- piesă-dezbatere despre condiția tinerilor în Lume -

(urmare din numărul trecut)

VOCE: … și pe Truță, profu ăla de mate care, cică, e și scriitor… De vagoane, pesemne… Cine dracu a mai văzut: matematică și literatură… cal și măgar…

VOCE DE FATĂ: Mama l-a avut și diriginte… și era îndrăgostită de el…

VOCE: Și ta-tu… știa?!

VOCE DE FATĂ: Era pe-atunci cât fițele astea două… Când tipu apăru-n Vale… dracu știe cum…

DOMNUL GEO: Prin repartiție națională: tânărul absolvent, în funcție de media de absolvire, își alegea un post de pe teritoriul țării… majoritatea în Modova socialist, numită și ”polul foamei”. Eu am prins Orașul de sub munte… care, pe lângă că nu era în Moldova, cum s-au aranjat majoritatea colegilor mei, era atunci o suburbie a Raiului, cu pâinea fără cartelă…

VOCE DE FATĂ: … tocmai îi apăruse o carte… un roman, parcă… Orășelul…

DOMNUL GEO: Orașul, apărut în urma concursului de debut al editurii Albatros… În acele vremuri nu publicai ușor o carte, ca azi: Te înființezi în fața domnului…

GLAS MIC: … Râuț!

DOMNUL GEO: … stâpânul Strajei. ”Domnu Emil… sunt talentat de rup lanțu… și-aș vrea să public și eu un volum de versuri… că și tata, și un unchi de la țară au zis că gem de inspirație… N-aveți câțiva creițari, ca să-i duc la editură, să mă publice?” Apropo de… Orașul-lup, unde m-am transferat după vreo nouă plus nouă întors ani: Am locuit într-un bloc aflat la nouă pași de… (Spre prima imagine.)  turnul ce înțeapă Cerul… înainte să mă exilez la Cluj… ca să am grijă de nepoți…

VOCE: Toți fugiți din Vale ca dracu de tămâie!

VOCE: Ce să faci aici?! Maxim… te pune nea Râuț ciurdar la vacile de pe Straja…

VOCEA: Piesa aceasta este o piesă-dezbatere. Adică… vreau să punem în discuție probleme acute ale Lumii de azi, dar mai ales probleme care vă frământă cu precădere pe voi, tinerii, viitorul Patriei și al Lumii… al Universului aș zice… preponderenți nu doar în Lume, dar și aici, în sală… așa cum am poruncit să fie, ca un dictator ce sunt, căci într-un spectacol teatral, regizorul e dictator... Așadar… să facem și puțină educație… că dacă lăsăm educația pe umerii ministerului de resort… cu toată pleiada de învățători, profi, femei de serviciu și miniștri… s-alege prafu! Așadar… să ascultăm glasul celor tineri! Pentru asta am pregătit un set de nouă întrebări, la care rog pe cei mai tineri din sală să răspundem împreună. Prima întrebare… apropo de ”ciurdar la vacile din Straja”: Este locul acesta, unde unii v-ați născut și trăiți până la venerabilele vârste de nouă sau de două ori nouă ani, un loc blestemat, unde nici iarba nu crește și de unde…

DOMNUL GEO: … cum zicea Ion D. Sârbu… al cărui nume stă pe frontispiciul unui teatru din Vale, care s-a născut și, o vreme, a respirat în aceste locuri... Ion D. Sîrbu… despre un oraș cândva plin de bălăriile neputinței… c-ar fi un loc de unde important e să pleci… nicidecum să vii!

GIGI: Noi putem să participăm la discuție?

VOCEA: Da. Dar mai întâi să dăm cuvântul colegilor voștri din sală!

Microfonul circulă prin Sală. Dezbatere, pe subiect.    

GIGI: Nu e nicio rușine să ai grijă de vaci. Bunica era momârlancă… cum li se spune la moșii și strămoșii ce s-au așezat aici, la poale de Parâng…

VOCE: Vorbești ca profu de istorie, care a încercat să ne puie gâtu-n jug: ”Bă, haideți la simpozion, pe tema: Permanența poporului momârlan pe teritoriile de sub Parâng și Retezat… Stați și voi în băncuță cu o sticlă de suc și-un fursec gratis… și vă dau câte un nouă în catalog! Nu m-am dus… Îm bag brișca-n nouăle lui!

DELI: Am și eu o întrebare! Pot s-o zic?

VOCEA: Poți, draga mea! Dictatura, cum s-a dovedit deseori, e soră bună cu Democrația!

DELI: De ce… nouă întrebări?! De ce nu opt… sau zece?!

VOCEA: Nouă este numărul Fericirii în civilizația hai-hue.

AMÂNDOUĂ: Unde e civilizația… hai-hu e?!

VOCEA: Unde e și Fericirea, ce o caută cu disperare omenirea, de mii de ani: nicăieri. În civilizația hai-hue… Universul e învelit în nouă cojoace de pâclă cenușie, unde se ascund stelele și sorii…

VOCE: De-aia sapă tata… amu nu mai sapă… c-a fost disponibilizat!... cu târnăcopu… din strat în strat… tot mai jos… ca să dea de bobul fericit din mijlocul Pământului!

AMÂNDOUĂ: Săpa… ca să ai tu bascheți în picioare și pachețel cu șuncă… la școală!

VOCE: Șarap, cucuvelelor! N-am mai dat pe la școală de nouă zile! Pe voi vă văd în fieșce zi cu cartea su braț… și-n recreație!

VOCE: Cred că și su plapumă… silabisiți! Tocilarelor!

DELI: Nu tocim: învățăm. Eu vreau să devin învățătoare, ca mama, care a venit dintr-un sat din Bihor să-i învețe pe copiii Văii să scrie și să citească…

VOCE: … da care până la urmă nimeri să spele scuipați de babă la Milano!

DELI: Așa e viața, zice și mama, nu întotdeauna dacă te uiți la un pisc de munte… și ajungi la el!

GIGI: Eu vreau să devin doctoriță de copii…

VOCE: … ca să le ștergi mucii de gripă caviară!

VOCEA (căscat prelung): Dom Geo… dacă tot ai luat voluntar hățurile piesei în mână… ia-le de tot… că mie mi-e cam somnic și-aș face un nani fără filtru! Ia și întrebările!

Prin cortină i se întinde un sul de hârtii.  

DOMNUL GEO: În al noulea strat care înfășoară Pământul e miezul incandescent… de la care așteptăm lumina și căldură… dar pe care… dacă-l l-am lua în palmă…

AMÂNDOUĂ: … frige!

DOMNUL GEO: Tot ce e luminos și cald… frige, dragele mele… dragii noștri tineri din sală și de pretutindeni. Să nu întindeți niciodată brațul spre un bulgăre prea strălucitor, din care iese fum dulce… crezând că ați atins Fericirea…

TIBI: Biiiine, bătrâne… lasă-ne cu lecțiile de dirigenție! Uite… eu trag pe nas… (Țigara!) și fericirea îmi urcă din tălpă până în… (Scoate fumul pe nări.) claxoane!

DOMNUL GEO: Și dacă tot veni vorba… a doua întrebare: Credeți că fumul de iarbă ce-l trag unii… din păcate tot mai mulți!... în piept… aduce Fericirea?

Dezbatere.

DOMNUL GEO (Foaia!): A venit vorba adineauri de dictatura ce-a fost și de democrația care este. Întreb: Pentru voi, tinerii… care e mama cu covrigii: baba  aia rea și urâtă… Dictatura ce abia trecu… unii spun că nu trecu deloc!... sau… fetișcana asta cu plete dalbe și fustele-n vânt… ce-și leagănă nurii de la Rin la Mississippi… numită Democrație?

VOCE: Un babalâc ca tine, ce și-a legănat pletele încă negre pe vremea împușcatului… știe răspunsul înainte să-ntrebe!

VOCE: Și bunu… care fu activist de partid… și tata povesteau cum… odată… primi ordin de la județeană să scoată toată comuna, cu mic cu mare, la cules de cucuruz… că n-avea cin să-l mai culeagă… că elevii, militarii și studenții nu mai făceau față!... iar un bătrân nu vru să iasă din curte… că era bolnav…

VOCE: Și… bunu-tău îi dădu ceai de tei cu penicilină…

VOCE: Îi trase la picioare… cică… să nu dea exemplul rău! Așa că… lasă-ne cu lecții de morală comunistă ținute de membri tembeli de partid!

DOMNUL GEO: N-am fost membru de partid, dar am fost pionier și utecist… că nu se putea altfel.

VOCE: Așa ziceți toți… că nu se putea altfel… da de fapt lingeați clanța de la miliție ca să pârâți că vecinu a luat două pâini, pe sub mână… când trebuia să primească doar a noua parte!

DOMNUL GEO: La unsprezece ani publicam articole și povestiri în revista Cutezătorii… unde, alături de alți copii, care azi sunt nume mari în literatura Nației…

VOCE: … pe la Paris sau Nev York…

VOCE: … că doar nu erau fraieri să rămână pe Dâmbovița!

DOMNUL GEO: Revista avea grijă ca, de câteva ori pe an, îndeobște vara, să ne adune pe cei mai harnici scriitorași în tabere de creație…

VOCE: … unde povesteați cât de frumoși și înalți sunt comuniștii!

DOMNUL GEO: … unde învățam, cu scriitori și gazatari adevărați, tainele scrisului și ale gazetăriei. Și așa… un copil de la țară cu oareșce talent… a putut să meargă la munte și la mare fără banii lui tata, muncitor la șaibă… să-și valorifice bucățica de talent. Așa cum… negrul regim  îi trimitea pe cei talentați la muzică… în tabere de muzică, pe cei talentați la sport le puse racheta-n palmă sau mingea-n bocanc… de-ajunseră Năstase, sau Hagi, sau Nadia… Apoi, în timpul liceului am scris la revista Luceafărul, unde, la poșta redacției, marele poet Geo Dumitrescu m-a remarcat și, chiar în zilele când dădeam bacalaureatul, mi-a publicat o povestire de două pagini  în mijlocul revistei. Peste câțiva ani… prinzînd curaj și îndemânare, cu pixul într-o mână și pușca-n cealaltă, ca soldat, la Severin… că-n vremurile alea… fiecare fiu al patriei era obligat să-și apere glia cu arma-n braț… am scris un roman pe care l-am intitulat ”Omul care urlă ca lupii”... și din cazarmă, am trimis manuscrisul la editura Albatros, la concurs… Am câștigat și mi-a apărut romanul sub titlul ”Orașul”, pe motiv de cenzură.

VOCE: Te dai și cenzurat! Vrei și pensie viageră ca victimă a secu… ca orice baștan contemporan?!

(va urma)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.