La sfârșitul lui decembrie, copiii din orașele Văii Jiului l-au primit pe același Moș Crăciun care le făcuse daruri și cu un an înainte. Se vede că bătrânului și team-ului său de la teatrul petroșenean le convine de minune înțelegerea făcută cu administrațiile publice locale, ceea ce mă face să cred că, în mod sigur, ei vor veni și în ultima lună din 2024.

La Vulcan,

pe o ninsoare la care nu s-a așteptat nimeni, primii care s-au întâlnit cu Moș Crăciun au fost copiii din cartierul Paroșeni-Sohodol. Scenariul a fost același. Ho, ho, ho, dragii moșului, după care elful însoțitor a împărțit dulciuri, iar părinții i-au dus pe cei mici să se pozeze cu moșul și cu consoarta lui. Următorul popas a fost în Crividia. Și aici a curs cu urări de bine de la moșul cu barbă albă, poze și bomboane. Au fost, însă, și nemulțumiri. Câteva doamne l-au luat la rost, nu pe moș, ci pe primar. Unde-s pachetele, unde-se pachetele? s-au rățoit ele pe un ton amenințător.

Din Crividia

s-a mers în Colonia de Jos, cartier în care mulțimea de copii s-a mulțumit cu ce a primit. La fel ca și cei din Micro3-Dallas, de altfel. Ultimul popas a fost cel de pe Bulevardul Mihai Viteazul, pe scena amenajată în părculețul din fața blocului 1M. Trăsura era precedată de autospeciala poliției care a preluat mijlocului de transport al moșului încă de la intrarea acestuia în municipiul Vulcan. Înconjurat de cei mici și de cei care erau cu ei, moșul, moașa, consoarta lui, mă rog, urmați de elful cel mic și zgribulit s-au îndreptat pe scenă. Aici de abia au mai făcut față asaltului părinților și bunicilor care voiau să-și fotografieze cu ei copiii și nepoții. Asta în timp ce câțiva consilieri locali împărțeau dulciuri în stânga și-n dreapta.

La fel ca un an

în urmă, am preferat să-i dau atenție calului înhămat la trăsura lui Moș Crăciun, care, de fapt, a dus tot greul misiunii. Vizitiul era tot Ilie, dar calul era altul. Am aflat că Fulger a murit din cauza a ceva la stomac. Avea zece ani, vârstă tânără, totuși, pentru o cabalină. Ce care i-a luat locul se numește Șoimu și are șapte ani. Este alb cu pete negre și stea în frunte. E un cal blând care se lăsa mângâiat de oricine, o adevărată vedetă, fiindcă mulți s-au îngrămădit să se pozeze cu el. Punctul final al turului prin Vulcan, după ce a tras la căruță atâția amar de kilometri, și la deal, și la vale, a fost pentru el o binecuvântare. Ilie a pus pe el o pătură și l-a mângâiat pe cap. Era, de fapt, singura răsplată pe care o așteptase Șoimu.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.