Ultima carte publicată anul trecut, la Editura INSEMEX din Petroșani, de Marian Boboc a fost „1 Mai muncitoresc în Valea Jiului (1919 - 1947)”. Prima carte predată anul acesta aceleiași edituri de Marian Boboc o continuă pe cea de anul trecut și se intitulează „1 Mai muncitoresc în Valea Jiului, în republicile România” (1948-2023). Cartea scoasă săptămâna aceasta din tipar e o carte impozantă, 350 de pagini, format A4 și are nr. 47 în bibliografia cărților sale istorico-documentare. Publicăm mai jos prefața volumului. (ZVJ)

PE UNDE NU MAI TRECE DRUMUL SPRE PARADIS AL CLASEI MUNCITOARE

Sunt născut și crescut la Petroșani. Tata a învățat să cânte la fligorn pe vremea când era copil de trupă. De când s-a angajat la mină în Valea Jiului, prin anii `50, tata a cântat neîntrerupt la fanfarele minerilor. La Petroșani, chiar a înființat și condus asociația fanfarei...
De 1 Maiul copilăriei mele, muzicanții fanfarei se luau de acasă unul câte unul din cartierele unde locuiau. Astfel dădeau trezirea la sărbătoare întregului Petroșani. Pe atunci locuiam la etajul 2, în blocul 9, strada Vasile Roaită... Când muzicanții ajungeau în fața blocului nostru turn (vizavi de el se afla o colonie de case CFR), cântau din camionul deschis în care se aflau. Vecinii ieșeau pe terase ascultând serenada matinală. Florin, fratele meu mai mare, cobora cu ajutorul unei sfori o sticlă, pentru puterea și inspirația muzicanților..., care plecau mai departe cântând cu și mai mare voioșie în camionul descoperit.
După ce fanfara pleca, mergeam și eu la defilare. Pe urmă, plecam cu familia la locurile de agrement unde cânta fanfara. Așa am făcut cunoștință cu cabanele Lunca Florii, Peștera Bolii, Brădet și, bineînțeles, cu împrejurimile lor. În pauzele muzicale tata ne aducea mici, bere și suc la pătura pe care stăteam la iarbă verde toată familia. Între pături încingeam câte o miuță, până când răsturnam câte o sticlă de bere și să te ții, atunci, represalii... Pe pătură jucam 66 (hatvanhat) și table. Seara ajungeam obosiți acasă. Eram fericiți că ne distraserăm de 1 Mai.
Acum, tata nu mai e... Nu mai e nici fratele meu Florin... Și nici 1 Mai nu mai este... la Petroșani, orașul unde m-am născut și trăiesc de o viață.
***
În ciclul „Viețile Văii Jiului”, seria „sărbătorile clasei muncitoare”, am publicat tot la serioasa Editură INSEMEX, din Petroșani, două volume: „De la Sfânta Varvara la Ziua Minerului, tur-retur…” (2018) și „1 Mai muncitoresc în Valea Jiului - 1919-1947” (2022).
În volumul dedicat sărbătoririi zilei de 1 Mai în Valea Jiului în timpul regalității îmi exprimam speranța că acestuia îi va urma un altul, consacrat celebrării Zilei Internaționale a Muncii în „republicile” România. Și speranța a devenit realitate editorială: „1 Mai muncitoresc în Valea Jiului, în republicile România (1948-2023)”.
Cu excepția unui singur an (1976), am reușit să adun la un loc toate sărbătoririle zilelor de 1 Mai în Valea Jiului în perioada 1948-1989, din anii „republicilor”: 1947-1953 - Republica Populară Română (cu â din a); 1953-1964 - Republica Populară Romînă (cu î din i); 1964-1965 - Republica Populară Română (cu â din a); 1965-1989 - Republica Socialistă România. Astfel, după cele două volume dedicate zilei de 1 Mai avem imaginea exactă a acestei sărbători în Valea Jiului în perioada 1918-1989, și aproximativă după 1989 și până în prezent. Din păcate, după 1989, când țara noastră și-a reluat vechiul nume de România, ziua 1 Mai nu a mai fost marcată în Valea Jiului în mod organizat (sau dacă a fost, s-a întâmplat sporadic), și nici presa nu i-a mai acordat un interes „ca pe vremuri”. Așa se face că relatările despre sărbătorirea Zilei Muncii într2 anii 1989-2022, și atunci când există, sunt lipsite de consistență, iar în ultimii 15 ani lipsesc cu desăvârșire.
Din „Zori Noi” și „Steagul Roșu”, ziare comuniste care au apărut la Petroșani între anii 1944-1989, am reținut nu doar consemnările sărbătoririi zilei de 1 Mai, ci și titlurile tuturor articolelor din lunile aprilie-mai care fac referire la sărbătoarea muncii (pe care le-am grupat sub titlul „Propaganda din ziar”); producțiile lirice ocazionale - adunate sub titlul „Ri(t)mări de 1 Mai”; lozincile comitetelor centrale ale Partidului Muncitoresc Român și ale Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice pentru ziua de 1 Mai; articole referitoare la istoria 1 Mai (sub titlul „Tableta de propagandă”). Astfel am arătat concret și cum funcționa o parte a propagandei, cea din ziar, în preajma unei sărbători organizate de partidul comunist, cum a fost și 1 Mai. De asemenea, din volum aflăm și cine sunt conducătorii politici, administrativi, sindicali, ai mineritului din Valea Jiului.
***
Chiar la ora când scriu prefața, am descoperit pe youtube o superbă filmare din 1967 a paradei de 1 Mai la Petroșani (chiar anul în care m-am născut eu...). Am privit-o de mai multe ori cu nostalgie... Apoi rece, cu ochi de „profesionist”, comparând cele scrise de mine cu realitatea filmării. Am curaj să ofer spre comparație și cititorilor acestei cărți adresa unde poate fi accesată parada: https://www.youtube.com/watch?v=5BQLxi2O9Ns. Sunt sigur că descrierile mele coincid cu materialul transferat de pe pelicula de 16 mm realizată de Cineclubul „Amafilm” Lupeni, la Muzeul Cineastului Amator. „1 Mai muncitoresc în Valea Jiului, în republicile România (1948-2023)” este prima carte (semnată de mine) confirmată și de un film...
***
În primăvara anului 2023 privesc înapoi... Din farmecul și fastul (fie el și propagandist...) de altădată al Sărbătorii Muncii nu a mai rămas decât fumul. Fumul amintirilor și micilor stropiți azi cu bere „transnațională”.
Și totuși, cine este vinovat de această tristă stare de fapt a decăderii unei sărbători atât de importante pentru Valea Jiului vreme de 100 de ani? Posibil sindicatele, partidele cu doctrină socialistă... Însă, cu siguranță, și clasa muncitoare... Să fi aflat oare că drumul spre paradis nu mai trece prin 1 Mai?!
***
Închei aceste rânduri, mulțumindu-le tuturor colaboratorilor mei, în special d-lui director general INCD INSEMEX, dr.ing. George Artur Găman, pentru seriozitatea, încrederea și căldura manifestate constant în zidirea, cărămidă cu cărămidă, acestui unic proiect de descoperire împreună a „vieților” Văii Jiului.
Marian BOBOC

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.