Articole de acelasi autor

Din nou în tabăra de literatură de la Poiana Mărului  

Din volumul „Măcelul de la Lupeni din 6 august 1929. Alfabetul relatărilor despre greva minerilor” de Marian BOBOC

Ziua Minerului - sărbătoare sau comemorare?

În urmă cu un secol, / PAZA LUCRĂRILOR DE ARTĂ PE LINIA CFR PETROȘANI-SIMERIA

MODERNIZARE CU... RABLĂ

Sub semnul Clio, / La Liceul Teoretic „Mircea Eliade” – un concurs de tradiție

În preajma zilei de 1 mai 1925 / „Conspirația” sindicaliștilor social-democrați – „dejucată” de Siguranță

Un sindicat pentru domnul director general al minelor și nu doar...

Lupeni. Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România”

Pentru capturarea escrocului Augustin Hila, alias „Vasile Cornea”, / Presa petroșeneană a pus la bătaie o recompensă

Vineri, 14 octombrie, în saloanele FĂGĂDĂULUI ROMÂNESC, a fost pus în operă primul episod al noului proiect al Cenaclului BOEMA, „Privilegii și răsfățuri poetice”.

Poetul Ion Hirghiduș a citit poezii proaspete, printre care și admirabilul ciclu „Poeme de toamnă”, în ton cu cromatica pădurii, cerului și... vinului...

Ca de obicei, ing. Aron Dumitrescu, directorul tehnic al Cenaclului BOEMA, s-a aflat la post, alături de minunata doamnă Elvila, ambii asigurând manifestării fluiditatea necesară.

Au participat boemi de ambe arte (poeți și pictori): Elisabeta Bogățan, Ionela Ablai, Constantin Cîmpeanu, Ioan Dan Bălan, Gilbert Danco, Adrian Cerchez, Sorin Oprea, Dan Ștefureac, Gheorghe Tereblecea, Nicolae Boacă, Stelian și Marian Boboc.

Din discuțiile purtate pe marginea textelor, am reținut două intervenții ale scriitorilor Elisabeta Bogățan și Ioan Dan Bălan, membri titulari ai Uniunii Scriitorilor din România. De altfel, Cenaclul BOEMA activează sub egida Uniunii Scriitorilor din România – filiala Alba-Hunedoara, fiind singurul cenaclul literar activ din județul Hunedoara.

„Legendele Toamnei” de Elisabeta Bogățan

În poezia lui Ion Hirghiduș viziunea poetului este completată armonios de viziunea filozofului. Vizualul este mereu completat de sensuri ascunse, bănuite sau revelate. Natura este, de fapt, o epifanie a spiritului divin, iar ochiul poetului vizualizează o recreare perpetuă a lumii vizibile din elementele primordiale: pământ („purificare ultimă prin atingerea pământului”), apă („apele peste pietre duc harul”), aer („e-n aer un cântec de aramă”), foc („e focul verii care s-a stins tăcut”). Viziunea panteistă se impune firesc: „în acest templu tăcerea va fi stăpână”. În timpul ciclic „cosașii nevăzuți ai văzduhului / aleargă pe câmpii strecurând teama / unui nou sfârșit unui nou început” iar viața și moartea apar ca fiind firești: „e atâta patimă a morții / printre animalele tinere/ printre hăitați și vânătorii tineri”.

Transpar pe acest fundal antinomic accente sociale: „ei tineri hăitași au alergat în urma / viețuitoarelor/ tocmiți fiind de domnii îmbuibați/ și nepăsători de viața atât de precară”, „arde lumea putredă ard celulele nopții”.

Este percepută o repetată, benefică întoarcere spre începuturi, în illo tempore , care reface mereu armonia lumii: „stelele murmură-n cer cu glas pitagoreic / în armonia numerelor o geometrie a umbrelor/ așteptând la nesfârșit trenul luminii// în reverie se refac începuturile/ în care ziua și noaptea erau una/ nedesfăcută ghindă/ speranță adormită.”

Ritualuri vechi susțin această renaștere perpetuă a lumii, a timpului: „În al nouălea ceas se rup lacătele ruginite/ bacantele strivesc strugurii cu tălpile goale / țâșnește vinul din peșteri întunecate// din florile scuturate-n izvorul culorilor/ rămâne doar frumusețea chezaș al luminii”. Renaștere în care „tobele fragede ale sângelui/ înfiorate în Cuvânt” sunt o chezășie a participării Poetului, învestit cu harul cuvântului, la marile reînnoiri cosmice.

Și în această viziune a permanentei reînnoiri a lumii, dătătoare în fond de speranță, stă profunzimea acestei poezii.

„Ion Hirghiduș (sau despre visul Poetului aflat la Oamenii de Piatră din Kogayon)” de Ioan Dan Bălan

Zilele trecute, după lecturi din Nichita Stănescu și Mihai Ursachi, am avut (și am!) revelația poeziei lui Ion Hirghiduș, care mi-a confirmat că în acest domeniu nimic nu e trecător…

Poetul, după cum afirmă primii citați, scrie pentru sine ca să ofere celor din jur, tuturor de pe pământ, creația care intră cu drept de cetate în univers, unde așază semințele Frumosului și „lucrează” în haos, cu versul la viziera nemuririi. Cine și cum, unde să îndrăznești a te bucura de harul celui care se închină în templul celest din Kogayon, când toate se așează între inimă și frunte, cu visul tainic străjer la ce e mai sfânt din sufletul omului?

În ciclul LEGENDELE TOAMNEI, răcoriți în brumărelul acum blând, ne mirăm :„cu umblet de ieri de azi și de mâine/ acest timp adunat într-un ghem/ trece prin colibe și prin somn”…

Poezia lui Ion Hirghiduș afirmă și convinge că: „mersul lumii nu se oprește aici/ doar umbrele de chiparos bat ritmic pământul/ tobele fragede ale sângelui/ înfiorate în Cuvânt.” Istoria care intră în Poezie, ca sfântă datorie de la Oamenii de Piatră, de la Poetul miruit,  cântă în cei care au fost, care sunt, care vor fi…

Poezia frumoasă înfrumusețează și deșteaptă cititorul, adică Autorul e rugat să primească de la noi mulțumirea că îi suntem contemporani!

O întâlnire reușită

A fost o întâlnire reușită, cu un Ion Hirghiduș în mare dispoziție poetică, un poet care a onorat titulatura noului proiect cenaclier boem: „Privilegii și răsfățuri poetice”, și cu ceilalți artiști bucuroși că s-au reîntâlnit la aceeași masă a prieteniei.

Următoarea întâlnire a scriitorilor boemi va avea loc în luna noiembrie, cel mai probabil la o lansare de carte.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.