În 2012 când lansam antologia Alteritate la Casa de Cultură din Petrila, Marian Boboc era prefațatorul antologiei. Cei care au scris în antologie sunt: prof. Ciprian Dîrjan, elevii clasei a XII-a C de la Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuși” Petrila: Larisa-Melania Iuhoș; Claudia Ababei; Gabriela Feceoru; Alexandra Preda; Cristina Alexandra Eana; Teodor-Cristian Ștefan. Ion Hirghiduș semnează o notă vizionară în Ziarul Văii Jiului, Dr. Mihai Barbu semnează postfața antologiei. Primeam atunci femeia din marile colonii ale cărbunelui, una dintre cărțile lui Marian Boboc.

La 11 ani distanță de acel eveniment, mă întorc în „Republica lui Marian Boboc”, unde i se aude vocea, i se cunoaște activitatea monografică, ziaristică, muzeografică și i se citesc poemele. În anul 2022 Marian Boboc își publică opera completă (n-aș paria că e chiar opera completă și că nu mai publică nimic de aici înainte), titlul e de o ironie apăsătoare, don’t cry for me, v.j.! ca o parafrază la piesa cântată de Madonna, Don’ t Cry For Me Argentina!. Ironia este specialitatea poeziei lui Marian Boboc în voalul căreia îmbracă adevărurile transparente ale Văii Jiului, metehnele localnicilor, dar și munca de zi cu zi într-un oraș care funcționează la cote maxime subteran, teran și montan, pur și simplu o lume fascinantă și izolată, un spațiu prielnic dezvoltării creativității.

Nu știu dacă plânge Petroșaniul de patima poeților, dar ce știu e că tare frumos ar fi ca poeții locali să aibă în biblioteci și în librărie un raft dedicat unde să poți găsi cărțile lor. Încă sunt mișcată că există atât de mult potențial poetic și un anumit număr de poeți și artiști și inventatori care scriu și care sunt implicați social, mișcă proiecte culturale, gestionează muzeele existente, inventează muzee în incinta minei, scriu proiecte de finanțare, atrag fonduri, scriu pe ziduri și în ziarele locale, inventează roboți, de altfel, aveam să aflu, există și un cenaclu, Cenaclul Boema. Când treceam pe lângă Universitatea din Petroșani, amplasată într-un spațiu feeric, înconjurată de brazi, mă gândeam în sinea mea: iată un loc unde poeții s-ar simți în largul lor, unde ar putea preda literatura la ea acasă.

Acum, despre antologia lui Marian Boboc, citindu-i referințele, interviurile, cronicile din partea criticilor literari și a unor poeți reputați: Liviu Antonesei; Mircea Bârsilă; Aurel Pantea; Dumitru Crudu; Adriana Cean; Romulus Bucur; Horia Dulvac; Rober Șerban; Al. Cistelecan; Șerban Gheorghiu; Ion Mureșan; Adrian Matus; Mircea Andraș; Dumitru Velea; Gheorghe Mocuța; Ion Hirghiduș; Ioan Lascu; Gilbert Danco; Daniel Mariș etc. – am descoperit că una dintre afinitățile sale literare este aceea cu poezia poetului Ion Mureșan, ceea ce eu am prins încă de la primele versuri atunci când am deschis cartea, am găsit versuri despre bețivi, versuri în care bețivii sunt așezați într-o lumină duioasă. Imediat m-am dus cu gândul la Alcool (ul) lui Ion Mureșan citind str. Bețivilor. poeme de iubire (2018), unul dintre cele mai reprezentative poeme, merită redat integral:

 

„pentru că nu am votat niciodată

ne situăm

în afara istoriei locale

 

însă și noi locuitorii străzii bețivilor

avem dreptatea noastră

în lupta pentru construirea unei cârciumi

de către municipalitate

 

și noi plătim taxe și impozite

și nouă ne pasă de oraș

 

și atunci de ce suntem nevoiți să bem

pe alte străzi fără istorie

la mare depărtare de casele noastre

cu multe riscuri

 

știe domnul primar câți

cetățeni ai străzii bețivilor

și-au aflat sfârșitul

pentru că la întoarcere spre casă

au căzut în șanțuri

ca în niște tranșee ale ultimului pahar

ca niște popice lovite de o bilă

ucigașă

 

știe domnul primar”

(știe domnul primar, pp. 61-62)

 

Îmi pare că din constelația Văii Jiului, Marian Boboc se desprinde și se aruncă nebunește pe paginile istoriei. În poemele de dragoste mizează pe idealul erotic mixat cu false naivități ale amorului neîmplinit. Lumea femeilor se deschide ca la Bukowski, cu amăgiri și confuzii, dar în cele din urmă doar poetul te mai iubește. Nu se lasă chiar cu mașini de spălat aruncate pe scări și cu incendiat apartamentul și mașina, ci blagian: „în peșteri ți-am spus/ de-atâtea ori/ te iubesc” conturează imaginea hipersexualizată a unei măști lirice de Don Juan, veșnic îndrăgostit și gata de a pătimi pentru muza sa, ca aievea Emil Brumaru în poemele erotice. Reușește poezia lui Marian Boboc să se contamineze cu teme ale colegilor lui de breaslă și chiar cu maniera lor de a scrie, dar punctul de cotitură și originalitate se află în conturul poemelor dedicate minerilor și stilului lor de viață:

„5. în valea jiului minerii mai scot cărbune

greu ușor mult puțin atât cât pot

poeții se mută cu inimi negre la margine de lume

și din cuvinte inventează un complot

 

în uricani aninoasa petrila nu se mai aude nici o dudă

minerii se retrag cu resemnare în statui

miroase a sfârșit și a neputință crudă

poeții&minerii rămân ai nimănui

 

pe suitoare nu se mai urcă doar se coboară

poeții bat galerii în hârtii de tristețe

din cărbune a rămas doar funinginea pe gară

cu noroc bun nu-și mai dau ortacii binețe”

(orașul părăsit de mineri, pp. 10-11).

Din marile colonii ale cărbunelui, din scrum și dintre marile explozii tot ce va mai rămâne peste timp va fi această jalbă inscripționată cu versurile lui Marian Boboc, ca niște pietre rare la temelia unui adevăr de netăgăduit. Minerii sunt în mine, poeții sunt la scris, momârlanii își fac colibe pe vârfuri de munți, Valea Jiului își duce mai departe verdele ei, liniștea ei este din când în când de arșița huilei, dar trece.

Aș mai îndrăzni să comit o singură aroganță, aș zice că Muzeul Mineritului din Petroșani este pentru români la fel cum e Mecca pentru musulmani. Trebuie să vizitezi măcar odată în viață Muzeul Mineritului și să citești poezia lui Marian Boboc, așa cum citești Surele, à la longue, pentru tot restul vieții.

(Din revista umanistă online „Psyche”, iunie/ 2023, Brașov)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.