„Despre hoți se spune că n-au inimă și sunt asemenea fiarelor sălbatice. Ei pungășesc atât pe oamenii săraci cât și pe cei bogați. Ei fură de unde găsesc și puțin îi impresionează faptul că cel pungășit nu va avea mâine un ban ca să-și cumpere o bucată de pâine.

Cu toate acestea sunt și hoți miloși. Un exemplu caracteristic e cel de mai la vale. E vorba de un hoț care a venit din America înduioșat de moartea părintelui său și a făcut o pomană boerească pentru odihna de veci a sufletului celui pe care l-a mâhnit mult până era în viață.

Unul care se face hoț

În anul 1925 s-a întâmplat în comuna Dusești un atac la drumul mare, care a fost înregistrat la timp de ziare.

Anume, țăranul Vasile Linca din comuna amintită, fiind sărac și suferind împreună cu familia multă mizerie se hotărî să plece în America să-și câștige bani.

S-a hotărât foarte ușor, dar vorba era, cu ce să plece, ca să întreprindă o călătorie atât de lungă îi trebuiau bani mulți și de unde să-i ia când n-avea nici un petic de pământ și trăia de pe o zi pe alta ca vai de el, sărac lipit pământului.

Nu stătu mult pe gânduri, își cumpără un revolver și începu a face hoții.

Azi un pui, mâine o găină, poimâine o oaie, apoi altele și altele.

Satul era alarmat din cauza atâtor furturi, dar nimeni nu bănuia pe hoț.

Văzând Linca Vasile că haiducia așa pe apucate nu merge, hotărî să dea o lovitură în stil mare și să dispară pentru vecii vecilor din comună.

Povestea cu dolarii

Știa el că în satul lor bani mai mulți la casă n-are decât Toader Zigre, un țăran venit de curând din America, de aceea se înarmă până în dinți și după ce își luă rămas bun de la nevastă, merse la casa lui Zigre.

Era noapte și Linca bătu încetinel la geam.

- Bădie Toadere.

- Ce-i?

- Ia-n hai și deschide, că-i mare posnă.

- Care-i ăla de-mi strică somnul?

- Io bădie. Hai deschidem că arde satul pe noi.

Zigre sări ca mușcat de viperă din pat și deschise ușa. În momentul acela Linca îi îndreptă revolverul în piept și strigă în noapte:

- Banii ori viața!

Zigre făcu un pas înapoi, dar Linca era hotărât, nu se înspăimântă, trase cocoșul revolverului de câteva ori și gloanțele zbârnâiau pe la urechile lui Zigre.

Bietul țăran înspăimântat, văzând că nu-i de glumit cu hoții, scoase frumușel din ladă 3000 de dolari și-i întinse lui Linca. Acesta dispăru apoi.

Ceasornicul sfinției sale

Tot în aceiași noapte, Linca întâlni pe preotul comunei sale, care venea de la târg cu căruța:

- Ho părinte!

- Ce-i fiule?

- Banii ori viața!

- N-am maică, n-am nimic la mine.

Preotul încercă să-i mai țină și o morală creștinească, aducându-i fel de fel de exemple din cărțile sfinte, dar Linca numai la reîntoarcerea pe calea adevărului nu se gândea. Îndreptă revolverul asupra sfinției sale și îl somă scurt:

- Dai, ori nu dai?

- Dau maică, dau, dar n-am bani. Iacă un ceas de aur dacă poftești. E moștenire de la strămoșii mei.

- Dă-l și pe ăla!

Părintele îl întinse cu ochii înlăcrimați de părere de rău, dădu bici cailor și plecă mai departe.

De atunci, aproape un an de zile nu se mai auzi nimic despre hoț.

Peste țări și mări

După un an de zile, Vasile Linca trimise o scrisoare nevestei sale din Cleveland, prin care îi spunea că a ajuns după multe și grele suferințe în America. Aici a găsit de lucru într-o fabrică de conserve și îi merge destul de bine. Îi descrie apoi toate peripețiile din lunga sa cale, mizeriile și necazurile pe cari le-a îndurat, cât a cheltuit ca să-și câștige cetățenia unei țări vecine, pe urmă pașaportul etc. Scrisoarea se încheie cu dorința de a-și aduce nevasta în America, dar pentru aceasta trebuie să mai aștepte, căci încă nu are bani de ajuns.

Un hoț care se închină pe mormântul tatălui său

În acest interval, bătrânul tată a lui Vasile Linca zguduit de faptele fiului său neascultător, încetă din viață.

Aflând despre aceasta hoțul, oricât era de hoț, îl prinse remușcarea și dorea să se închine pe mormântul tatălui său. Nu stătu mult în cumpănă, ci cu întâiul vapor luă drumul spre România, ca să-și revadă familia și să verse lacrimi de durere și de regret pentru acela care l-a crescut și pe care nu l-a știut respecta, nici iubi îndeajuns până se afla încă în viață.

Înainte de aceasta cu două săptămâni hoțul Vasile Linca intră în sat și merse ață la mormântul părintelui său, unde îngenuncheat rosti o rugăciune pentru odihna sufletului răposatului.

După aceea merse la nevastă, chemă acolo pe toți săracii și dădu pomană câte un dolar fiecăruia.

Vestea se răspândi ca fulgerul în sat că Vasile a sosit din America și hop și jandarmii să pună mâna pe el.

Linca s-a refugiat însă din bună vreme, a trecut în Ungaria și de acolo a luat iarăși drumul spre America, iar jandarmii și autoritățile au rămas buimăciți de atâta îndrăzneală.

Iată deci cum și unii dintre hoți au regrete și simt remușcări”.

[„Biruința”, Anul II, nr.219, Cluj, 15 ianuarie 1927].

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.