Închiderea minelor din Valea Jiului atât de ascunsă, până mai ieri, de unii politicieni mincinoși din Valea Jiului, a devenit realitate. Deși „Ziarul Văii Jiului” a avertizat în repetate rânduri că așa se va întâmpla, muncitorimea minieră s-a lăsat îmbrobodită de vorbele unora sau altora, care susțineau sus și tare, de exemplu că minele Lonea și Lupeni nu se vor închide. În privința inerției muncitorimii nu-i nimic nou sub lampa minerească. Și-n urmă cu un veac, muncitorimea minerească Văii Jiului ajunsese dintr-un leu falnic nu doar un simplu cadavru, ci, țineți-vă bine, un „cadavru neînsuflețit”. Din fericire, pentru breasla lor, minerii Văii Jiului în cei 100 de ani care s-au scurs de la articolul din care publicăm mai jos un fragment, au îmbrăcat iar „haina” de luptă&mândrie a regelui animalelor, de-ar fi să amintim doar revoltele de la Lupeni din 1929 și 1977.      

În articolul cu titlul foarte expresiv „Croncăne corbii deasupra stârvului din Valea Jiului”, ediția nr. 10/ 31 octombrie 1924, „Minerul”, ziar breaslă social-democrat, trage un semnal de alarmă asupra stării în care a ajuns muncitorimea Văii Jiului: „Faimosul leu de odinioară din Valea Jiului astăzi zace putred la pământ fără pic de viață în el. Această masă mare de muncitori care altădată își închipuia că ea e totul în lume, azi nu e decât un cadavru neînsuflețit (sic!), asupra căruia se învârt corbii, ospătându-se cu hrana delicioasă și abundentă ce le-o servește acest stârv. Ce grozăvenie și ce neputință! Acest leu faimos odinioară s-a sinucis singur. Dacă altădată credea că îngrozește lumea întreagă prin energia sa, astăzi nici atât nu crede despre sine, că mai e în viață. Aceasta-i realitatea. Orice lovitură o suferă și tace. Orice mizerie pentru masa aceasta mare de oameni pare un lucru care așa trebuie să fie. O singură mângâiere a mai rămas acestor nenorociți muncitori, ca toată vina pentru prăpastia lor să o arunce asupra Uniunei Muncitorilor Mineri! Slabă și slabă judecată! Atâta inconștiență nu poți aștepta nici de la animale, care sunt supuse cercetărilor medicale, cărora li se operează pe jumătate creierul și din cauza aceasta se tâmpesc. Și ce a mai rămas din mândrețea de odinioară a acestei mase mari de muncitori din Valea Jiului? Nimic! Astăzi ea se află în situația de compătimit a omului ajuns în mizerie, când păduchii se suie după cap și-i curge sângele până se umflă ca pumnul, fără să se poată scăpa de ei”.

Din păcate, adevărul rândurilor publicate în urmă cu un veac într-un ziar de breaslă (care cunoaște cel mai bine situația muncitorimii miniere) este actual și în zilele noastre. Când cârdășia politico-sindicală închide cu cinism minele. Și nici o cizmă de vagonetar nu mai protestează. Măcar așa, de formă... De gloria clasei muncitoare...

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.