1980

„49” de morți - un singur articol

Explozia s-a întâmplat sâmbătă, 29 noiembrie 1980.

„Steagul Roșu” de duminică, 30 noiembrie 1980, nu face nicio referire la catastrofa de la Mina Livezeni. Luni, 1 decembrie, nefiind zi de apariție, „Steagul Roșu” nu s-a tipărit.

Primul și singurul articol referitor la explozie a apărut nesemnat în „Steagul Roșu” (discret plasat în pagina a II-a, nr. 8.784, anul XXXVI) marți, 2 decembrie 1980, sub titlul „Grav accident de muncă la mina Livezeni”:

„În ziua de 29 noiembrie, la mina Livezeni, din bazinul carbonifer Valea Jiului, s-a produs un grav accident, ca urmare a unei explozii de gaze în subteran.

Organele locale de partid și de stat s-au deplasat la fața locului și au acționat operativ, luând primele măsuri impuse de situația creată.

Imediat după producerea accidentului, la indicația secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, la mina Livezeni s-au deplasat membri ai conducerii de partid, ai guvernului, miniștri, reprezentanți ai unor instituții de resort, cadre medicale. S-au luat măsuri pentru salvarea și îngrijirea accidentaților, evacuarea personalului aflat în subteran, precum și sprijinirea tuturor familiilor celor care au avut de suferit datorită accidentului. Ca urmare a accidentului și-au pierdut viața 49 de persoane, iar 26 au fost rănite.

Secretarul general al partidului, președintele țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a transmis în numele Comitetului central al partidului, al Consiliului de Stat și al guvernului, precum și al său personal, cele mai profunde sentimente de compasiune, condoleanțe familiilor îndoliate.

180290339. anchetarea accidentului și stabilirea tuturor cauzelor care l-au determinat, precum și pentru adoptarea măsurilor tehnice și organizatorice în vederea întăririi securității și protecției muncii a fost instituită o comisie de partid și de stat alcătuită din tovarășii: Emil Bobu, membru al Comitetului Politic Executiv, al CC al PCR, președintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, ministrul muncii, Virgil Trofin, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, viceprim-ministru al guvernului, ministrul minelor, petrolului și geologiei, George Homoștean, ministrul de interne, Eugen Proca, ministrul sănătății, Nicolae Popovici, procuror general al republicii, general-locotenent Constantin Zamfirescu, din Ministerul Apărării Naționale, Ilie Cîșu, adjunct al ministrului muncii, șeful Inspecției de stat pentru protecția muncii”.

Articolul pare mai mult un comunicat oficial, din care cea mai prețioasă informație este componența comisiei de partid și de stat care s-a deplasat în Valea Jiului.

Un cititor din zilele noastre se poate întreba cu îndreptățire de ce un asemenea eveniment, care ar ține prima pagină a unui ziar zile în șir, nu a fost „relatat” decât sec, într-un singur articol-comunicat. E clar că acest non-combat dovedit de „Steagul Roșu” în relatarea celei mai mari explozii miniere postbelice din Valea Jiului are ca motiv nu neapărat nepriceperea ziariștilor vremii ori lipsa lor de apetență jurnalistică față de acest subiect, ci un ordin de natură ideologică. Partidul Comunist Român nu voia deloc să se dea o importanță mediatică exploziei și din considerentul că opinia publică și comunitatea se aflau sub imperiul unei puternice emoții, întreaga Vale a Jiului fiind copleșită de durere. Or, se știe că reacțiile emotive ale unei mase umane sunt greu de anticipat și de... controlat.

O altă întrebare care se poate pune este legată de numărul declarat al decedaților în urma exploziei. Cifra avansată de „Steagul Roșu”, 49, este falsă. În explozie au murit 53 de ortaci, civili și militari. Legenda care circulă și astăzi este că PCR ar fi avansat cifra de 49 de morți în explozie pentru a nu fi declarat doliu național. Căci, dacă s-ar fi declarat doliu național, ar fi aflat, normal, întreaga țară și, poate, această cutremurătoare veste ar fi demobilizat clasa muncitoare chiar în ultima lună a cincinalului, al cărui plan fusese, nu-i așa?!, demult realizat...

În sprijinul tezei nedeclarării doliului național mai circulă și ipoteza că PCR s-ar fi folosit de faptul că în explozie au murit și 15 militari, care efectuându-și stagiul, ar fi murit „la datorie”. Și, prin urmare, murind „pentru patrie”, numărul lor nu ar mai fi trebuit contabilizat. Însă această ipoteză nu stă în picioare, întrucât oficial s-a declarat numărul morților 49, în care se regăseau, firește, și militari.

Există și posibilitatea ca „Steagul Roșu” să nu fi mințit în privința numărului decedaților. În momentul închiderii ediției ziarului poate chiar nu se cunoștea o situație exactă a acestora. Dar această variantă este anulată de faptul că nici când s-a cunoscut numărul real de victime, acesta nu a fost comunicat în coloanele ziarului.

 

(Doar) 8 necrologuri

Tot în ediția de marți, 2 decembrie, la pagina a IV-a, la rubrica „Anunțuri de familie” sunt publicate două necrologuri referitoare la un decedat în explozie, ing. Paul Romanescu, și unul - pentru Sebișan Ioan:

Primul:

„COLEGII DE SERVICIU, colaboratorii apropiați sunt alături și exprimă sincere condoleanțe familiei greu încercate prin dispariția tragică și prematură a ing. PAUL ROMANESCU specialist minier de înaltă valoare, răpit din rândurile noastre în plină activitate creatoare. Exemplul lui de dăruire și abnegație profesională, chipul său luminos vor rămâne veșnic în memoria noastră”.

Al doilea:

„UN PIOS OMAGIU de prețuire și neștearsă amintire pentru minunatul nostru coleg de facultate PAUL ROMANESCU

Sincere condoleanțe familiei greu încercate”.

Al treilea:

„Soția și copiii anunță încetarea din viață a celui care a fost un bun fiu, soț și tată

SEBIȘAN IOAN

Înhumarea va avea loc în ziua de 3 decembrie 1980, la ora 14, în orașul Vulcan”.

În pagina 3 a Steagului Roșu de miercuri, 3 decembrie, mai văd lumina tiparului 3 anunțuri funebre, unul - pentru Paul Romanescu și două - pentru Ionescu Virgil, fostul șef al sectorului III:

„COLEGII de facultate din Baia Mare aduc un pios omagiu de prețuire și neștearsă amintire celui care a fost ing. PAUL ROMANESCU

Sincere condoleanțe familiei greu încercate”.

xxx

„COLEGII din același an de studiu din timpul facultății aduc un pios omagiu minunatului nostru coleg, ing. IONESCU VIRGIL

Condoleanțe familiei îndoliate”.

xxx

„COLECTIVUL de muncă de la I.M. Dâlja împărtășește cu adâncă compasiune durerea grea a familiei pricinuită de pierderea aceluia care ne-a fost un bun tovarăș de muncă ing. IONESCU VIRGIL

Sincere condoleanțe familiei îndoliate”.

Ediția de joi, 4 decembrie 1980, publică ultimele două necrologuri, câte unul pentru ing. Paul Romanescu și ing. Ionescu Virgil:

„PĂRINȚII Maria și Alexandru, soția Aurelia, copiii Oana și Rareș, fratele și cumnații, mulțumesc pe această cale tuturor celor care prin prezența lor au fost alături de noi la dureroasa încercare pricinuită de dispariția prematură a scumpului nostru ng. PAUL ROMANESCU

Amintirea lui va dăinui veșnic în inimile noastre”.

xxx

„COLECTIVUL sectorului III I.M. Livezeni este greu încercat de dispariția tragică a celui care a fost ing. IONESCU VIRGIL șef sector III.

Exemplu de dăruire, omenie, bunătate și abnegație profesională, el va rămâne veșnic o duioasă amintire pentru toți aceia ce l-au cunoscut.

Îl vom păstra mereu în inimile noastre. Sincere condoleanțe familiei îndoliate”.

Din necrologuri nu se deduce că Sebișan, Romanescu și Ionescu au murit în explozie. Dovada că cenzura acționa cu „succes” și la rubrica decese.

(va urma)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.