03.08.2022,  22:32:09 | 0 comentarii | 280 vizualizari
Cosmin Budeancă (istoric, expert IICCMER): „E bine că măcar pe subiectul acesta, Lupeni `77, de data aceasta nu mai vorbește toată lumea, vorbesc profesioniștii. În cazul de față, un participant direct, și nu oricum, ci chiar la nivel de vârf, respectiv Constantin Dobre, și un istoric profesionist, Marian Boboc”
de Corneliu BRAN

„Dincolo de partea aceasta a momentului August 1977, extraordinară e autobiografia lui Constantin Dobre” „Constantin Dobre e un om inteligent și cu o bună memorie, hâtru pe alocuri, chiar are momente în care simți că are un talent nativ de povestitor, ceea ce nu-i puțin lucru”

 

Scriam în ediția de ieri a ziarului nostru despre lansarea celui mai nou volum al lui Marian Boboc în spațiul generos și deosebit al mansardei Muzeului Mineritului Petroșani. O carte-document legată de evenimentele și revolta de la Lupeni din anul 1977 și care scoate la lumină, prin documentarea minuțios făcută prin arhive sau prin discuțiile cu mulți dintre participanții care mai trăiesc și pot depune mărturie, inclusiv cu liderul greviștilor de-atunci, Constantin Dobre, adevăruri nespuse până acum despre această mișcare anticomunistă în toată regula, mult peste ceea ce s-a întâmplat din acest punct de vedere în epoca ceaușistă. Vă promiteam de asemenea că în ediția de azi vom relata mai pe larg despre ceea ce au avut de spus cei doi invitați ale scriitorului, documentaristului și jurnalistului Marian Boboc. El ce a avut de spus și de arătat a făcut-o în carte și o va face din câte am înțeles și în volumul II, pentru că au mai rămas multe de spus și de arătat, inclusiv documente găsite cu trudă în activitatea din arhive de către autor. Deci, să începem…

 

Cuvântul domnului Radu Sorin, rectorul Universității din Petroșani

„Sunt onorat să fiu astăzi la aniversarea a două evenimente deosebite legate de muzeu și de revolta minerilor din 1977 din Valea Jiului, transpuse într-o carte de Marian Boboc, pe care o lansează azi aici.

Vorbim, deci, de 55 de ani de la înființarea Muzeului Mineritului Petroșani, un muzeu atât de necesar într-o Vale cu tradiție de peste 150 de ani de minerit industrial și o zonă în care mineritul a fost principala activitate și care s-a dezvoltat datorită acestei activități. Tot ce apare aici este o istorie vie, care să sperăm că poate continua. Să nu uităm că rezervele de huilă care s-ar putea scoate zilnic sau lunar se pot estima a fi în timp, la un ritm de producție de acum vreo 5 ani (poate puțin mai mult), între 80 și 100 de ani! Sigur că la acest stadiu al muzeului au contribuit cei pe care i-ați premiat astăzi, contribuie cei care astăzi conduc muzeul și eu cred că fiecare dintre noi putem contribui cu ceva la dezvoltarea acestui muzeu, Noi, cei de la Universitatea din Petroșani, am contribuit cu uniformele studenților de dinainte de 1989, am mai contribuit cu ce am mai putut și o să contribuim în continuare.

Despre de celălalt eveniment datorită căruia ne aflăm astăzi aici, 45 de ani de la revolta minerilor din 1977 din Valea Jiului, care a fost prea puțin prezentată și această carte spală pe undeva păcatele faptului că noi nu reușim să arătăm României și lumii că această revoltă a fost prima de după anii `60 care s-a îndreptat împotriva comunismului! Se vorbește tot puțin de revolta din 1987 de la Brașov, dar prea puțin de 1977 - august din Valea Jiului. Iată că această carte scoasă astăzi caută să să-i omagieze pe cei care au muncit în subteranele minelor Văii Jiului și faptul că datorită a tot ceea ce au îndurat le-a ajuns atunci la os, n-au mai putut să rabde condițiile și nu numai în care lucrau. Eram elev în clasa a XII-a când s-a întâmplat să fie această revoltă, când l-au adus aici pe Nicolae Ceaușescu. Noi eram în uniforme pentru apărarea patriei, pe stadionul vechi, unde-i actualmente Parcul Carol Schreter, unde a aterizat cu elicopterul acolo, iar apoi a plecat imediat la Lupeni, după care a revenit la Petroșani și am stat aici până s-au ținut cuvântările și așa mai departe. Iată, deci, că recitind această carte, îmi răscolește amintirile din tinerețe.

Îl felicit încă o dată pe Marian Boboc pentru tenacitatea cu care scoate an de an și nu numai, poate chiar din șase luni în șase luni, câteo bibliografie a Văii Jiului, a câte unui eveniment al acestei zone, a câteo pată de istorie a locurilor noastre, fără de care am fi cunoscuți doar datorită unor momente din `90-`97. Îi doresc lui Marian, încă o dată, mult succes în continuare și așteptăm cu interes următoarele lansări de cărți ale acestui autor, care nu este numai un scriitor prolific ci și un profund și pătrunzător cercetător în arhivele Văii Jiului, județului Hunedoara și ale țării noastre. Mult succes în continuare și felicitări!”.

 

Cuvântul domnului Cosmin Budeancă, istoric și expert al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc

„ (…) Marian a început povestea cu destinul odată cu această locație, faptul că s-a născut în același timp cu muzeul m-a făcut să-mi dau seama că da, uneori destinul ne face și asemenea aranjamente fericite. Nu era în plan pentru mine ca în vara asta să ajung pe la Petroșani, nu era în plan să ajung în județul Hunedoara – sunt hunedorean și vin cu drag acasă, atât la Hunedoara cât și la Petroșani mă simt întotdeauna ca în familie și chiar sunt în familie, am mulți prieteni aici, la Hunedoara sau Orăștie (…) – dar am ajuns și, felicitări, Marian!

Atunci când m-a sunat și mi-a spus că vrea să-și lanseze cartea, m-a luat prin surprindere, nu știam că lucrează la această carte, iar răspunsul mei a fost unul favorabil. Cu atât mai mult cât știam că am șansa de a revedea acest muzeu, acum, după această operație de reînnoire, de schimbare radicală. Am avut ocazia să văd acest muzeu acum cinci ani, dacă nu mă înșel, doamna Erica Mușa ne-a făcut un tur, eram împreună cu mai mulți cercetători istorici, muzeografi, un grup de specialiști preocupați de zona muzeală. Cu toții am conchis atunci că e extraordinar ce este aici, un patrimoniu deosebit, nepus în valoare așa cum ar fi trebuit. Acum lucrurile s-au schimbat, o surpriză deosebită este și ceea ce este aici la mansardă, când am intrat mă gândeam că e un spațiu gol în care se va ține evenimentul, dar văd un loc, un muzeu destinat muntelui, în care poți să-ți petreci cel puțin tot atât de mult timp ca și la parter, unde e muzeul mineritului în sine. Pot spune că e grozav ceea ce s-a întâmplat aici în ultimii ani și abia aștept să împărtășesc cu colegii din rețeaua memoriei niște imagini și să le spun că pot să revină la Petroșani să revadă un alt muzeu al mineritului față de cel pe care ei îl știau de-acum cinci ani.

Este impresionant și ceea ce s-a întâmplat într-o perioadă dificilă, cea cu pandemia, spunea Marian Boboc că muzeul s-a făcut în pandemie. Mai este încă unul care s-a întâmplat să se facă tot așa, la Ștefănești-Argeș, la conacul Brătienilor de la Florica, unde s-a întâmplat ca tot așa în pandemie să se pună la punct. Și acolo e ceva grozav ce a ieșit! (…).

Legat de acest moment aniversar, cei 55 de ani de la înființarea muzeului din Petroșani și de cei 45 de ani de la revolta muncitorească din August `77, e bine că ne întâlnim astăzi, aici, să marcăm aceste momente. Poate că se va întâmpla și peste câteva zile, de Ziua Minerului  un eveniment legat de Lupeni `77, ceea ce este foarte bine! Ar fi bine ca măcar la aceste date cu cinci sau cu zece să se marcheze mai amplu ceea ce s-a întâmplat la un eveniment sau altul, pentru că, în rest, din păcate, nu prea avem timp în tumultul vieții să ne mai aplecăm, sau să ne aducem aminte ori să rememorăm lucruri din trecut. De obicei, când se întâmplă astfel de evenimente, sunt cam aceiași oameni care se adună și care într-un fel sau altul au o legătură cu evenimentul respectiv (…). Regretul mare pe care îl avem cu toții este că în ultimii ani - și asta vă spun din experiență – am remarcat faptul că autoritățile sunt tot mai absente în peisajul comemorărilor. Poate că e bine că se întâmplă așa, deoarece de multe ori auzim niște discursuri stufoase și un limbaj de lemn care uneori reușesc să îndepărteze și pe puținii audienți care altfel poate că ar veni la eveniment cu drag (…).

În ceea ce privește autorul acestei cărți – pentru că voi vorbi și de carte, dar cartea nu ar fi existat fără un autor, fără un om care să stea și să-și petreacă multe zile și multe nopți în fața calculatorului pentru a o realiza - îl cunosc de multă vreme pe Marian. Am avut ocazia să colaborăm în timp și mă bucur că acum sunt din nou în situația de a vorbi la o lansare de carte de-a lui. Am mai făcut-o și în urmă cu 15 ani la București, când a lansat Strict secret, Lupeni `77. Filajul continuă… O parte din conținutul acelei lucrări se regăsește și în acest volum. Am preluat un mic fragment din carte, de la care aș vrea să îmi continui relatarea mea. Mi-am făcut niște notițe pentru că, știți cum se spune, dacă vorbești liber, vorbești mai mult decât atunci când îți notezi niște idei pe foaie (...). Marian spunea așa: demersul meu a pornit de la o constatare, că revolta minerilor din `77 este mai mult comentată decât cercetată. Și astea sunt foarte adevărat spuse! Mi-a venit în minte și o constatare de-a mea. Am constatat și eu că, într-adevăr, la istorie, în agricultură și la fotbal, mai nou și alte subiecte, gen pandemie și război se pricepe toată lumea. E bine că măcar pe subiectul acesta, Lupeni `77, de data aceasta nu mai vorbește toată lumea, vorbesc profesioniștii, în cazul de față un participant direct și nu oricum ci chiar la nivel de vârf, respectiv Constantin Dobre și un istoric profesionist, Marian Boboc. Este impresionantă, într-adevăr, cum a spus și domnul rector, tenacitatea pe care Marian a manifestat-o. E prolific, are o listă impresionantă de lucrări. Așa, mai în glumă mai în serios, aproape că sunt invidios pentru că are mai multe cărți decât mine. Dar nu e rău, cel puțin vreo trei dintre ele sunt pe subiectul Lupeni `77. Pe lângă acestea sunt numeroase articole de presă în Orizontul lupenean, Ortacul, în Ziarul Văii Jiului și în multe alte publicații (…).

În carte sunt zeci de discuții și de interviuri pe care Marian le-a avut cu cei care au participat la revoltă în 1977. Apoi, cum spuneam, mii de ore petrecute de autor în fața calculatorului, în fața dosarelor întocmite de fosta Securitate și vă spun că nu e deloc simplu să iei toate aceste informații și să le pui cap la cap, să reconstitui acest puzzle al evenimentelor (…).

Spuneam de dosarele fostei Securități, apoi presa vremii, interviuri cu cei implicați, dar și lucrări generale, articole… toate acestea sunt integrate, sunt valorificate în carte. E interesant și a fost interesant și pentru mine, parcurgând lucrarea, că spulberă un mit! Lumea știe în general - Lupeni `77… dar cartea vine și arată că, de fapt, a fost mai mult decât o revoltă locală într-un mic orășel de pe Valea Jiului. Au fost mult mai multe localități afectate de aceste evenimente și e bine că Marian vine și punctează, chiar foarte meticulos pe fiecare caz în parte, cele 10 mine la care au fost astfel de revolte. Sigur, autorul insistă pe minele unde amploarea revoltei a fost mai mare, dar ce vreau să spun este că nu vorbim de o carte de istorie locală și că poate n-ar fi de interes mai larg, ci, din contră, dincolo de partea aceasta de istorie locală (cred că e foarte bine pentru cei care predau istorie sau cultură civică în localitățile acestea în care s-au întâmplat evenimentele că au posibilitatea, pornind de la această carte, să facă măcar o oră pe an în care să le arate elevilor ce s-a întâmplat acum aproape jumătate de secol în aceste localități – încă mai sunt în viață unii dintre participanți, poate chiar bunicii elevilor iar aceștia pot să stea cu elevii de vorbă, fiind o bună ocazie de personalizare a acestor lecții și de a face din acest eveniment un motiv de mândrie care să le stârnească curiozitatea tinerilor despre ceea ce a însemnat trecutul zonei), este și o parte ce ilustrează multe din fațetele istoriei naționale din acea perioadă. De la penuria de alimente, la modul în care Securitatea se interfera în cele mai ascunse cotloane ale vieții private, de la modul în care trăiau oamenii la viața de zi cu zi din acea perioadă, se pot bine observa în această carte (…).

Sigur, lucrarea nu vizează doar revolta din august 1977, ci și ce s-a întâmplat după aceea: procesul de aici de la Petroșani, apoi urmărirea celor implicați în mod direct, sau revenirea lui Ceaușescu – foarte interesantă mi s-a părut și această parte de pe 9 noiembrie 1977, când Ceaușescu revine, își ia revanșa, vine aici după trei luni când deja zona era pacificată, deja se simte și în discursul lui că e mult mai stăpân pe situație față de discursul din august același an, un Ceaușescu speriat pe care-l mai regăsim așa după 22 de ani, în 1989, un Ceaușescu bâlbâit, pierdut, care simte că lucrurile îi scapă de sub control.

Dincolo de partea aceasta a momentului August 1977, extraordinară e autobiografia lui Constantin Dobre. Și aici, fără discuții, e meritul lui Marian și a soției Irina, care l-au convins pe Constantin Dobre să-și scrie autobiografia. E grozav și practic o parte consistentă din carte reprezintă autobiografia lui Constantin Dobre, cu documente de la Securitate foarte bine selectate și care vin iarăși și completează foarte bine povestea lui. Care, de altfel, e ușor de citit și e plăcută. Constantin Dobre e un om inteligent și cu o bună memorie, hâtru pe alocuri, chiar are momente în care simți că are un talent nativ de povestitor, ceea ce nu-i puțin lucru. Cred că, poate, în viitor această autobiografie ar putea constitui un volum în sine, completată fiind cu ceea ce se întâmplă după 1990. Pentru că aici, în acest an, el se oprește, practic la momentul în care e nevoit să plece din țară, să se exileze în Anglia… Să spunem că jumătate de poveste ar mai rămâne de povestit și să sperăm că sănătatea îi va permite să și finalizeze acest demers (nota red.: intervine Marian care spune că domnul Constantin Dobre s-a apucat deja să scrie pentru volumul doi al cărții, fapt explicat în ZVJ-ul de luni și marți, arătându-se că s-a apucat să scrie la date ce privesc Legea Recunoștinței). Îmi doresc ca domnul Dobre să fie mai prezent în spațiul public.

Pentru încheiere vreau să spun că am preluat un fragment din carte: „Se tot vorbește despre modele. Prin curajul, devotamentul și faptele istorice, domnul Constantin Dobre poate fi un model în societate. Sincer, eu nici acum nu înțeleg de ce domnul Constantin Dobre nu ocupă în societatea noastră și în Istoria României, Văii Jiului, în special, locul pe care-l merită din plin: lider incontestabil al revoltei anticomuniste din Valea Jiului! Sper ca după acest volum lucrurile să intre cât de cât pe făgaș normal…”

Și eu sper acest lucru și poate că după ce va fi gata și partea a doua a cărții, Constantin Dobre va veni în țară. Ar putea chiar să aibă un rol mai important în viața noastră socială pentru că, într-adevăr, sunt în asentimentul lui Marian, ducem lipsă de modele, iar Constantin Dobre ar putea fi un astfel de model. În condițiile în care - de fapt, e o constatare pe care o face oricine – de multe ori în jurul nostru cei care ar trebui să ne fie modele nu sunt nici pe departe așa, iar cei care ar putea și au toată căderea să o facă se retrag frumos, discret, în familie sau în activitățile lor curente (...). Vă mulțumesc tuturor pentru răbdare!”.


Booking.com

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




_____
Administrare pagină de Facebook pentru persoane publice
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Administrare pagină de Facebook pentru afaceri
_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Catalog promoţionale 2022
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Catalog promoţionale 2022


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter