În 12 martie 1921 N. Dinculescu, student la școala Politehnică din București, publică chiar pe prima pagină în „Viitorul” articolul „O școală necesară la Pietroșani”. Rândurile sale, scrise urmare a unei vizite în Valea Jiului, sunt un tablou al realităților industriale carbonifer, nu doar pledoarie pentru înființarea unei unități de învățământ cu specific minier. Articolul este unul important pentru istoricul învățământului minier din Petroșani, deoarece expune în presa centrală cu destule argumente necesitatea înființării unei școli miniere. Care se va și înființa... (M. BOBOC)

„Regiunea minieră a Petroșanilor din Ardeal este una dintre cele mai importante din România Mare. Ea furnizează industriei și căilor ferate române o bună parte din combustibil necesar funcționării lor.

Cărbunele de pământ se găsește acolo în zăcăminte bogate; din calculele  care s-au făcut asupra centrelor ce sunt în exploatare s-a dedus că ele vor putea satisface încă mai multe veacuri, în o măsură considerabilă, nevoile industriei române. Și încă modul de exploatare al acestui ținut nu este ajuns la un grad de perfecțiune similar bazinelor miniere străine, sondagiile pentru căutarea cărbunelui nu sunt terminate, nu se știe precis ce ascunde subsolul acestor regiuni binecuvântate. Ceea ce ne face să credem că paralel cu progresul industriei regatului nostru, regiunea Petroșanilor va deveni ea însăși mai înfloritoare.

Astăzi există la Petroșani trei societăți care exploatează cărbune. Una este societatea ȘagoTarjan, cu mine la Petroșani, Vulcan, Petrila, Aninoasa, în care lucrează aproximativ cinci mii de lucrători. Are uzină electrică proprie la Vulcan, ateliere de reparații, ateliere mecanice în care lucrează aramă și chiar toarnă fier vechi și o fabrică de scânduri. Minele ei sunt legate între ele cu cale ferată și tramvaie electrice.

Apoi este Societatea Uricani la Lupeni pe Jiul românesc, cu vreo trei mii lucrători. Ea scoate cel mai bun cărbune din Valea Jiului. Posedă uzină electrică proprie cu turbine, ateliere de reparații, funiculare, o fabrică de catran și una de scânduri.

În fine, este societatea Statului român care aparținuse înainte de întregirea neamului statului maghiar. Mina ei cea mai importantă este la Lonia, în jurul orașului Petroșani cu vreo 2.500 lucrători. Are la Petroșani o admirabilă și modernă centrală electrică cu turbine alternative de vapori, bune ateliere de reparații, rețea de tramvai electric, căi ferate, locomotive proprii etc.

În afară de minele pomenite mai sunt multe puțuri din care se scot cărbuni în mod mai rudimentar.

Din cauza împrejurărilor de acum se scot zilnic din toate aceste mine vreo trei sute vagoane cărbuni, și dacă exploatarea nu s-ar izbi de unele dificultăți, dintre care cea dintâi este a transportului, cantitatea extrasă ar fi mult mai mare.

Din cele ce am spus până aici rezultă că pe valea Jiului în regiunea Petroșanilor este o activitate industrială înseninată. Atâtea mine, fabrici, ateliere, uzine, rețele de comunicații, veșnic în lucru creează o atmosferă de muncă ce se afirmă mereu mai necesară și cu tendințe de progres.

Natural că această activitate industrială reclamă un contigent de lucrători pricepuți, de meseriași destoinici. Mecanici, șefi de echipe, de ateliere, de mine etc., care cu cât vor avea cunoștințe mai aprofundate, mai sistematizate, cu atât vor influența mai mult în bine asupra calității și cantității producției lor.

Acești meseriași nu ar fi formați mai bine decât într-o școală specială de meserii. Ei bine, în toată regiunea Petroșaniului, nu există nici o astfel de școală, cât de elementară. Nu a existat nici sub unguri, dovadă că nici organizația lor nu era desăvârșită. Nevoia ei se simte mai ales astăzi, când din cauza împrejurărilor, meseriași pricepuți sunt acolo foarte căutați.

Acum câtva timp având ocazie să vizitez Petroșanii, eram la un atelier al Statului unde se repara un dinam. Șeful atelierului îmi spunea ca nu are lucrători suficienți și pricepuți, mai ales în lucrările subtile care cer școală și experiență bine îndrumată. Interesându-mă dacă există acolo vreo școală de meserii și exprimându-mi părerea că ar putea fi luată inițiativa pentru crearea ei, toți cei cu care am vorbit mi-au afirmat că ar fi un mare serviciu ce s-ar aduce întregii regiuni creându-se o școală care să dea lucrătorii specialiști de care este atâta nevoie. Astăzi acolo singurul metod de formare a lor este ucenicia cu greutățile și dezavantajele ei, astfel că debușeul absolvenților fiind asigurat, din primul moment al înființării, școala va avea un mare număr de elevi.

Apoi cursurile predându-se în limba română, ea ar fi și un important factor de românizare în acele locuri, unde sunt destui lucrători străini. Și pentru că inițiativa privată aduce de multe ori foloase, scriu acest articol atrăgând atenția onoraților conducători că este necesară o școală superioară de meserii la Petroșani.

Avem fel de fel de școli de meserii cu diferite secțiuni, în mai toate târgurile și orășelele României. Cu atât mai mult, se impune una în unul din cele mai importante centre industriale ale țării.

De câtva timp, s-a înființat la Petroșani un liceu. Credem că în acele locuri o școală superioară de meserii este cel puțin tot așa de necesară.

Voi mai adăuga unele amănunte spre a se vedea că școala s-ar putea organiza fără dificultăți.

Local se găsește oricând la Petroșani. Orașul acesta este format în marea majoritate din clădiri speciale pentru lucrători și funcționari, zidite de diferitele societăți ce exploatează subsolul. Locuitorii nu sunt deloc înghesuiți în ele, astfel că societățile ar consimți cu plăcere să libereze câteva din clădirile lor, care s-ar putea amenaja mulțumitor și repede pentru școală. Societățile ar contribui și cu un fond destul de important - pentru susținerea instituției, care lor le-ar fi de folos în primul rând. Profesori, de asemenea, s-ar găsi dintre inginerii diferitelor societăți, dintre profesorii liceului român care există în Petroșani sau, în final, aduși din vechiul regat”. 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.