Articole de acelasi autor

CAMPANII ELECTORALE DE ALTĂDATĂ RI(T)MATE DE LIBERALII HUNEDORENI

Lupeni / Corpul 2 al Liceului Tehnologic va fi eficientizat energetic

Doar 50.390 cereri aprobate / 99.758 cereri de amnistie fiscală – respinse de ANAF

Încă o carte de Mihai Petre

În noiembrie / 245 de controale ITM

Prioritate înainte de sărbători pentru DSVSA / Prevenirea răspândirii pestei porcine

Rețele Electrice România oferă furnizorilor o nouă platformă modernă pentru accesarea datelor de consum ale clienților

Varpalota și Petroșani. Plan comun de activități multiple și în 2025

De Ziua Copiilor Speciali, sărbătoare la Casa Pollicino

Inițiativa deputatului Vetuța Stănescu prin care este revoluționat sistemul de sănătate A DEVENIT LEGE

În urma cercetărilor pe care le-ați întreprins vedeți oportună/ dezirabilă recunoașterea meritelor sale inclusiv, poate, prin acordarea unui titlu de cetățean de onoare?

Constantin Dobre a spus de mai multe ori că nu are nevoie de această recunoaștere. Când i s-a oferit acest titlu de „cetățean de onoare” de către o primărie din Valea Jiului, a refuzat cu eleganță. De altfel, a mărturisit public că nu vrea să beneficieze nici el, nici familia sa de prevederile Legii recunoștinței nr. 341/2004, chiar dacă la partea din lege dedicată revoltei de la Lupeni a trudit din greu. Încet, dar sigur, meritele sale ca lider al revoltei muncitorești anti-comuniste din Lupeni din 1977, sunt recunoscute. În plus, vă pot spune că am purtat numeroase discuții cu dl. Constantin Dobre despre ce anume drept sau drepturi ar dori să i se recunoască în România. Dl. Dobre mi-a mărturisit că singura lui dorință este de a fi recunoscut ca precursor al apărării drepturilor românilor pentru libertatea de opinie și de exprimare în România comunistă. Constantin Dobre și-a revendicat și motivat această dorință prin istorica și memorabila frază „Cerem cu insistență ca întreaga demonstrație a minerilor din Valea Jiului să fie dată publicității la radio și Televiziune” – scrisă chiar de el în programul de revendicări al revoltei din august 1977 și citită tot de el, cu mult curaj și demnitate, în fața lui Nicolae Ceaușescu și a mulțimii de mineri și cetățeni revoltați ai Văii Jiului, la Lupeni, la data de 3 august 1977.

Sper ca dl. Constantin Dobre să nu se supere că am devoalat această discuție.

Ați realizat de-a lungul timpului zeci de interviuri cu participanți la revolta din 1977. Probabil v-ar fi greu să alegeți, dar care a fost cel/cele care v-a/v-au impresionat mai mult? Putem reda un fragment relevant?

Într-adevăr, am realizat multe convorbiri cu participanți din rândul 1, 2 și 3 la revolta din 1977. Cel mai mult m-a impresionat „povestea pâinii”, care vorbește de la sine de solidaritatea din acele zile de la poarta 2 a minei Lupeni, epicentrul revoltei. Amintirea îi aparține inginerului pensionar Ioan Goga, care în acele zile era licean aflat în vacanță:

„Am văzut multe. La un moment dat, de pe stâlpul ăla de la atelierul nou care era în construcție, nu a­cela al lui Duban care a fost făcut mai încoace, am văzut cum a că­zut stiva de lemne. A fost un trosnet de ăla, înfricoșător, că toată lumea s-a speriat și s-a împrăștiat. De fapt, se rupseseră parii ăia care țineau stiva.

Tot de sus am văzut o dubă de aia care transporta minerii. Era gardul și plopii ăia. Din ea s-a descărcat pâine, nu s-a aruncat. Dădeau din mașină pâinea peste gard. Fiecare rupea din pâine o bucată și o dădea mai departe. Întâmplarea asta mi-a rămas în suflet.”

De câțiva ani, pe lângă cercetare, jurnalistică și alte preocupări literare, sunteți și muzeograf la Muzeul Mineritului din Petroșani, o instituție de tradiție, cu un patrimoniu impresionant. De la inaugurarea muzeului în clădirea în care funcționează și în prezent s-au împlinit în 4 august 55 de ani, iar de la înființarea 61 de ani. Este un muzeu care de puțin timp s-a și înnoit și și-a extins considerabil spațiul de expunere. Spuneam mai devreme că lumea nu prea mai are timp de lecturi. Dar de mers la muzeu?

Muzeul Mineritului din Petroșani a fost reabilitat și reamenajat între 2018-2020 pe fonduri europene. Împreună cu d-na Erica Mușa am reamenajat cele trei etaje ale muzeului. Acțiunea se petrecea în plină pandemie... Din cauza pandemiei, muzeul și-a deschis porțile pentru public abia la 1 iunie 2021. Sunt destui cei care au vizitat muzeul. În cele șapte luni ale anului trecut, am avut un număr dublu de vizitatori față de întreg anul (12 luni) 2017, anul de referință dinainte de începerea lucrărilor de reabilitare, ceea ce vorbește de la sine. Dar nu este atât de important numărul celor care ne vizitează, cât faptul ca vizitatorii să plece cu o impresie despre viața grea a minerilor. Aceasta este principala noastră misiune.

Cum vedeți rolul Muzeului Mineritului în educarea publicului în relație cu evenimentele din august 1977?

Muzeul Mineritului are un rol important în informarea publicului despre fascinanta istorie a mineritului de cărbune, „educare” sună prea pretențios. Panourile pe care le-am realizat, cu „povești” din cărțile mele, dau seama de momente importante din această istorie. Între aceste panouri se află unul dedicat revoltei muncitorești anticomuniste de la Lupeni - Valea Jiului august 1977, pe care l-am refăcut, prin forțe proprii, în lumina noilor informații la care am avut acces. M-am bucurat sincer că în fața acestui panou au poposit, după 45 de ani de la grevă, oameni interesați de revolta anticomunistă din august 1977, de pe tot cuprinsul țării, din Constanța la... Satu Mare. Printre altele, am organizat, vreme de o lună, și o expoziție cu facsimile după documente din arhiva Securității, care au dat seama de modul în care a fost urmărit Constantin Dobre și care a fost rolul său în această revoltă.

Ce mai știu locuitorii de azi din orașele din Valea Jiului despre evenimentele din 1977? Mulți au plecat (înapoi în locurile din care au venit, ori au părăsit această lume), s-au schimbat generațiile...

Greu de răspuns. Nu am cum să cunosc ce mai știu locuitorii Văii despre 1977. Însă pot să spun că, după apariția volumului Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni, august 1977. O biografie. Autobiografia lui Constantin Dobre, liderul revoltei din 1977, din care am publicat și voi mai publica fragmente în presă, locuitorii Văii Jiului pot să cunoască aproape tot despre revolta muncitorească anticomunistă și despre liderul acesteia, Constantin Dobre.

Istoria se scrie și rescrie. Mai sunt, cu siguranță, aspecte necunoscute despre revolta din 1977 (chiar la lansarea cărții de la Lupeni știu că ați aflat lucruri noi). Veți continua să aprofundați cercetările sau lăsați această sarcină în seama altor istorici?

Am scris destul despre revolta din 1977, dar tot timpul mai apar și alte aspecte, ca o ironie, după apariția unei cărți. Deși a trecut doar o lună de la apariția volumului, nu exclud posibilitatea pregătirii de tipar a unei ediții a II-a, nu revăzută, ci doar sporită cu lucrurile noi pe care le voi mai afla eu și pe care le va mai povesti dl. Dobre. Dar asta depinde de mai mulți factori... Altfel, s-ar putea, cândva, să mai scriu o carte despre Valea Jiului și județul Hunedoara după 1977. Dar până atunci mă voi ocupa cu finalizarea altor proiecte editoriale pe care le am în lucru în diferite stadii.

Aveți în vedere o ediție nouă a volumului Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni, august 1977. O biografie. Autobiografia lui Constantin Dobre, liderul revoltei din 1977?

Deși a trecut doar o lună de la apariția volumului, nu exclud posibilitatea pregătirii de tipar a unei ediții a II-a, nu revăzută, ci doar sporită cu lucrurile noi pe care le voi mai afla eu și pe care le va mai povesti dl. Constantin Dobre. Dar asta depinde de mai mulți factori...

În opinia publică, imaginea minerilor din Valea Jiului a fost asociată timp de decenii cu greva de la Lupeni din 1929 (instrumentalizată de comuniști). A urmat apoi Revolta din 1977 (care a dat un semnal important că regimul comunist tot nu a reușit să aibă susținerea maselor). Iar după 1989 au urmat Mineriadele. Cum se vede din Valea Jiului această „moștenire”?

Nu știu cum se vede din Valea Jiului această „moștenire”, dar știu cum se vede de la Muzeul „Mineritului”. Toate aceste mișcări sociale se văd în lumina adevărului istoric.

Deși încă de la înființare Memoria - revistei arestate a acordat spațiu preponderent temelor legate de istorie, suntem, totuși, înainte de toate, o revistă de cultură. Și aș vrea să încheiem discuția noastră în această zonă. Am menționat în treacăt că aveți și preocupări literare. Cum se împacă poetul cu cercetătorul și cum vă împărțiți timpul între cele două pasiuni?

E o întrebare la care cel mai bine răspund aparițiile mele editoriale și într-un domeniu și în celelalte. Cred, totuși, că în momentul în care lucrez la o carte de istorie, poetul se simte nedreptățit. Culmea, tocmai atunci ar vrea și el să scrie... Încerc să-i armonizez pe poet și pe cercetător... Uneori reușesc... Alteori...

Comentarii articol (1 )

#1 Constantin Dobre16.10.2022,  18:52:45

Nu sunt supărat, domnule Boboc! Dimpotrivă, confirm discuția cu dvs. pe care o completez cu următoarele precizări: 1. Fraza „Cerem cu insistență ca întreaga demonstrație a minerilor din Valea Jiului să fie dată publicității la radio și Televiziune” – inspirată din propiria-mi gândire, creată, formulată și scrisă de mine în programul de revendicări al revoltei din august 1977, înainte de sosirea la Lupeni a lui N. Ceaușescu, a fost mai întâi citită de mai multe ori în fața minerilor și a cetățenilor revoltați ai Văii Jiului, a fost votată în unanimitate și numai după aceea a fost srisă în programul de revendicări. Aceeași procedură a fost aplicată și celorlalte puncte din programul de revendicări ale revoltei. Așadar, cererea insistentă a dreptului la liberă exprimare prin fraza de mai sus a reprezentat voința radicală și unanimă a zecilor de mii de mineri și cetățeni ai Văii Jiului! 2. În toată istoria comunistă din România n-a existat nico luare de poziție publică pentru apărarea dreptului la libertatea de exprimare care să reprezinte voința a zeci de mii de români! 3. În toată istoria comunistă din România n-a existat niciun moment public în care lui N. Ceaușescu, reprezentantul de vârf al comunismului român, să i se ceară ”de la obraz” verbal și în scris, cu curaj și demnitate să respecte dreptul la liberă exprimare; excepție momentul unicat al revoltei din Valea Jiului din 3 august 1977. Nici la nivelul comunismului global, din trecut și chiar de azi (Vezi China), n-a existat niciun moment public prin care un șef comunist de stat să fie confruntat direct cu cereri de respectare a dreptului la exprimare liberă. În ce privește dorința mea de mi se recunoaște rolul și dreptul ca precursor al apărării drepturilor românilor pentru libertatea de opinie și de exprimare în România comunistă, nu-mi fac iluzii deșarte. În România actuală nu există instituții publice (gen CNSAS sau IICCMER) sau private și nici istorici care să aibă ca temă cercetarea, gradualizarea și cuantificarea momentelor publice de confruntare a regimului comunist cu opoziția la nerespectarea dreturilor românilor la libera exprimare. Cu siguranță că cercetările nu vor începe nici după ce nu va mai exista nicio fărâmă din aceste drepturi fundamentale ale omului, judecând după atacurile actuale grosonale, vehemente și probabil viitoare la aceste drepturi.

Adauga comentariu

Numele tau:   Comentariul tau:   C창t fac 2 ori 10  ?      DISCLAIMER    Atentie! Postati pe propria raspundere!    Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.