„Ieri pe la orele 6 p.m., a încercat să se sinucidă, aruncându-se în valurile Someșului, în dreptul Academiei de agricultură, o femeie. Niște țărani care treceau prin partea locului auzindu-i țipetele de disperare, s-au aruncat după ea în apă și au reușit să o salveze.

Au scos-o la mal vânătă la față și umflată ca o tobă. După ce au ținut-o timp de vre-o douăzeci de minute atârnată cu capul în jos, până ce s-a stors binișor de apă, femeia și-a deschis ochii, a început să respire din nou regulat și a mulțumit generoșilor salvatori, cari și-au periclitat viața pentru ea.

Cine este femeia

<<Cine ești dumneata, draga noastră, și unde să te ducem de aici? – întrebă un țăran milos.

- Ei fraților, povestea mea e lungă și foarte tristă, eu sunt femeea tuturor și a nimănui…Mă numesc Ana Takacs și am 35 de ani. M-am născut lângă Dej, dintr-o familie foarte bogată, iar acum trăiesc ca muncitoare într-o fabrică și sunt foarte săracă și am de răbdat foarte mult și am de săturat opt guri flămânde, cari toate cer pâine. Am opt copii, dragii mei, și fiecare e neputincios de lucru, toți așteaptă să le dau eu hrană, căci cel mai mare e abia de 14 anișori. Ce poate el agonisi? Ia, mai vinde chibrituri și gazete în dreapta și în stânga pe străzi, dar din câștigul lui, lasă-l în plata lui Dumnezeu, nici pentru sine nu-și poate cumpăra cele trebuincioase.

• D-apoi bărbatul ți-a murit?
• Nu dragii mei, - răspunse femeea, - eu n-am avut însă bărbat legal. Toți copiii mei sunt fructele unor iubiri nepermise. Toți bărbații pe care i-am iubit, și-au bătut joc de sentimentele mele sfinte și m-au părăsit, când au simțit că se apropie copilul. Așa ajung fetele cari n-ascultă de părinți>>.

Aventurile

Țăranii se așezară jos pe pajiștea malului sub o salcie supărată, își aprinseseră lulele puturoase apoi ascultară continuarea tragicei povești a femeii. Și femeea continuă:

<<Într-o zi, când eram de 18 ani, veni la noi un domn necunoscut. Era foarte frumos. M-a privit lung în ochi și eu am înnebunit după el. El avea ceva daraveri de rezolvat cu părinții mei.

Când a plecat, mi-a spus că mă așteaptă la capătul satului să merg cu el.

Am mers. Și am plecat amândoi în lume, adică mai bine spus la Cluj. Aici am născut primul copil. Dar domnul acesta și-a păpat toată averea la joc de cărți și într-o noapte s-a sinucis.

Acesta a fost primul meu pas greșit. De aici a început decăderea pentru mine. Părinții mei au răspuns unei scrisori a mele că n-am ce căuta la ei și că în familia lor s-a încetat a se mai vorbi despre mine.

Am fost astfel amanta a șase bărbați până la începutul anului trecut [1927 s.n.]. Un frânar de la CFR, doi cizmari, un ucenic dintr-o prăvălie de coloniale, un factor poștal și un turc veritabil, care fierbea cafele turcești într-un restaurant din Cluj. Cu fiecare am trăit un oarecare timp și de la fiecare am amintire câte un copil. Cel mai frumos și mai voinic este însă întâiul: prima mea dragoste adevărată>>.

Cea din urmă iubire

Se priveau în ochi și oftau des, minunându-se de cele ce auzeau și oftând din când în când:

• <<Măi, măi, cât de răi sunt oamenii. Parcă bătălia asta [primul război mondial s.n.] a deochiat pe toată lumea, bag sama…>>.

Femeea continuă:

• <<Cea din urmă dragoste am avut-o cu un marinar. M-a dus cu el la Galați și de acolo trimiteam bani unei femei bătrâne, care se îngrijea de copiii mei. Dar ce folos. Când a simțit marinarul că cel de-al optulea copil e pe cale să vină pe lume, s-a speriat, mi-a făcut scene, m-a bătut rău de tot și m-a alungat. Cât am muncit, cât am cerșit, cât m-am necăjit, până ce am ajuns să mă întorc din nou la Cluj. Aici am născut, de vreo șase luni cel de-al optulea copil. O, Doamne oameni buni, ce să le mai știu eu da și în astă seară de mâncare, nu mai pot răzbi cu ei, îmi mor de foame sărăcuții>>.

Țăranii miloși scoaseră pungile și toți laolaltă îi oferiră 100 lei, ca prim ajutor, apoi unul îi dete sumanul lui să-l ia pe umeri, ca să nu se răcească, și-i spuse să plece acasă.

Femeea primi sumanul și banii apoi întovărășită de țărani veni spre oraș. La o cotitură de stradă însă femeea fără să zică nici măcar bun rămas, se făcu nevăzută.

- <<Lăsați-o comedie. Dacă s-a dus, dusă să fi, ce ne batem noi capul cu ea toată ziua>> – zise unul și plecară cu toții înspre casă, fără să se gândească la vreun lucru rău.

O pungașă ingenioasă

Astăzi dimineață s-au prezentat țăranii la noi la redacție spunându-ne cele întâmplate și ni s-au plâns că această femee le-a furat toți banii venind și povestind pe drum.

L-a unul i-a furat 4000 lei, la al doilea 725, la al treilea 1500 și la al patrulea 80.

Ne roagă apoi ca să-i punem în ziar ca să știe lumea ce s-a întâmplat cu ei și pentru viitor să-și păzească mai bine chimirul decât să asculte palavrele hoațelor. Noi le satisfacem dorința”.

[„Biruința”, Anul I, nr.99, Cluj-Napoca, 18 august 1926].

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.