Discursul scriitorului Valeriu Butulescu rostit la ședința festivă „Petroșani 100”, la lansarea volumului despre primul primar al orașului Petroșani

O carte de excepție
Stimate Domnule Primar, onorați invitați,
Centenarul urbei noastre este fără îndoială un eveniment major, demn de toată atenția. În cadrul manifestărilor consacrate acestui act excepțional, îmi revine cinstea și onoarea să vă prezint o carte de excepție. Este vorba de lucrarea „Petru Iacob – primul primar al orașului Petroșani. Cronicile urbei (1918 – 1924”, semnată de scriitorul, publicistul și istoricul Marian Boboc.
Avem în față o lucrare amplă, întinsă pe aproape 500 pagini, bogat ilustrată, de fapt o frescă  a primilor șase ani de existență a Petroșaniului, ca localitate a României Mari. Sunt anii în care, la Petroșani, administrația publică a fost condusă de Petru Iacob. 
De fapt, chiar dacă lucrarea este o secțiune prin viața urbei, figura centrală a cărții rămâne personalitatea primarului liberal Petre Iacob, din tumultoasa viață a căruia aș puncta aici câteva repere esențiale. Date despre tinerețea sa avem puține. Știm că s-a născut în 1860 la Săcărâmb și a lucrat  ca funcționar în cadrul societății miniere Salgotarjan. În paralel, a prestat și activități obștești (consilier comunal), cât și bisericești (cântăreț în strană). Era un om energic, dar și un bun diplomat și un spirit conciliator. Îl regăsim în volumul de amintiri al medicului Constantin Stanca, mediind un conflict izbucnit în anul 1900 între băștinași și noii veniți, adică, plastic vorbind, între momârlani și barabe, imediat după sfințirea bisericii ortodoxe „din piatră” Sfântul Nicolae. Întâmplarea merită menționată pentru a înțelege mai bine realitățile acelor timpuri. Pe-atunci bisericile se făceau, în principal, din banii enoriașilor. Probabil, populația momârlănească nu a contribuit la nivelul așteptărilor. În consecință, mai mulți mineri credincioși și contribuabili ai construcției bisericii i-au scos afară din biserică pe momârlani, considerând că doar cei ce au plătit integral au dreptul să intre în Casa Domnului. Atunci a intervenit Petru Iacob, om al urbei și cântăreț în strană, care le-a explicat minerilor cât de necreștinească era atitudinea lor. 

Calvarul primarului Petru Iacob
Astfel și-a descoperit vocația pentru politică și administrație, care l-au atras, aducându-i satisfacții, dar și necazuri.
Salută cu entuziasm batalioanele române care trecuseră Carpații, implicându-se în noua structură de organizare a comunei Petroșani. Dar ofensiva românească se termină repede. După retragerea Armatei Române, Petru Iacob este arestat și aruncat într-o celulă de închisoare la Cluj, unde este tratat cu bestialitate. Vă reproduc o mărturisire cutremurătoare a lui Petru Iacob, care face parte din articolul publicat de Dominic Stanca în Glasul Ardealului,: „Mergeam la interogator legat în lanțuri... Mă lua în primire un locotenent. Cu sudalme grozave se năpustea asupra mea, lovindu-mă cu pumnii peste obraz și în piept și cu genunchii în pântece. Îmi rupea gulerul, cravata și hainele iar cu câlcâiele cizmelor îmi zdrobea degetele de la picioare, așa că mi-au căzut unghiile și degetele mi-au rămas sluțite pentru totdeauna. Mă năpădea sângele pe gură, pe nas și pe urechi și în durerile  grozave mă rugam de el , mai bine să mă împuște decât să mă chinuie.  Mă scuipa până ce asuda iar eu cădeam la pământ. Atunci mă preda unor soldați care mă aruncau într-o celulă  umedă și întunecoasă unde am stat ca mort, pe cimentul gol, fără să mi se dea nici măcar o mână de paie”.
În acest infern clujean Petru Iacob va sta până la Marea Unire din 1918. Eliberat, revine la Petroșani, unde este ales în fruntea urbei, fiind factorul motor al promovării comunei la rang de oraș, în 1924. Având sănătatea grav afectată, moare în 1927, lăsându-și tot avutul la dispoziția comunității. 

Amintirile și testamentul unui primar fără „chip”
Pare incredibil, dar nu s-a găsit nicăieri o fotografie a fostului primar. De vină este tehnica rudimentară din tipografiile epocii, care făcea ilustrarea dificilă. Crucea sa s-a păstrat în Cimitirul Central, mormântul fiind îngrijit de familia Șodolescu, ramură a arborelui său genealogic.  
Totuși, ne-au rămas de la fostul primar Petru Iacob două excepționale documente scrise. Primul este testamentul său generos, în care își împarte averea destul de consistentă bisericilor ortodoxe  și greco-catolice din Săcărâmb, Petroșani, Livezeni, Vulcan, Aninoasa, Lonea, Petrila, dar și „Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român „Jiul”, Fondului  coriștilor de la Biserica ortodoxă, Fondului Meseriașilor din Petroșani. Petru Iacob lasă „școalelor” primare de stat din Petroșani câte 3000 lei, „grădinilor de copii” câte 2000 lei și 5000 lei  pentru Căminul studenților români de la Liceul de Stat din Petroșani 
De o excepțională valoare documentară, dar și literară, sunt amintirile lui Petru Iacob (și ele descoperite de Marian Boboc la fel ca și testamentul), chiar dacă nu a supraviețuit timpului decât un fragment (17 pagini). Scrise cu nerv și vervă, amintirile sunt seducătoare.
Pentru a vă incita la lectură, vă citesc doar câteva subtitluri, bine alese de autor: „Începe Primul Război Mondial”, „Sărbătorirea „victoriei” din Galiția. La Petroșani”,  „Socialistul Iosif Ciser agită muncitorimea”, „25 de intelectuali petroșeneni „designați” la moarte”, „Înființarea Statului Național Român (SNR) și a Gărzii Naționale Române la Petroșani”, „Ședințele SNR. 120 puști pentru 200 de gardiști”, „4 decembrie 1918 – Iacob, primar provizoriu”, „Incredibila poveste a primirii armatei române la Petroșani”, „Pertractări pentru Marea Adunare de la Alba Iulia”, „Puși să-și sape groapa și apoi împușcați”. 
Aceasta ar fi un rezumat al vieții și  acestui primar martir. 

O lucrare scrisă cu meșteșug
Mai multe detalii puteți afla, parcurgând această incitantă carte. Pe care vă asigur că, dacă veți face imprudența să o deschideți, o veți citi în întregime. Pentru că lucrarea e captivantă, scrisă cu meșteșug.  Marian Boboc valorifică atât însemnările primarului Petru Iacob, cât și articole și note din presa locală a vremii și din diversele fonduri arhivistice, creând o formidabilă frescă a unor vremuri despre care, în plan local, cunoștințele noastre sunt puține și lacunare. Totul este redus la esențial. Textele sunt fragmentate de subtitluri inspirate, care fac lectura agreabilă.
Exceptând „Testamentul” și „Amintirile”, tot materialul adiacent este preluat din presa vremii și numeroase fonduri documentare, scurtate corespunzător și combinate armonios, astfel încât să ilustreze viața politică, socială, artistică, economică, sportivă, culturală, infracțională ș.a. din perioada în care personajul principal Petru Iacob a fost primar. 

Dincolo de politica partizană...
Cartea are o pregnantă dimensiune politică. Vreau să trec repede peste acest aspect. La invitația D-lui primar Tiberiu Iacob-Ridzi au răspuns azi, 12 ianuarie, oameni de diverse culori politice. E un moment festiv și ar fi păcat să-l umbrim cu prelegeri partizane. Doresc doar să subliniez contribuția decisivă a doi fruntași liberali ai vremii în promovarea comunei Petroșani la rang de oraș: este vorba de primarul Petru Iacob și secretarul de stat Gheorghe Tătărăscu. Ultimul va scrie pagini memorabile în politica noastră interbelică, sfârșind ca un adevărat martir în închisorile României staliniste. Primul se conturează ca o personalitate emblematică a administrației locale petroșenene. 
Astăzi cu ocazia centenarului orașului Petroșani, devenit între timp municipiu, nu poate  să ne scape această simetrie simbolică pe scara a o sută de ani având ca jaloane doi primari omonimi, Iacob. amândoi liberali: Petru și Tiberiu. 
Tot ca o simetrie, aș menționa vizitele unor regi români la Petroșani: prima e efectuată de Regele Ferdinand Întregitorul, primit cu toate onorurile de primarul Petru Iacob, iar ultima, deja în Mileniul III,  e vizita Regelui Mihai I, pe vremea când domnul Tiberiu Iacob Ridzi era viceprimar, primar fiind regretatul Carol Schreter.  

Un document al administrației locale petroșenene
Cartea prezintă și numeroase aspecte legate de administrația locală a vremii. Pe vremea primarului Petru Iacob s-a dezbătut o dilemă grea: de care județ să aparțină Valea Jiului, inclusiv Petroșaniul? Hunedoara nu a fost prea agreată. La un moment dat, câștig de cauză părea să aibă Județul Gorj.  Gorjul s-a numit inițial Gor-Jiu, fiind un toponim slav, care se traduce prin Jiul de Sus. Iar obârșia Jiului era la noi în Vale. Dacă linia ferată Bumbești – Livezeni ar fi fost funcțională la începutul anilor 20,  cu siguranță versiunea gorjeană s-ar fi impus. Au fost și voci care, ținând cont de importanța economică în creștere a Petroșaniului au cerut înființarea unui Județ Valea Jiului. Ideea aceasta a erupt după Revoluție, când unii lideri sindicali vorbeau despre o posibilă autonomie, sau chiar independență a Văii Jiului.

Farmecul limbii
Păstrând o mulțime de expresii ale vremii, lucrarea ne permite să înțelegem mai bine evoluția limbii române în plan local, pe parcursul unui secol. Sunt delicioase expresiile; Casa de Păstrare, în loc de CEC, sau „domnule Primar, binevoiește a dispune ca în timpul cel mai scurt să se delăture gunoiul din spatele gării...” sau reclame precum: Am onoare a Vă face cunoscut că în strada Regele Ferdinand no. 41 mi-am aranjat din nou Prăvălie de spirt, vinars, rum, beuturi spirtoase și vin.” Etc.

O carte pentru toate bibliotecile
În final, aș dori să-l felicit, sincer pe domnul Marian Boboc pentru această valoroasă lucrare, care umple un spațiu lacunar din istoria urbei noastre. Cartea domniei sale trebuie să ajungă, la loc de cinste în bibliotecile publice și școlare din Petroșani și din întreaga Vale a Jiului. Această carte ar trebui să se afle și în bibliotecile private ale iubitorilor de istorie. Pentru că istoria, așa cum scria Bălcescu, e prima carte a unei nații.” Cred că definiția se potrivește și pentru o comunitate. Acolo ea își găsește trecutul. Trecut care îi permite să-și înțeleagă prezentul și să-și proiecteze viitorul.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.