Articole de acelasi autor

La Muzeul Mineritului din Petroșani / Inspirat, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a comparat munca de cercetare a lui Marian Boboc cu munca minerului

O NOUĂ CONFERINȚĂ LA MUZEUL MINERITULUI

De la conferința de presă a senatorului PSD Cristian Resmeriță (II)

În căutarea evreilor de altădată / O preumblare pe Strada Mare a Petroșaniului

Primarul Petroșaniului a premiat / Șase cadre didactice pensionate

De la conferința senatorului Resmeriță (I): / „După foarte mult chin, după ani de zile, avem Complexul Energetic Valea Jiului SA...”

Premiate de primarul Petroșaniului, / 19 cupluri cu 50 și 60 de ani de căsnicie

Prin implicarea „Petro Aqua”, / Final de octombrie cu plutărit în Cetatea Alba

Pe linia ferată Bumbești-Livezeni. La un pas de tragedie

Primăriile vor stinge setea de înavuțire, pe seama oamenilor necăjiți, a Apa Serv Valea Jiului

Continuăm azi cu ultima parte despre intervențiile de la lansarea celui mai recent volum de poezii scrise de colegul nostru, documentaristul, istoricul presei, poetul și jurnalistul Marian Boboc. V-am rămas datori din ediția de ieri și cu ceea ce a spus scriitorul, filozoful și profesorul Ion Hirghiduș despre volumul de versuri „don`t cry for me, v.j.”. Iată mai jos o parte relevantă din cuvântul profesorului petroșenean, intertitlurile aparțin ZVJ.

La ce bun poeții în timpuri sărace?

„Am văzut cartea anterior, în PDF, dar vă spun sincer că mi-e foarte greu să citesc în acest format. Citesc dacă sunt nevoit, dar nu este același lucru ca atunci când ai cartea în față, așa cum a apărut ea în format tipărit. Sunt lucruri surprinzătoare la această carte, la prima vedere, dar cred că probabil Marian ne poate explica cel mai bine faptul că nu există o editură. Văd un ISBN, cred că mi-a mai spus o dată că volumul are ISBN de autor și nu de la editură, dar aceasta nu contează prea mult. Chestiunea aceasta mă duce cu gândul că au fost anumite greutăți în această privință, probabil legate și de timpul apariției și pe care eu le-aș lega de celebrul vers: La ce bun poeții în timpuri sărace?”

O altă preocupare a lui Marian Boboc

„Al doilea lucru care poate să uimească, pe mine nu, este faptul că această carte cuprinde un peisaj al totalității, până în prezent, al poeziei lui Marian Boboc și te întrebi ce poate să urmeze, pentru că parcă e o carte de sfârșit. Dar nu este o carte de sfârșit. Sunt convins că nu de sfârșitul poeziei! Mai există încă un aspect care trebuie luat în considerare: faptul că Marian Boboc de câțiva ani de zile buni, încoace, cred că de prin 2006 dacă nu mă înșel, a încercat și un alt traseu, pe care a reușit. Spun asta, pentru că cercetând documente în arhive, a scos până în prezent cred că în jur de  patruzeci de volume! (Marian Boboc îl completează pe Ion Hirghiduș: 46, a patruzeci și șasea e chiar acum în tipar! La care, cu umor, profesorul îi răspunde: Ah, deci sub 50!). Despre cărțile respective eu am scris o dată, am scris cu prietenie, dar nu numai cu prietenie, ci și cu apreciere. Nu vreau în această seară să mă pronunț asupra cărților respective, dar ele sunt valoroase din multe puncte de vedere și cred că pot să dea o lecție, așa cum am mai și scris cândva, chiar și celor care se consideră că sunt istorici”.

Marian Boboc, poet ludic

„Marian Boboc nu se consideră istoric, însă la un moment dat a apărut această întrebare, dacă Marian se va reîntoarce la poezie? El, de fapt, n-a plecat niciodată din teritoriul poeziei, dovadă poezia pe care o scrie și care este o poezie frumoasă, frumos e un cuvânt naiv care s-a demonetizat, mai degrabă o poezie autentică, fără discuție! Versurile din prima parte a cărții lui Marian Boboc - care n-au apărut în volume de versuri până acum – pot oricând să facă parte din orice operă a oricărui mare poet. Atunci când am scris o recenzie – de fapt, am scris mai multe despre cărțile lui Marian – am făcut o legătură între versurile lui Marian Boboc și cântecele Africii, care sunt adunate într-o culegere celebră de către marele poet Leopold Sedar Senghor, și care demonstrează că atunci când avem de-a face cu poezia, indiferent când este scrisă, dacă este cu adevărat poezie, ea iese la suprafață. De ce? Pentru că limbajul poetic nu este numai al nostru, deci poetul este de fapt un intermediar - și am susținut lucrul acesta și o să-l susțin mereu – între divinitate și lume și el seamănă cu ceea ce făceau în mare măsură preotesele lui Apollon, care transmiteau vocile zeilor. Poetul dacă este un poet autentic, nu inventează nimic, dar el este purtătorul acestor mesaje. Marian a spus mai înainte ceva legat de aspectul ludic al poeziei. Eu am scris în 2018 un articol, care se numește Marian, poet ludic și unde am încercat să demonstrez, atât cât s-a putut, pe textele respective, că poezia acestui autor este o poezie ludică (…)”.

Din ce curent face parte Marian Boboc?

„Culmea e că eu nu am găsit un curent. Bineînțeles că putem să-l legăm de anii `90, de anii 2000, n-are importanță… Și ca urmare. dacă trecem dincolo de curente și de aparteneități (fiecare poet aparține unui grup), Marian Boboc, putem spune la o primă vedere, aparține unui curent literar care are o importanță care nu poate fi ignorată și care se manifestă în Valea Jiului. Dar ar fi o eroare, pentru că poezia lui Marian Boboc poate fi valabilă oricând și în orice parte a României și nu numai. Ce s-ar întâmpla dacă Marian Boboc ar fi tradus în altă limbă? În engleză, de exemplu, dincolo de titlul acestei ultime apariții editoriale. Eu sunt convins că s-ar pierde esența acestei poezii, pentru că poezia este intraductibilă. Cine traduce poezie, de fapt rescrie cartea! Și avem exemplu cel mai viu în acest sens, traducerea pe care o dă Lucian Blaga Faustului  lui Goethe. Este cu totul altceva! Deci, putem face această afirmație prin faptul că mai există o traducere a Faustului lui Goethe, făcută de Augustin Doinaș, care este mai apropiat de text, dar valoarea traducerii lui Blaga, după părerea mea, este mult mai mare. Ce vreau să spun în continuare…”

Poet al tristeții…

„Este important să înțelegem că poezia este o îndeletnicire care în mare măsură este un Don Quijote astăzi, adică un fel de luptă cu morile de vânt. Culmea este, însă, că făcând distincția dintre aparență și realitate, noi credem că poezia aparține irealului din lucruri, dar în realitate ea este realitatea autentică! S-ar putea ca trăirile noastre, pe care noi le considerăm că sunt reale și care nu au de-a face cu poezia, ca acestea să fie de fapt falsul vieții! N-aș vrea să comentez aici textele, adevărul că nici n-am avut prea mult timp, abia ieri m-am uitat peste volum, însă ceea ce cred eu este faptul că dincolo de temele fundamentale pe care le abordează Marian Boboc, în aparență ușuratic - cel puțin cele legate de femei și de alcool – dincolo de acestea, eu cred că este un poet al tristeții. Nu este deloc al veseliei. Eu am desprins un astfel de filon al tristeții chiar și în cartea lui cea mai legată de problema alcoolului. Și să nu înțelegem lucrurile greșit, în fond marii scriitori au fost foarte apropiați de problematica alcoolului și chiar a drogurilor și v-aș da exemplu de un mare poet, e vorba de Georg Trakl, care a murit drogat pe front la 19 ani. Dar nu asta e important. Eu cred că, dincolo de toate acestea, dincolo de jocurile de limbaj, dincolo de metaforă – pentru că dacă e să luăm în considerare conținuturile autentice ale poeziei lui Marian, o să o observăm că el își face meseria de poet autentic până la capăt – nu avem decât să-i mulțumim pentru această carte și să-i dorim succes în continuare”.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.