„Cât e de mic Clujul nostru și totuși câte tragedii de oraș mare nu se întâmplă în el. Periferiile cu străzile lui strâmpte și murdare, cu mizerie nesfârșită, de-ar ști să povestească, multe inimi ar încremeni de durere. Acolo, cei mulți fără nume, plâng și sufăr, acolo cei mici și necunoscuți gem și se revoltă…

Povestea unei fete de ministru

Unii îi spuneau Mary, alții Irena, iar cei cari au trăit în nemijlocita ei apropiere o numeau Catinca. Adevăratul ei nume însă nu l-a cunoscut nimeni, pentru că n-a voit să îl comunice Nici oamenii poliției n-au avut norocul să-l cunoască, deși a trăit la Cluj timp de aproape cinci ani.

Enigma a putut-o deslega un singur om: primul ideal al ei, care a adus-o din Rusia.

Catinca a fost o femee frumoasă, înaltă, blondă, cu ochii mari, albaștrii ca cerul de primăvară, vorbea opt limbi la perfecție și nu avea decât 28 de ani. Ea frecventa adesea teatrele, opera, cinematografele.

În elita românească a Clujului era bine cunoscută, căci mulți tineri îi dădeau târcoale și-și cheltuiau bănișorii în societatea ei.

În primele luni de apariție în Cluj a trăit într-un lux strălucitor. În toate gesturile, în toate mișcările ei puteai citi cu prisosință nobleța în care a fost crescută. Purta în artere <<sânge albastru>>…

Cine a fost Catinca

După prăbușirea monarhismului rusesc, clasa aristocratică despuiată de bandiții revoluționari a ajuns în cea mai neagră mizerie care se poate imagina. Vedeai prinți transformați peste noapte în simpli măturători de stradă ori văxuitori de ghete, vedeai prințese cerșind un bulgăre de pâine sau vânzându-și corpul prin casele de destrăbălare.

O parte din aristocrați și-au părăsit țara pentru totdeauna, cu ochii uzi și fără de nădejdi în inimi…

Astfel și Catinca, odrasla unui fost ministru de interne rus, în prietenie cu un ofițer român ajuns în captivitate rusească. S-au văzut, s-au plăcut și au trăit împreună necăsătoriți mai mulți ani.

Cum a ajuns la Cluj

Acest prizonier a venit la Cluj în anul 1920, și-a câștigat ca tot omul sărac o slujbă la stat și a adus pe Catinca la el.

Dar Catinca avea pretenții mari, salariul nu prea ajungea pentru satisfacerea tuturor capriciilor unei femei din clasa înaltă și astfel viața familiară a început să șchiopăteze.

Într-o bună zi, fără multă zarvă, și-a împachetat frumușel bulengioarele, și-a părăsit salvatorul și s-a mutat singură într-o cameră pe care o închiriase pe strada Zapolya 34, de lângă cazarmă.

A lucra nu-i rușine

Aici a fost prima stație a decăderii sale morale. S-a ținut totuși încă mult timp bine.

Cu degetele sale acul a început să zboare cu îndemânare.

Dacă se întâlneau doi pe stradă și își puneau o întrebare știau parcă răspunsul dinainte.

- Unde mergi frate?

- La <<Croitoreasa cea frumoasă…>>.

- Dar tu?

- Și eu…

Și Caterina abia putea face față la atâta lucru. Zeci de bărbați din elita Clujului își făceau de lucru la ea, ba ducându-i cămăși la cusut, ba mătăsuri albe ca zăpada, batiste și alte multe albituri.

<<Croitoreasa cea frumoasă>> câștiga bani buni, bani mulți, până într-o zi când a început să alunece spre a doua stație a decăderii morale.

Aici însă trenul a mers cu iuțeala fulgerului, remușcările tot mai rare nu l-au putut opri și Caterina a căzut în prăpastie pentru totdeauna. Sărmana, ce păcat, era frumoasă și din neam mare.

Excrocherii de peste 100.000 lei

Am fost să cer relații de la proprietarul casei. <<O, domnișor, Caterina vorbește multe limbe. El a fost din mare neam. Mie spus toate. Tata lui fost minister de rus…>>.

Mi-a povestit apoi că muncea cu sârguință zi și noapte ca să-și câștige pâinea de toate zilele. Mi-a spus și numele câtorva clienți ai săi – dar nu vreau să comit nici o indiscreție.

Acum însă în primăvara aceasta, când salcâmii erau albi de floare, când miresmele dulci îi mângâiau cu iubire tâmplele și părul, în fiecare zi o vedea tot mai abătută.

Se plimba serile orele întregi în lungul străzii singură și își neglija intenționat lucrul.

Într-o seară am văzut-o cu un domn necunoscut și de atunci Caterina nu mai venea acasă decât după miezul nopții. Cutreiera toate crâșmele ordinare de la periferia orașului în societatea acelui domn și-și cheltuia toți banii câștigați cu trudă.

În timpul din urmă n-avea nici bani cu ce să-și plătească chiria. Decăzuse de tot și era galbenă ca ceara. <<Croitoreasa cea frumoasă>> devenise o stafie.

Atunci se hotărî în disperare să amaneteze și să vândă toate mătăsurile, toate cămășile și alte stofe prețioase ci i le aduseseră admiratorii ca să le coasă.

A cauzat astfel o pagubă clientelei sale în valoare de peste 100.000 lei.

Cu banii aceștia s-a aruncat din nou și mai aprinsă în vâltoarea desfrâului și a patimei, iar când s-au isprăvit Caterina, pe care n-o mai lega nimic de aceste meleaguri, într-o noapte întunecoasă, cu câteva zile înainte de aceasta, s-a urcat în primul tren care ducea spre Cehoslovacia și dusă a fost pentru totdeauna.

Păgubașii au făcut denunțuri la poliție – dar prea târziu, <<croitoreasa cea frumoasă>> i-a tras pe sfoară…

Ce spune portarul

Spune portarul casei unde locuia, că în noaptea plecării a cântat de mai multe ori o cântare, care se termina cu cuvintele: <<Adio, Clujule!>>.

De trei ori a rugat-o el să înceteze cântecul că nu pot durmii chiriașii. Abia atunci a tăcut. Peste câteva minute a văzut-o deschizând poarta. Avea în mână un geamantan și era îmbrăcată cu un palton de iarnă.

De atunci nu a mai dat pe acasă.

Autoritățile au început cercetările de urmărire, dar Caterina cine știe în ce țară s-o fi adăpostit în vreo colonie de refugiați ruși, care își povestesc mizeriile și se mângâie reciproc”.

[„Biruința”, Anul I, nr.27, Cluj, 21 mai 1926]. 

Text scris de Felix OSTROVSCHI

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.