03.08.2022,  22:30:02 | 0 comentarii | 423 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Un interviu de nota 10 (zece) la 55 de ani. Marian Boboc: „Cred că am devenit poet, pentru că m-am născut poet”
de Ziarul Vaii Jiului

Domnișoara Ștefania Alexia Bill este studentă la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității „Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Fiind petroșeneancă nu am putut să o refuz atunci când mi-a solicitat un interviu pentru un examen. Deși eram foarte ocupat, m-am străduit să nu fușeresc interviul. După ce i-am răspuns, ca domnișoară bine educată, Ștefania mi-a trimis un mesaj: „Bună ziua! Voiam să vă mulțumesc ca m-ați ajutat. Am luat nota 10”. Cred că de astăzi când împlinesc 55 de ani, merit și un răsfăț: un interviu de nota 10 (zece)…

 

Reporter: De ce ați devenit scriitor?

Marian Boboc: În primul rând, pentru că mi-a plăcut lumea cărților, scriitorilor, artiștilor. Apartenența la acest univers mi-a motivat actul artistic. Nu cred că eu am ales să fiu poet, ci poezia a ales pentru mine. Cred că am devenit poet, pentru că m-am născut poet, ca tot românul…    

 

Reporter: Cum v-ați dat seama că vă doriți să deveniți scriitor?

Marian Boboc: Citeam foarte mult cărți de poezie și de amintiri/ memorii/ jurnale ale scriitorilor. Era o lume care mă atrăgea.

În afară de aceasta, ca elev la liceu (am fost elev la un liceu foarte bun pe vremea aceea,  Liceul Industrial Petroșani) am început să citesc cu regularitate revistele literare, de cultură. Astfel, am colecționat mii de reviste, pe care le-am donat bibliotecii municipale din Petroșani. Voiam să apar și eu „la gazetă”. Așa că am făcut primul pas: am scris câteva poezii… Pe care, într-o zi, mi-am luat inima în dinți și le-am trimis redacției revistei „Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului”, o publicație foarte bună, pe care o așteptam cu nerăbdare la chioșcul de ziare. Responsabil de „Poșta redacției” era criticul Alex. Ștefănescu. Spre bucuria mea, mi-a răspuns. Nu pot uita cum mi-a bătut inima când mi-am văzut numele și orașul în ziar: Marian Boboc, Petroșani. Una dintre poezii începea cam așa: „Nu știu cum m-am trezit în mână/ cu un cuțit/ foarte ascuțit// M-am gândit să tai timpul…” Alex. Ștefănescu mi-a răspuns, cu umorul său celebru: „Aveți idei trăsnite… Tăiați-l și mai scrieți-mi”. Când l-am invitat pe Alex. Ștefănescu la Petroșani, i-am arătat acest ziar îngălbenit de vreme. El mi-a scris o dedicație foarte frumoasă pe „Istoria literaturii române contemporane”, pe care și-a lansat-o în orașul meu.

 

Reporter: Cum ați început să scrieți?

Marian Boboc: Am început să scriu poeme ocazionale. La petrecerile din anii liceului și după scriam poeme peste poeme. De aceea, nu am prea înregistrat succese pe linie sentimentală, întrucât scrisul îmi ocupa timpul agapelor. Nu am aflat niciodată ce gândeau domnișoarele despre băiatul ăla subțire cu ochelari, care scria, scria… În timp ce ele se împleteau în bluesuri fierbinți cu prietenii mei…  

La începuturi scriam prin cafenele și alte localuri petroșenene, unde se întâlnea boema artistică a urbei. După ce scriam, le citeam și se făcea și critica pe loc, „prin fumul de țigări ca-n nouri”…

O importanță deosebită pentru începuturile mele literare a avut-o cenaclul. Fie că s-a numit „Panait Istrati”, „Venus”, „Cenaclul de la capăt” sau „Boema”, cenaclul a fost foarte important pentru începuturile mele scriitoricești. Ca dovadă, și în zilele noastre, împreună cu mai mulți scriitori din Valea Jiului menținem în viață Cenaclul BOEMA.

 

Reporter: Care este cel mai potrivit moment pentru scris pentru dvs.?

Marian Boboc: Depinde… Pentru poezie nu am un moment anume. Mă trezesc uneori și noaptea să scriu câte o poezie. Pentru cărțile de istorie, cel mai bun moment al scrisului este dimineața, până la amiază. Sunt un temperament diurn.

 

Reporter: Ce apreciați cel mai mult la o carte? Emoția sau povestea? De ce?

Marian Boboc: Cred că întrebarea ta vizează cărțile de ficțiune (roman, nuvele, povestiri).  La acestea cel mai mult apreciez scriitura, cum e scrisă cartea. Dacă e scrisă bine, cartea are și emoție și poveste. Încă îmi place să mă identific cu autorul și să sufăr cu personajele unei cărți.   

 

 

Reporter: Cum alegeți cărțile pe care dvs. le citiți? După ce criterii?

Marian Boboc: În general, citesc autori. Un exemplu e Hemingway. Aveam lecturi vechi din cărțile sale, așa că într-o zi mi-am comandat toate cărțile sale traduse în limba română. Și așa am avut o toamnă-iarnă frumoasă. Apoi, am repetat exemplu cu F. Scott Fitzgerald. I-am cumpărat/ citit toate cărțile. Cel mai recent autor cumpărat „en gros” și citit en detail a fost Paul  Celan.

Un alt criteriu al alegerii cărților e acela al apartenenței la un curent / gen literar. De exemplu, printre altele,  sunt pasionat de avangardă și de așa numita „literatură de frontieră” (autobiografii, jurnale, amintiri, memorii).

Bineînțeles, nu rămân insensibil nici la recomandările de lectură ale unor prieteni și ale revistelor de profil.  

Un criteriu de alegere a unei cărți poate fi și un film. Am văzut săptămâna trecută un film documentar despre viața unei scriitoare americane de care nu aveam știință, Joan Didion. Filmul m-a emoționat și m-a făcut curios de opera sa. Așa mi-am cumpărat cele două cărți traduse în limba română: „Nopți albastre” și „Anul gândirii magice”. Mărturisesc că dacă nu aș fi vizionat filmul și aș fi văzut aceste cărți în librărie nu le-aș fi răsfoit. Așa, le-am cumpărat cu rapiditate.

 

Reporter: De când v-a plăcut mineritul, având în vedere ca ați scris „Ultimul şut. Cartea neagră a exploziilor din minele Văii Jiului de până la 1946" , „Mina Petrila - 150 de ani. Oameni, fapte, întâmplări” , „Interzis în Valea Jiului. Convorbiri uitate…”  ș.a.m.d.?

Marian Boboc: Cu mineritul e o poveste lungă, pe care încerc să o rezum. Tatăl meu a fost miner, frații, prietenii, amicii au lucrat în minerit. Și eu am lucrat 11 ani la Mina Livezeni. Și răsfoind niște ziare vechi, într-o vară, la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj Napoca m-am îndrăgostit pe loc de istoria Văii Jiului. Era o „domnișoară” pe care nu o cunoșteam, înzestrată cu mult farmec și destul mister. M-am întâlnit cu ea de 42 de ori… atâtea cărți am publicat despre istoria locală în ciclul „Viețile Văii Jiului”…    

 

Reporter: Care este cea mai semnificativă lecție pe care ați învățat-o ca scriitor sau care sunt concluziile dvs. în privința scrisului ?

Marian Boboc: Când Divinitatea îți dăruiește un poem/ un vers, nu amâna, prinde clipa, pentru că aceasta nu se mai repetă. Și nu forța hârtia când nu ai ceva de spus. Las-o așa albă… Și gândește-te la frumusețea zăpezilor de altădată…

 

Reporter: Ce scrieți acum și ce planuri de viitor aveți ?

Marian Boboc: Lucrez la 3 cărți despre istoria Văii Jiului și la una de poezii. Acesta e prezentul și viitorul meu literar-istoric…

 

Reporter: Dacă ați putea să vă întâlniți cu vreun personaj literar, care ar fi acesta? Și de ce?

Marian Boboc: Multe ar fi personajele cu care aș vrea să mă întâlnesc la „Făgădăul Românesc”, locul de unde privesc Parângul printr-un pahar de vin…  mai ales feminine... Însă cel mai mult și mai mult aș vrea să mă întâlnesc cu bătrânul pescar din „Bătrânul și marea” al lui Hemingway, cu dictatorul din „Toamna Patriarhului” a lui Gabriel Garcia Marquez, cu Zorba Grecul lui Kazantzakis și, bineînțeles, cu Ilie Moromete din romanul lui Marin Preda.

 

Reporter: Care e cel mai bun sfat legat de scris pe care l-ați primit?

Marian Boboc: Să nu rup condeiul, când îl aud că scârțâie pe hârtie. Adică, să nu forțez poezia să intre la mine-n poem, dacă ea nu e pregătită de acest act capital.

 

Reporter: Care e cel mai greu aspect legat de scris? Dar cel mai frumos?

Marian Boboc: Cel mai periculos aspect, nu neapărat greu, este acela când îți dai seama că a trecut poezia pe lângă tine… ca un glonț…  Cel mai frumos moment e acela când poezia trece prin tine ca un glonț… și scapi cu viață…

 

Reporter: Care e scriitorul sau care sunt scriitorii dumneavoastră preferați (am folosit termenul „scriitor” la modul general; poate fi un jurnalist, scriitor de ficțiune, non-ficțiune, scenarist, oricine vă place cum scrie) și de ce? În ce fel v-a/ v-au influențat felul în care scrieți?

Iată câțiva, într-o dezordine... stocastică: George Bacovia, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Corneliu Rădulescu, Traian T. Coșovei, Dan Verona,  Mircea Dinescu, Ion Mureșan, Aurel Pantea, Florin Iaru, Bedros Horasangian, Vasile Gogea, Marin Preda, Hemingway, Gheorghe Truță, Ion Hirghiduș, Robert Șerban, Nichita Danilov, Viorel Marinea, Costel Stancu. Gilbert Danco, Ovidiu Băjan, Nichita Stănescu, Llosa, Marquez, Petre Pandrea, Constantin Beldie, Constantin Argentoianu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Dan Giosu, Constantin Cîmpeanu, Adrian Păunescu. Sunt foarte mulți, nu-i pot enumera pe toți. Nu-mi dau seama cât m-au influențat și în ce fel. Probabil că lecturile din cărțile lor țin în mine flacără aprinsă dacă nu a scrisului, măcar a cunoașterii…

 

Reporter: V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor, dar să nu vă placă autorul?

Marian Boboc: Da, din păcate da. Însă, fiind vorba de autori în viață, de lângă noi, nu vreau să nominalizez. În definitiv, contează opera lor… Din fericire, am avut șansa să cunosc destui autori frumoși ca și cărțile lor…

 

Reporter: Puteți să-mi spuneți la final orice despre cărțile dvs. dacă doriți.

Marian Boboc: Cred că o carte trebuie să vorbească singură. Sau să vorbească cititorii săi. Și când vorbesc cărțile și cititorii, autorul trebuie să tacă…


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 4 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





_____
Administrare pagină de Facebook pentru persoane publice
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Administrare pagină de Facebook pentru afaceri
_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Catalog promoţionale 2022
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Catalog promoţionale 2022


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter