Trecutul nu este o altă țară. Trecutul nu trece dacă nu se dezvăluie și nu se spune adevărul. Un adevăr nemăsluit, necosmetizat, neîndulcit. A trecut  neobservată apariția unei cărți realmente esențiale pentru înțelegerea istoriei României în timpul dictaturii comuniste. Jurnalistul Marian Boboc a studiat cu maximă migală un capitol cheie din istoria politică și socială a României din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Cartea se bazează pe documente din arhiva CNSAS și alte resurse documentare, plus interviuri și mărturii ale celor care au participat la acele evenimente. Să spun că am aflat despre greva minerilor de la prietenul meu Ion Sterea (Lali), absolvent al Facultății de Filosofie cu o teză despre filosofia morală a lui Immanuel Kant. La terminarea facultății, Lali a fost repartizat în „producție”. A ajuns metodist la Casa Pionierului din Deva. M-a vizitat în septembrie 1977, a luat prânzul cu ai mei, ne-a povestit despre ce rumori circulau în zonă.

 

Securitatea putea face multe lucruri, nu putea să paralizeze mașinăria zvonurilor. În acest caz, zvonul transmitea o realitate. Atunci am auzit prima oară numele lui Constantin Dobre. Autobiografia sa inclusă în acest volum depune mărturie pentru ceea ce numim curaj civic. Pentru capacitatea umană de a rezista împilării totalitare. Minerul Dobre a găsit sprijin în rândul colegilor săi. S-a născut solidaritatea celor oprimați de un regim fundamental anti muncitoresc.

 

Cartea este o reconstituire minuțioasă, scrisă cu obiectivitate și rigoare, a celor trei zile care au zguduit din temelii, între 1 si 3 august 1977, edificiul minciunii din România. Lucrarea probează că în România a avut loc o revoltă muncitorească anticomunistă. A fost sfidarea ideologiei care pretindea că acea clică parazitară care se lăfăia în lux și nesimțire morală ar avea vreo legătură cu clasa muncitoare reală. Regimul se baza pe uzurparea simbolurilor libertății și egalității. România, asemeni celorlalte state comuniste, nu era sub nicio forma un stat al cetățenilor liberi și egali în drepturi. Era, ca sa spunem astfel, o fermă a animalelor la cheremul analfabetului cizmar și a acoliților săi.

 

Cartea examinează confruntarea cu semnificații de lungă durată - aceea dintre potentatul absolutist, un autocrat megaloman, versus muncitorul care devine vocea celor fără de voce. A fost atunci un moment în care, pentru trei zile, puterea celor fără de putere, spre a relua conceptul lui Vaclav Havel, a funcționat ca un spațiu al libertății recucerite. Pentru Ceaușescu, această revoltă proletară era un adevărat coșmar. Cel care în viața lui „revoluționară” nu participase la măcar o grevă, se confruntă cu cei pe care, pasămite, îi reprezenta. Când Constantin Dobre i-a umilit pe trimișii despotului, el și cei ce îl susțineau știau că nu se negociază cu trepădușii. Ilie Verdeț, Gheorghe Pană, Constantin Băbălău erau niște mameluci. Securiștii și activiștii era unelte, lachei, slugi. Trebuia umilit cel aclamat de sicofanți drept „cel mai iubit fiu al poporului”.

 

Avem în acest volum autobiografia celui care într-un interval extrem de scurt a înțeles semnificația momentului și a pledat pentru venirea lui Ceaușescu să discute față-n față cu minerii revendicările lor. Era vorba de nemulțumiri economice, îndeosebi legate de durata zilei de lucru și de vârsta pensionării. Evenimentele se petreceau la câteva luni de la strivirea de către Securitate a Mișcării Goma și a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii. În Valea Jiului nu mai era vorba de cazuri individuale ori de inițiative de grup. Se punea în discuție politica economică a regimului ce-și zicea socialist. Oricât de curajoase, protestele anterioare puteau fi „carantinizate” și „dezamorsate”. Se petrecea ceva cu totul nou și cu implicații de lungă durată.

 

Minerii au înțeles că doar solidaritatea poate asigura succesul acțiunii colective. În cazul grevei din 1977, miza era chiar capitularea secretarului general și venirea sa la Petroșani. Constantin Dobre știa cât înseamnă pentru Ceaușescu pompa entuziasmului fabricat de aparatul de partid. Tocmai de aceea a insistat și a obținut să nu se arboreze drapelele oficiale. Era, pentru prima dată în viața lui Ceaușescu, o veritabilă  „întâlnire de lucru”. N-a fost așteptat nici cu flori, nici cu pâine și sare. Când a început să peroreze, Dobre i-a smuls microfonul din mână. Ceaușescu era speriat și derutat. A acceptat toate cererile de pe lista citită de Dobre inclusiv aceea de a se face publice informațiile legate de grevă și de negocierile purtate. A promis. Viața sa fusese trăită în minciună, n-a ezitat să mintă și de această dată.

 

Au urmat represaliile conduse de generalii securiști Nicolae Pleșiță și Emil Macri. Constantin Dobre rememorează aici calvarul lunilor și anilor care au urmat. A fost torturat, ponegrit, amenințat cu moartea. Dacă nu a fost ucis a fost pentru că fusese adoptat de Amnesty International ca prizonier de conștiință. Ceaușescu se pregătea de călătoria în Statele Unite, nu avea nevoie de „scandal”. Dobre a rămas un nesupus. Știa că acționează drept. O știe și acum, când refuză să accepte minciunile unora și tăcerea altora. În 1963, întreg Biroul Politic al CC al PMR a participat la premiera filmului „Lupeni 29”.  În principalul rol feminin, Lica Gheorghiu, fiica favorită a dictatorului din epocă. Ceaușescu a fost acolo, în loja grangurilor, nu avea cum să uite momentul. În 1929, fuseseră uciși 22 de mineri. Succesorul lui Gheorghiu-Dej a cedat presiunilor minerilor pentru că îi era frică de o confruntare violentă. Între 1 și 3 august, la Petroșani, s-au confruntat onoarea și dezonoarea, curajul și lașitatea.

(Contributors.ro, 29 aprilie 2024)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.