Domnule Marian Boboc, pe 2 august a.c. v-ați lansat la Petroșani și apoi, pe 5 august, la Lupeni cea mai recentă carte, Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni, august 1977. O biografie. Autobiografia lui Constantin Dobre, liderul revoltei din 1977, Editura Universitas, Petroșani, la 45 de ani de la acest moment important din istoria noastră recentă. Ați pregătit cartea pentru a marca această aniversare sau așa s-a întâmplat?

O carte de asemenea dimensiuni nu avea cum să apară chiar „întâmplător” la 45 de ani de la grevă. Am pregătit cartea din timp.

 

Este o lucrare impresionantă, din punct de vedere al conținutului, a formatului (A4), cât și ca număr de pagini (676) și asta în condițiile în care lumea are tot mai puțin timp de lectură.

Da, și eu, care am scos destule cărți voluminoase, am fost uimit când am văzut exemplarul de semnal. Mă bucur că volumul a apărut în condiții tipografice excepționale. El face parte din seria „Mișcări sociale” ale ciclului istoric la care trudesc de ani buni „Viețile Văii Jiului” din care am publicat până acum, în diferite serii, 43 de volume.

 

Aveați 10 ani în timpul evenimentelor din 1977 și chiar prezentați în carte câteva amintiri/ percepții asupra acelui moment, așa cum s-a văzut el prin ochii unui copil. Se pare că a fost un moment care v-a marcat întreaga viață.

Amintirile mele au rolul de a creiona Valea Jiului, văzută prin ochii unui copil. De aceea am inserat întâmplări cotidiene din copilăria mea (care poate fi a oricărui copil de miner) și cele care au spart această monotonie. Una dintre aceste întâmplări care a spart monotonia nu doar a vieții mele de copil, ci și a comunismului, a fost revolta minerilor de la Lupeni. Relația mea cu momentul 1977, de altfel, am explicat-o în preambulul cărții.

 

Ați realizat la Lupeni câțiva ani revista de cultură Orizont lupenean, apoi, la Livezeni, publicația Ortacul, sunteți cel mai longeviv redactor-șef, de după 1989, al unui cotidian din Valea Jiului, Ziarul Văii Jiului. Tema revoltei din 1977 a fost și este recurentă, la aceste materiale de presă (articole și interviuri) adăugându-se și câteva cărți...

Într-adevăr, am fost preocupat de tema revolta muncitorești anticomuniste de la Lupeni. Toate publicațiile la care am fost redactor-șef au acordat spații ample, generoase, acestui important moment al istoriei Văii Jiului, publicând atât istorie orală, cât și documente. Toate cărțile dedicate revoltei din 1977, plus alte câteva capitole noi, au devenit acum o singură carte: Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni, august 1977. O biografie. Autobiografia lui Constantin Dobre, liderul revoltei din 1977.

 

Constantin Dobre, liderul minerilor în 1977, este un personaj foarte discret, fără apariții în spațiul public românesc după 1990, cunoscut aproape exclusiv celor interesați de acest episod din istoria recentă. O primă mărturie a sa a fost publicată în 2005, în cartea Lupeni ’77. Sfânta Varvara versus Tanti Varvara. În volumul de la care am pornit discuția noastră, Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni, august 1977. O biografie. Autobiografia lui Constantin Dobre, liderul revoltei din 1977, există o mărturie și mai consistentă a domnului Dobre decât cea din 2005, completată cu fragmente de documente din arhivele fostei Securități. În afară de faptul că e mult mai detaliat, care ar mai fi elementele care diferențiază cele două mărturii?

Nu aș zice că Dobre a fost un personaj discret în viața publică, ci un om sobru, conștient de rolul pe care îl ocupă în istorie. După acum am spus și la lansarea cărții la care ați fost prezent, Constantin Dobre, chiar dacă a fost liderul revoltei muncitorești anticomuniste de la Lupeni, un moment foarte important al istoriei României, este o persoană foarte modestă.

Referitor la comparația celor două mărturii, răspunsul e simplu. Mărturia lui Constantin Dobre apărută în 2005 se referea doar la zilele revoltei, pe când autobiografia publicată anul acesta în volumul meu (de fapt, întâia parte a acesteia) prezintă toată viața lui Constantin Dobre până în 1989/ 1990. Bineînțeles, autobiografia 2022 cuprinde și mărturia din 2005.

 

Cum l-ați convins să își scrie biografia?

Nu a fost foarte simplu. Eu și soția mea Irina, care m-a ajutat în acest demers, a trebuit să ne luptăm, în primul rând cu modestia domnului Constantin Dobre, de care am făcut vorbire mai înainte. Cred că l-am convins cu entuziasmul și onestitatea. Astfel a avut încredere în demersul meu, care s-a vrut unul cât se poate de corect față de adevărul istoric al revoltei și față de dl. Constantin Dobre. Singura condiție, ca să spun așa, pusă de dl. Dobre în momentul în care a acceptat provocarea noastră, a fost ca mărturia sa să apară în volumul meu, pentru a se înțelege mai bine momentul istoric al revoltei muncitorești anticomuniste din 1977.

Vreme de aproape doi ani a fost o colaborare uneori cronofagă, pasională, cu multe discuții aprinse, stinse în cele din urmă de dezideratul comun: adevărul adevărat despre revolta din 1977 și despre liderul acesteia.

 

Constantin Dobre este văzut de unii ca fiind un personaj controversat. Pe ce se bazează această percepție și cum îl vedeți Dumneavoastră?

Din fericire, după apariția acestui volum, numărul celor care văd în Dobre un personaj controversat a scăzut. Am avut bucuria ca, după ce au citit cartea, unii să-mi spună că l-au judecat greșit pe Dobre, din „auzite” și că de-abia acum au înțeles cine a fost el cu adevărat. Cred că percepția celor care l-au perceput pe Dobre ca pe un personaj controversat se bazează, în principal, pe necunoașterea realităților istorice din 1977, de necunoașterea rolului crucial jucat de acesta în revolta muncitorească anticomunistă. Necunoașterii i se adaugă zvonurile și minciunile colportate de-a lungul vremii de unii securiști / informatori / turnători, care – nu-i așa?! – ținând cont de deranjul produs Securității, nu au cum să fie obiectivi în afirmațiile lor. Eu nu am văzut nici un document, petic de hârtie, care să probeze vreo afirmație defăimătoare la adresa liderului revoltei din 1977. În schimb, am văzut/cercetat filă cu filă documentele originale din care rezultă fără echivoc că dl. Dobre a fost urmărit pas cu pas, interogat, ascultat și în pat cu nevasta, expulzat din Valea Jiului de Securitate, împreună cu soția și copilul său. De altfel, și o instituție abilitată a statului român a certificat comportamentul necolaboraționist, ca să spun așa, al domnului Dobre.

Eu îl percep pe Constantin Dobre ca pe liderul revoltei muncitorești anticomuniste din 1977, ca pe un om curajos care a avut curajul să-l înfrunte pe Nicolae Ceaușescu, ca pe un bărbat demn care nu s-a speriat de amenințările Securității. Cred că și acum, la 75 de ani, Constantin Dobre ar putea să conducă o revoltă, fiind un om foarte energic, combativ, consecvent principiilor sale, bine mobilat intelectual.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.