentul este în avangarda acestor litigii, a acţiunilor de acest gen, opinând că exigenţa instanţelor în soluţionarea acestor cauze va creşte.

Înscrisul reţinut de prima instanţă nu întruneşte condiţiile pentru a fi considerat act sau fapt de colaborare în înţelesul actului normativ aplicabil.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008 acţiunea definitorie pentru activitatea colaboratorului o reprezintă activitatea de a denunţa.

Or, după cum precizează apărătorul recurentului, era cunoscut faptul că muncitorul în cauză era credincios penticostal, era notoriu faptul că fiind penticostal lipsea sâmbăta, iar faptul că i se puneau absenţe şi nu i se motivau era cunoscut de toţi cei interesaţi, aceste aspecte neputând fi considerate de domeniul poliţiei secrete.

Aşadar, singurul element de noutate consta în intenţia celui în cauză de "a se arunca în faţa maşinii oficiale".

Se susţine că anunţarea demersului a fost făcută numai în scopul de a se debloca situaţia tensionată, prin relatarea în speţă neputându-se reţine că s-ar fi îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, întrucât în nici un stat democratic din lume nu se permite o atare acţiune, aceasta nefiind apreciată ca un mod legal de a demonstra.

Intimatul - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilier juridic Mihai Alexandru Ionescu, solicită respingerea recursului declarat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate, apreciind că prima instanţă a făcut în mod corect aplicarea prevederilor legale, apreciind că în cauză au fost îndeplinite

exigenţele minimale pentru constatarea calităţii de colaborator.

Recurentul putea să refuze colaborarea cu organele de securitate, însă a ales să ofere informaţii care au condus la îngrădirea drepturilor şi la punerea într-o stare de pericol.

În ce priveşte susţinerile recurentului cu privire la modalitatea nelegală de protest, reprezentantul intimatului precizează că o atare interpretare este împotriva aplicării legii.

În ce priveşte susţinerea potrivit căreia drepturile cetăţenilor erau deja îngrădite, reprezentantul intimatului opinează că starea de teroare era instaurată tocmai cu ajutorul persoanelor care prin informaţiile  oferite făceau posibilă existenţa unei atare stări.

 

ÎNALTA CURTE

 

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 742 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul Resmeriţă Cornel, constatându-se calitatea acestuia din urmă de colaborator al Securităţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost recrutat la 13.10.1976 la UM 0811 Constanţa, unde a îndeplinit stagiul militar, acesta semnând angajamentul de a sprijini organele de securitate în activitatea desfăşurată privind descoperirea şi lichidarea infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului, numele conspirativ stabilit fiind "Lupaşcu".

A mai reţinut judecătorul fondului că în perioada formală de colaborare, de la data semnării angajamentului (1976) la abandonarea acestuia (1981) nu s-a manifestat cu evidenţă intenţia pârâtului de a sprijini efectiv organele de represiune, apreciind că o atare concluzie se impune faţă de conţinutul informaţiilor furnizate ofiţerului de legătură de-a lungul timpului, acestea vizând în mod constant aspecte neutre sau pozitive.

Relevantă însă în speţa dedusă judecăţii a fost apreciată a fi nota raport nr. 14466/005 întocmită de lt. col. Morariu Mihai din cadrul MI – Serviciul Municipal Petroşani la 5 iulie 1979, în care ofiţerul consemnează că recurentul-pârât i-a comunicat că într-o discuţie avută cu numitul Catan Constantin, muncitor la I.M. Lupeni, aceasta s-a arătat nemulţumit de faptul că, fiind membru al cultului penticostal, a lipsit mai multe zile de la serviciu în zilele de sâmbătă şi din această cauză conducerea I.M. Lupeni intenţionează să-i desfacă contractul de muncă, afirmând că dacă i se desface contractul de muncă, când va veni conducătorul ţării în Valea Jiului se va arunca în faţa maşinii pentru a-i putea aduce la cunoştinţă persecuţia credincioşilor din acest cult.

Judecătorul fondului a apreciat că exprimarea formală a adeziunii de sprijin a organelor de securitate, coroborată cu informaţiile examinate, ce au avut ca urmare îngrădirea drepturilor fundamentale la liberă exprimare, respectiv libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei, formează conţinutul noţiunii de colaborare cu Securitatea, în sensul legii.

Totodată, s-a reţinut că informaţia furnizată constând în manifestarea nemulţumirii angajatului Catan cu privire la iminenţa desfacerii contractului de muncă în condiţiile nemotivării de către angajator a absenţelor din zilele de sâmbătă, absenţe cauzate de respectarea normelor religioase impuse de cultul al cărui adept era Catan Constantin, şi exprimarea dorinţei de a face cunoscută conducătorului statului printr-o acţiune de protest a acestei nemulţumiri, constituie o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

2. Motivele de recurs formulate de recurentul-pârât Resmeriţă Cornel.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9, 8 şi 7 Cod procedură civilă, în susţinerea cărora a prezentat, în esenţă, următoarele critici:

-în mod greşit instanţa de fond a apreciat şi a stabilit calitatea sa de colaborator al Securităţii pe baza unui singur act, respectiv a unei singure relatări;

-deşi prima instanţă, în mod corect nu a luat în considerare 17 din cele 18 înscrisuri prezentate de reclamanta-intimată, în mod greşit a ajuns totuşi la concluzia că sunt întrunite cerinţele legale prevăzute de art.2 lit.b din O.U.G. nr. 24/2008, deşi în acest text legiuitorul foloseşte exclusiv pluralul, atunci când se referă la note, rapoarte şi relatări;

-înscrisul pe baza căruia instanţa a admis acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este irelevant întrucât din cuprinsul notei raport nr. 14466/005 întocmită la data de 5 iulie 1979 rezultă că acţiunea definitorie pentru activitatea colaboratorului este aceea de a „denunţa” ceea ce nu este cazul cu privire la conţinutul acelei note;

- deducţia instanţei în sensul îngrădirii drepturilor fundamentale de personal la care se face referire în nota apreciată ca relevantă nu este logică;

- în sensul art. 304 pct.8 Cod procedură civilă se susţine că documentele prezentate nu au relevanţă nici în mod direct şi nici indirect astfel că nu pot servi ca temei al verdictului stabilit, acela de colaborator al Securităţii;

- este greşită susţinerea instanţei în sensul că nu se impunea şi analizarea „aspectelor subiective” respectiv a motivaţiilor ce au stat la baza activităţii de colaborare, întrucât, în opinia recurentului, în acest fel, este încălcat şi dreptul la imagine al persoanei vizate, pe care nici o autoritate nu-l poate ştirbi;

- în mod eronat şi cu încălcarea legii nu au fost valorificate şi apreciate în cauză evidenta lipsă a dorinţei recurentului de a colabora şi pasivitatea în care acesta a rămas, faţă de solicitările de colaborare;

-hotărârea nu cuprinde în sensul art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă motivele pe care se sprijină, înlăturând fără argumentare probele testimoniale şi cea cu expertiza grafologică, cerută de pârât.

3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Recursul nu este fondat.

Examinând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs formulate, faţă de prevederile legale incidente din materia supusă analizei şi sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Înalta Curte apreciază că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a examinat şi valorificat în mod corect materialul probator existent la dosar, raportat la prevederile legale incidente, respectiv art. 2 lit. b teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că activitatea desfăşurată de recurentul-reclamant de la semnarea angajamentului, 1976, şi până la abandonarea în anul 1981, sub numele conspirativ de „Lupaşcu” se circumscrie noţiunii de colaborator al Securităţii, în sensul în care aceste termen este definit de art. 2 lit.b teza I din O.U.G. nr.24/2008.

Este adevărat că prima instanţă a apreciat, cu privire la marea majoritate a notelor informative furnizate de recurentul reclamant că acestea conţineau relatări neutre ce nu erau de natură a antrena consecinţe negative pentru persoanele menţionate, în sensul art. 2 lit.b din actul normativ menţionat. Totodată însă Înalta Curte apreciază că nu este fondată critica recurentului vizând nejustificata reţinere a calităţii sale de colaborator al Securităţii, în temeiul unor informaţii cuprinse în nota raport nr. 14466/005 din 5 iulie 1979, faţă de cerinţele legale ale textului sus-indicat.

Astfel, din modalitatea în care este definită noţiunea de „colaborator al securităţii” în cuprinsul art. 2 lit.b teza I din O.U.G. nr. 24 / 2008, text al cărui conţinut a fost reprodus şi în cuprinsul hotărârii primei instanţe, Înalta Curte reţine, în primul rând, că legiuitorul nu distinge după cum informaţia furnizată era sau nu la îndemâna Securităţii sau putea fi cunoscută oricum pe alte căi.

Definiţia colaboratorului Securităţii se raportează exclusiv la atitudinea informatorului care trebuia doar să conştientizeze consecinţele delaţiunii sale, respectiv că, în mod normal, raportat la realităţile vremii, informaţia sa nu putea fi trecută cu vederea, ci ar fi condus de regulă, cel puţin la deschiderea unei acţiuni informative sau la efectuarea unor verificări asupra persoanei vizate.

Totodată definiţia dată de art. 2 lit.b) nu cere existenţa unei pluralităţi de acte de colaborare, după cum a mai statuat deja Înalta Curte în jurisprudenţa (1) sa, fiind suficientă şi o singură informaţie care să respecte însă condiţiile impuse de această prevedere, respectiv (i) denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist şi (ii) vizarea încadrării unor drepturi fundamentale ale omului, astfel că nici sub acest aspect criticile recurentului nu sunt fondate.

Nefondate sunt şi criticile recurentului vizând lipsa de relevanţă a conţinutului notei ce a atras constatarea calităţii sale de colaborator al Securităţii. Actele dosarului atestă că, pe lângă informaţiile apreciate ca fiind fără valoare informativă, sau cu valoare redusă, recurentul a denunţat atitudinea şi intenţiile potrivnice regimului comunist ale unui muncitor la I.M. Lupeni, care, fiind membru al cultului penticostal a lipsit mai multe zile de la serviciu, în zilele de sâmbătă, afirmând că în situaţia în care îi va fi desfăcut contractul de muncă se va arunca în faţa maşinii conducătorului ţării de la acea dată, pentru a informa cu privire la persecuţiile la care sunt supuşi credincioşi acestui cult.

Înscrisurile depuse relevă şi împrejurarea că urmare a acestei informări, persoana respectivă a fost luată „în evidenţa celor suspecţi” de către organele de securitate (fila 3 dosar fond).

Or, în aceste condiţii nu se poate reţine că în raport cu rigorile regimului trecut recurentul nu ar fi avut reprezentarea consecinţelor informaţiilor furnizate şi nu ar fi acceptat producerea lor, acestea presupunând în mod evident cel puţin efectuarea unor investigaţii suplimentare asupra celui luat în evidenţă, cu consecinţa încălcării dreptului lui la viaţa privată şi la propriile convingeri religioase şi cu consecinţa încălcării libertăţii de conştiinţă.

În fine, nefondate sunt şi toate celelalte critici ale recurentului vizând nevalorificarea de către prima instanţă a lipsei evidente de colaborare şi în general neanalizarea „aspectelor subiective” raportate la activitatea de colaborare, pe de-o parte, pentru că aşa cum corect s-a apreciat, legiuitorul nu a supus examinării pe cale judiciară a motivaţiilor ce au stat, de la caz la caz, la baza activităţii de colaborare, nefiind stabilite grade diferite de culpă sau de exonerare, după caz, din această perspectivă.

În plus, în cauză nu s-a pretins, practic, nici exercitarea unei constrângeri de ordin moral pentru acceptarea colaborării iar simplele consideraţiuni ale recurentului vizând relativa pasivitate în care s-a aflat în perioada colaborării, chiar dacă posibil a fi argumentate din punct de vedere moral, nu constituie, raportat la textele legale aplicabile, cauze de exonerare de la reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

În consecinţă, reţinând netemeinicia criticilor formulate de recurentul-reclamant, se va respinge ca nefondat prezentul recurs, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de prima instanţă.


PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge recursul declarat de Resmeriţă Cornel împotriva sentinţei civile nr. 742 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.

 

______________________________________________

(1) A se vedea şi Decizia nr. 163/19 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –Secţia de contencios administrativ şi fiscal 7

 


Booking.com

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter