06.11.2011,  19:32:46 | 0 comentarii | 2821 vizualizari
Ion Popescu - preşedintele Confederaţiei Sindicale “Meridian”: „Aici, în Bucureşti, lumea mă întreabă dacă m-am mutat în Valea Jiului. Pentru că lumea mă confundă cu Valea Jiului.”
de Ziarul Vaii Jiului

Convorbiri  la  ziar  îşi propune să refacă, prin dialog, traiecte existenţiale ori instituţionale. Onoarea de a deschide acest nou proiect redacţional i-a revenit, nu întâmplător, domnului Ion Popescu.

Ion Popescu s-a născut, cu aproape şapte decenii în urmă, în comuna Măneşti din judeţul Prahova. Profesor de matematică la Liceul Caragiale din Ploieşti şi la Liceul Șincai din Bucureşti, Ion Popescu este cunoscut, după Revoluţie, ca un mare lider sindical la al cărui “Meridian” au fost afiliaţi toţi minerii români. În semn de respect pentru meritele sale în domeniul sindical şi, mai ales, pentru dragostea cu care a militat, mereu, pentru binele Văii Jiului şi a mineritului de pe aceste meleaguri, sâmbătă d. prof. Ion Popescu va primi din partea primarului Tiberiu Iacob-Ridzi însemnele titlului de cetăţean de onoare al Petroşaniului. E pentru prima oară când d-lui preşedinte Ion Popescu i se conferă acest  înalt titlu şi e foarte fericit că acest lucru i se întâmplă chiar în Valea Jiului. Înainte de Revoluţie, ne spune cu nostalgia celui care a trăit o viaţă printre truditorii subpământului, România extrăgea 22 milioane tone de minereu. “Astăzi abia mai scoatem două roabe de minereu când toată Europa mai extrage doar 30 milioane de tone dintr-un necesar de 177 milioane de tone. Vă daţi seama cine eram noi în minerit înainte de 1989…!? Noi avem minereu din belşug şi stăm ca proştii pe el”.

 

 

O viaţă ca o romanţă (cântată de Mia Braia)

Profesorul Ion Popescu este exemplul autohton al celebrei formulări americane (“self made man”) privitoare la omul care îşi ia, de tânăr, soarta în propriile sale mâine şi reuşeşte, de unul singur, în viaţă. 

Când a ajuns în clasa a şasea primară la Măneşti a fost o iarnă foarte grea. Școala se afla la patru kilometri distanţă de casă iar troienile iernii nu le puteai străbate desculţ. Elevul Popescu a trebuit să renunţe, pentru moment, la şcoală şi a lucrat la Uzinele Ceramice din Ploieşti ca modelier după ce a fost “miner de antreprize” în Petrol. Când a revenit la şcoală avea bani de încălţări şi a devenit, foarte curând, olimpic la chimie. Cu toate acestea, marea sa pasiune s-a dovedit a fi matematica pe care a absolvit-o, ca student eminent, la zi.

Ion Popescu îşi aminteşte cu nostalgie cum, la o olimpiadă şcolară, una din personalităţile aflate în comisia de examinare era chiar faimoasa cântăreaţă de romanţe Mia Braia. Aceasta a remarcat imediat că tânărul din faţa sa era corect îmbrăcat, că avea unghiile tăiate dar nu putea ascunde o evidenţă: meseria de modelator îi lăsase o parte din ceramică adânc întipărită pe degetele sale de elev strălucit. Doamna Braia a fost foarte marcată de faptul că tânărul din faţa sa îmbinase atât de fericit munca manuală cu studiul şi îi spune să o ţină la curent cu evoluţia sa intelectuală. Când a terminat Facultatea de Matematică, Mia Braia i-a cumpărat tânărului profesor primul său costum de haine şi primul stilou. 

După ce o bună parte din viaţă a petrecut-o la catedră, profesorul Popescu a ales să lucreze tot cu oamenii. Din centrul Bucureştiului, după o seamă de “rătăciri” prin posturi care nu i-au pus plenar în valoare vocaţia sa de lider, Ion Popescu a ajuns, în 1988, la Uniunea Minieră pe ramură responsabil cu activitatea culturală. “L-am avut model pe Petru Barb, fostul preşedinte al sindicatelor miniere din Valea Jiului, care mă ţinea cam la distanţă. Cu toate că veneam de la Bucureşti... N-am discutat decât de vreo trei- patru ori cu el dar, cu toate acestea, el ne-a consolidat poziţia noastră în Vale”.

 

De la “Șincai” la “Meridian”, prin cupru şi cauciuc

“După Revoluţie am trecut iar la catedră, la Liceul Șincai din Bucureşti. Acolo am văzut pe geam un microbuz din Valea Jiului. Cine erau acolo? Oameni din Vale. Era şi Cămărăşescu acolo. Mi-au cerut să vin în Vale să înfiinţăm sindicatele miniere. M-am dus. Când m-am întors în Bucureşti mi-am dat seama că Valea Jiului e o comunitate ce trebuie reprezentată la nivel naţional. Aşa am înfiinţat Federaţia Sindicatelor Miniere din România. Asta am constituit-o în 1990. Primul preşedinte a fost d. Napău. El avea, însă, îngustime în actul de conducere. I se părea că e, mereu, urmărit. 

Când a venit Revoluţia, minerii ni l-au trimis pe Puiu Horia aici, să fie el reprezentantul sindicatelor. I s-a spus să mă caute că “fără Popescu nu o să te descurci”. Ca meseriaş era foarte bun. Și noi aveam interesul să-i susţinem pe cei din Valea Jiului. Azi nenorocirea e că mulţi când ajung aici uită de Vale.

Și Purcaru şi Bălănescu s-au bătut mult pentru Vale. Dar era, deja, o altă etapă...

La un moment dat, Federaţia s-a rupt în două. Cozma şi Macarovschi voiau un sindicat care să-i reprezinte. F.S.M.R. a rămas la Bucureşti şi a fost ales preşedinte Tămaş Eugen din Baia Mare. În perioada asta şi pe seama Văii Jiului s-au obţinut o seamă de avantaje. Federaţia e deasupra Magazinului “Muzica”, pe Calea Victoriei, unde ocupă un etaj întreg, mobilat de mine. Am obţinut, apoi, 27 de apartamente pe str. Ioniţă Cegan în sectorul V ca minerii, când vin în Bucureşti, să aibă unde sta. Legile erau aşa de încurcate că au făcut un congres extraordinar de m-au scos pe mine din joc şi au făcut harcea-parcea cu aceste apartamente. Asta se întâmpla în 1992. Scoţându-mă pe mine de acolo, cei de la Moldova Nouă şi de la Bălan au făcut o şedinţă extraordinară şi m-au ales preşedintele Sindicatelor Miniere ale Cuprului din România. Erau 8.000 de oameni. Apoi am făcut Confederaţia “Meridian” bazată pe minerii din cupru şi pe Federaţia Cauciucarilor din România unde erau înscrişi vreo 20.000 de oameni. Și de atunci am crescut până la milionul  de astăzi”. 

 

Efectul volumului “Pardon, scuzaţi, bonsoir” asupra miniştrilor

În ultimul sfert de veac, profesorul Popescu s-a dedicat muncii sindicale şi a dovedit, prin tot ceea ce face, că e omul potrivit la locul potrivit. Cunoaşte problemele mineritului aşa cum îşi cunoaşte propria sa casă.

Ultima sa acţiune vizibilă, pe plan mediatic, a fost în timpul protestului poliţiştilor. La “Meridian” sunt afiliaţi peste 25.000 de poliţişti. “Duminica trecută a fost o şedinţă la Poliţie într-o sală de peste 700 de locuri. Ä‚ştia de la “Doi şi-un sfert” sunt daţi dracului, lucrează nu glumă...Sindicatul poliţiştilor a plecat de la 16 oameni şi a ajuns la 25.000. Duminică era programată şedinţa iar marţi urma să aibă loc mitingul. De fapt, la şedinţa de duminică voiau să-l dea jos... Eu am destulă experienţă şi, la un moment dat, eu am condus şedinţa pentru că liderul lor, copil fiind, se pierduse. Atunci eu i-am întrebat dacă sunt pentru oameni sau pentru conducere. “Dacă sunteţi de la partidul X, ieşiţi afară chiar dacă sunteţi de la Poliţie”. Și-au dat seama oamenii că au greşit. Schimbarea liderului nici nu era la ordinea de zi. Nu mai e Poliţia care era. Sunt isteţi, acum... Sunt poliţişti, nu mai sunt miliţieni. Au o altă abordare, o logică fină, cu subînţelesuri”.

Ministrului Nica, un om care a venit la negocieri fără să dea mâna cu participanţii la dialog, d. Popescu i-a reproşat că nu a răsfoit, recent, cartea “Pardon, scuzaţi, bonsoir” de unde ar fi aflat cum ar fi trebuit să se comporte. Ministrul şi-a cerut scuze şi a evocat, cu nostalgie, vremurile când negociau, împreună, la Galaţi. 

 

Minerul este o avuţie naţională

Eu sufăr foarte mult când lovesc ăştia în Valea Jiului. Într-o emisiune recentă de la “Realitatea” cineva a spus că Valea Jiului conduce ţara. L-am întrebat ce înţelege prin treaba asta? Era ditamai omul, un cetăţean de toată isprava. M-a deranjat foarte tare afirmaţia asta. Adrian Păunescu a observat că m-am roşit şi a zis: “Vedeţi să nu vă trântească d. Popescu vreuna”. Pentru că şi el e legat puternic de mineri pentru că ştie ce înseamnă munca de miner. N-a mai scos unul un cuvânt. Imaginea asta despre Valea Jiului este falsă. Numai necunoscătorii vorbesc. Numai oamenii care privesc Valea prin pris­ma mineriadelor vorbesc aşa. Dar de 1929 şi 1977 nu mai vorbeşte nimeni. Și de importanţa pe care o are minerul în viaţa economică. Minerul este o avuţie naţională. Un an de mină la Petroşani nu îl dau pe zece ani de mină la suprafaţă. A nu se compara minerul de subteran cu cel de suprafaţă. Asta m-a legat pe mine în mod deosebit de Valea Jiului. Eu sunt legat de Valea Jiului din 1988. În mină am coborât de vreo zece-douăzeci de ori dar am fost legat de mineri şi de minerit. 

 

Când costumul de mire îl îmbracă un mort…

Cel mai tare m-a sensibilizat în 1988, la Lupeni, un accident. Venisem pentru prima oară în Vale şi în Petroşani. M-am dus la accident. Muriseră şapte oameni. Cine credeţi că era la poartă să-şi ducă băiatul acasă? Tatăl său. Era din Satu Mare. Îi luase costum pentru că duminică avea nuntă. Și l-a luat mort. Eu, de atunci, am rămas cu un şoc care m-a urmărit tot timpul. Dumneavoastră poate v-aţi obişnuit cu aceste lucruri. Cum să nu ţii cu aceşti oameni dacă ai respirat acelaşi aer cu ei ? Nici la Petrila nu trebuia ca acei oameni să moară. Când s-a produs nenorocirea şi preşedintele şi premierul nu mai puteau de dragul lor ca să-şi facă imagine. Ce mai fac familiile lor, ce mai fac copii lor? Nu-i mai interesează pe ei la ora asta. Și nu cred că e unicul caz.

Minerul are o psihologie aparte. Ori de nebun ori e stăpân pe el şi ştie că deasupra e muntele şi că poate muri în orice moment. Bărbăţia din ei e la două extreme. Eu, ca sindicalist, trebuie să apăr pe toată lumea dar hai să vedem cum e această lume care e cu totul altă lume. Lumea care lucrează sub pământ. Una e să lucrezi pe pământ, una e să zbori cu avionul şi una e să mori sub pământ. 

Am cunoscut un miner care avea 20 de ani de mină şi când se apropia ora să meargă la şut avea emoţii exact ca la început. Eu am studiat comportamentul unui om cu şase ore înainte de a intra în mină. Pentru mine, venit din centrul Bucureştiului, toate aceste lucruri erau noi. Deşi toată viaţa am lucrat cu omul. Înainte de a pleca la mină  şi-a sărutat nevasta şi copii. Pe drum a avut un anumit comportament aşa cum, înainte cu şase ore, avusese un cu totul altul. Din moment în moment se agita, se încălzea fibra în el. Când a urcat în vagonet până nu ne-am mai văzut mi-a făcut, mereu, cu mâna...

I-am aşteptat şi la ieşirea din mină, am fost cu ei la baie, m-am întors cu ei acasă. 

Erau vlăguiţi de muncă şi trebuiau să se refacă până a doua zi. Dacă s-ar descoperi o nouă tehnologie prin care să nu mai fie nevoie de munca minerului, jos pălăria! Dar până atunci...

 

Mineritul. Ce a fost şi ce-a ajuns

La început am avut în sindicat 140.000 de mineri. Înainte de Revoluţie erau 600.000 de oameni care lucrau în Petrol, Geologie şi Energie electrică. Înainte, după un miner mai mâncau pâine încă cinci persoane. Un miner dezvolta  încă cinci posturi colaterale. 47.000 de mineri erau în Valea Jiului, 27.000 - în Maramureş, la Minvest Deva erau 30.000, vreo 9.000 erau în Bucovina. Vreo 3 milioane de oameni trăiau, înainte, de pe urma mineritului...

Noi trebuie acum să avem o altă formulă de abordare. Numai că problema e să-l găseşte pe acel om care să poată înţelege această nouă realitate. Noi nu mai avem acum guvernanţi care să înţeleagă mineritul. Noi trebuie să luptăm din răsputeri să punem reprezentanţi din Valea Jiului la centru pentru că ei apar din toate părţile numai din Vale - nu. Aceasta e o mare durere pentru noi, v-o spun la modul sincer. Trebuie dată patima deoparte. Patima politică s-o ia politicienii pentru că minerul nu trebuie politizat. El trebuie tratat cum se cuvine şi raportat la efortul şi riscul pe care îl presupune. Românul trebuie să fie inteligent şi să ştie cum să abordeze, la Bruxelles, această problemă. Să spunem că este necesar ca mineritul să-şi continue activitatea şi că, la un moment dat, minerul trebuie considerat o avuţie naţională indiferent de tehnologii şi utilaje. Ce, eu nu m-aş bucura să stau în birou, la calculator, şi maşina să lucreze? Ar fi ideal. Ar fi ca-n Suedia. 

 

Și în nordul extrem, lui Ion Popescu inima îi bate tot pentru minerit

În Suedia mi-au zis că măcar o dată pe lună să le fac o vizită. Am fost la un congres la Stockholm pe probleme de justiţie. Pe toţi îi tratez la fel dar inima îmi bate mai tare pentru mineri. Poate că Dumnezeu nu întâmplător m-a îndreptat spre ei. Am vrut să mă întâlnesc cu un lider sindical din minerit şi mi s-a spus că acela nu mă poate primi decât 20 de minute şi, al dracului, ăla m-a ţinut şase ore. Șase ore! Și, apoi, m-a întrebat că nu aş putea lunar să vin să mă întâlnesc cu minerii suedezi. Ulterior suedezul a venit în România şi a şi investit. 

Cei din Borşa, Bălan şi cei din Valea Jiului au acelaşi comportament psihologic. Dar mai înţelepţi sunt cei din Valea Jiului.Eu am fost mereu extraordinar de atent la treburile acestea. Extraordinar de atent. La noi la “Meridian” am din industria de apărare, poliţie, televiziune, in­dus­trie uşoară, cooperaţie în total cam un milion de membri din vreo 20 de ramuri economice. Noi suntem singurii care nu participăm la patrimoniul sindical. Ni s-a părut imoral să participăm la împărţirea patrimoniului sindical. E ilegal să intri în posesia unui patrimoniu care nu a fost împărţit în urma unui congres al celor care au plătit cotizaţia la sindicat. Cum a ajuns Ciorbea prim-ministru? Din banii sindicatului... La fel, cum a ajuns Mitrea ministru? Eu sunt foarte distant faţă de treburile astea. Nu mi se pare moral, nici legal ca cei care au contribuit la patrimoniul sindical să fie cu mâna întinsă. Nu cred că aceste poliţe vor rămâne neplătite. Nu cred. Și nu prea greşesc... Au încercat să-l convingă pe Năstase să dea o lege care să consfinţească împărţirea patrimoniului UGSR. Năstase nu a vrut. Au încercat apoi cu Tăriceanu dar şi acesta, când a văzut despre ce e vorba, a renunţat. Eu l-am şi avertizat: vedeţi că intraţi în puşcărie. I-a fost frică şi nu a mai dat legea. Lor le e teamă de mine cu treaba asta pentru că eu nu am intrat în jocul lor.

 

Singur împotriva tuturor

“Meridian” a fost un nume care trebuie să exprime globalizarea. Aşa gândeam în 1993-1994. Nu mai poţi să trăieşti izolat. Acum cred că nu e o criză economică, ci una politică.

Și sunt mai mult decât sigur, e o criză de conştiinţă, o criză a politicului care nu poate ajunge la un consens. Când mergeam la negocieri cu Valea Jiului mă feream să merg cu orice altă ramură. Mergeam separat pentru că Valea Jiului are cei mai mulţi duşmani din toate domeniile. După Revoluţie, Valea Jiului a devenit oaia neagră a tuturor ramurilor industriale. Poate şi noi am făcut o greşeală, pentru că Valea Jiului n-am vrut să fie alături de nimeni. Noi tot timpul ceream, nu dădeam. Ä‚sta este adevărul. Am cerut tot timpul. Savu îi specula pe toţi şi le-a prins şmecheriile imediat. Mai bine decât mine. Mă întreba mereu: acuma cum facem, aici cum facem? A văzut că acolo erau hoţiile în floare şi le zicea daţi-mi şi mie. Nu i-a iertat şi a apărat interesele minerilor. El nu a fost luptător ci eficient. Se dădea peste cap, îi aiurea, îi bramburea. Cozma în afară de fantezie nu avea nimic. Noroc cu Macarovschi. Maca face foarte bine. E la Petrom. Radu Vasile a vrut să mă ia pe mine consilier. Mă stima foarte mult. El era profesor la ASE şi eu eram în toate comisiile de admitere. El era preşedintele comisiei şi eu nu mă “ambalam” niciodată. Mă aprecia enorm de mult şi eram în relaţii deosebite. Când discutam cu Radu Vasile intră în birou Maca. Radu Vasile urma să fie prim-ministru. Îi spun că am ceva de discutat dar el a rămas în continuare. Îi spun că Radu Vasile mi-a făcut o propunere să-i fiu consilier şi eu l-am refuzat. “Spune-i că vreau eu!”. Direct. Mie mi-a convenit să fie că era din minerit. A fost un consilier foarte eficient. înea foarte mult la Confederaţia “Meridian” şi pe ceilalţi odată îi dădea peste cap. E un tip deştept, aranjat, e bogat. Ce nu mi-a plăcut la el e că prea s-a detaşat de Cozma. Când era bun, toţi erau lângă el.

 

Adevărul despre Cozia şi Costeşti 

Cu Costeştiul putea să fie un război. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat atunci. A fost o problemă extrem de grea. Cei din Galaţi voiau să vină şi ei. Cei din Braşov voiau şi ei. Atunci m-am ferit de Macarovschi. Nu era corect. Atunci m-am întrebat cum să fac să ajungă Radu Vasile la Cozia. M-am dus la Radu Vasile. Era nervos. Nu mă lasă Roman şi Constantinescu să mă duc. M-am dus la d. Diaconescu acasă. Diaconescu e de o deşteptăciune de rămâneţi miraţi. În concluzie îmi zice: dom Popescu, n-am ce face. Roman nu-i dă voie lui Radu Vasile să meargă la Cozia. M-am gândit ce dracu să fac eu acum. Mi-am zis că numai Teoctist ar mai putea să facă ceva. Acolo nu puteam să mă duc. I-am dat tele­fon părintelui Galeriu noaptea la ora 12. M-am dus la popa Galeriu, l-a sunat pe Teoctist şi a doua zi Patriarhul i-a dat telefon lui Constantinescu şi lui Roman pentru pace, pentru linişte. Trebuie să facem un efort, să trecem peste mândrie, suntem unul pentru toţi, toţi pentru unul. În concluzie, Radu Vasile trebuia să meargă la negocieri cu minerii. M-am gândit şi eu cu cine să meargă Radu Vasile la Cozia. Dacă venea cu Radu Berceanu îi luau gâtul. Păi de la el a pornit totul. Și atunci ne-am vorbit cu părintele Galeriu cine să meargă. Stăiculescu - pe motiv că mai ştia să mai tacă.

Cunoştea limbajul minerilor, vorbea aceeaşi limbă cu ei. Radu Vasile m-a întrebat dacă nu merg şi eu. L-am refuzat pentru că minerii puteau crede că am venit să le stric greva.

Aveam şi noi oamenii noştri acolo. Ne-am gândit apoi la stareţul de la Lainici pentru că Miron Cozma avea un cult pentru părintele Ioan Sălăjan şi am convenit ca preasfinţia sa să conducă negocierile. Aşa s-a întâmplat dar sunt puţini care ştiu asta. N-a apărut niciunde. Influenţa Patriar­hu­lui a fost extraordinară. (Ce interesant cum, peste timp, Petroşaniul i-a omagiat pe cei doi, pe Patriarhul Teoctist şi pe liderul sindical Ion Popescu, declarându-i cetăţeni de onoare ai municipiului nostru fără să fi realizat, în mod expres, faptul că Pacea de la Cozia li se datorează în bună parte!). 

Despre Cozia i-am mai spus doar lui Torsan dar el a murit, Dumnezeu să-l ierte. După ce a murit a lăsat vorbă să fie incinerat iar cenuşa să-i fie presărată pe unul din malurile Crişului. Mie mi-a spus Cozma această întâmplare dar n-am crezut-o dar văd că dv. mi-o confirmaţi. Torsan a ţinut şi el mult la mineri. 

În „Cursă pe contrasens” Radu Vasile povesteşte episodul Cozia. Dar ştie puţin. Eu n-am discutat niciodată cu Radu Vasile despre acest subiect. Dar în carte vorbeşte despre „omniprezentul Ion Popescu”. Trebuie să ştiţi că Radu Vasile a fost premierul cel mai apropiat de mineri. Și Văcăroiu. Dar nu atât el cât Cosmâncă îl ducea către mineri. Și Florin Georgescu.  

 

Florin Georgescu şi Miron Cozma - o prietenie mediată de Ion Popescu

O să rămâneţi uimiţi când am să vă povestesc cum l-am împrietenit eu pe Cozma cu Florin Georgescu. Cozma îl făcea „nebun şi ţigan de Ferentari” pe Florin Georgescu iar Georgescu spunea de Cozma că-i „analfabet şi prost”. Îl făcea în tot felul. Ce credeţi că am făcut? M-am dus la Florin Georgescu. El mă stima foarte mult. „Sunteţi tânăr, sunteţi doxă de carte, aţi citit rafturi de cărţi ar trebui să ajungeţi la un dialog cu Miron Cozma. În primul rând, Miron Cozma nu e prost, cu toate defectele lui. Haideţi să găsim un alt mod de adresare”. Georgescu era refractar: „Uitaţi ce-mi face analfabetul…”şi îmi înşiră toate mizeriile pe care le spusese Cozma la adresa sa. „Cine este mai inteligent trebuie să găsească formula” i-am zis eu. „Păi ce formulă să găsesc?”. M-am dus şi a doua zi. „Spuneţi-i să vă dea toate datele economice din Vale!”. Și apoi? Apoi îi spuneţi: „D. Cozma, dv. o să fiţi consilierul meu economic pe problemele Văii Jiului!”. 

Cozma a învăţat o noapte întreagă şi a început să prezinte datele economice. Le ştia. Florin Georgescu şi Dan Ioan Popescu se lăsau duşi. La sfârşit Florin Georgescu a spus ceea ce convenisem anterior. Nici unul nu a ştiut ceea ce vorbisem cu celălalt. De atunci au început să joace tenis împreună şi au devenit cei mai buni prieteni. Florin Georgescu era cerebral iar Cozma era, uneori, imprevizibil. Cu mine era sincer până la un punct. Cu toate acestea, cât a fost la puşcărie noi ne-am ocupat în mod deosebit de el. Păcat şi de Loiş, de Lupu, de bietul Ciontu şi de Creţan. Creţan şi-a făcut şi el o federaţie. Numai faptul că a stat atâţia ani la puşcărie ar fi suficient pentru “reprezentativitate”. Este imoral. “Reprezentativitatea” şi-a câştigat-o la puşcărie. Alţii s-au îmbogăţit şi şi-au bătut joc de misiunea lor de lideri de sindicat. Minerii ar trebui să le fie recunoscători mereu lui Loiş, Lupu, Creţan şi regretatului Ciontu. Să le pună înainte covorul roşu. Și ei trebuie făcuţi cetăţeni de onoare. Poate că n-au cunoscut legea, poate au fost luaţi de val pentru că liderul este de multe ori o frunză în vânt şi dus.

Când o delegaţie guvernamentală a venit la Teatrul din Petroşani pentru negocieri eu deja pregătisem terenul la Bucureşti. După prima zi,  la Școala Sportivă s-a jucat tenis cu piciorul şi a doua zi toate negocierile au decurs fără nicio ciocnire între cele două tabere. Eu am adus lideri importanţi în Valea Jiului.  Și pe Năstase şi pe Radu Vasile şi pe Iliescu. 

Din păcate, cu Postolache a început dezbinarea mişcării sindicale din Vale. Minerii dacă nu se unesc mor pe limba lor. Ei nu trebuie, neapărat, să fie la Popescu. Ei au nevoie de lideri curaţi, înţelepţi, cu creier care să înţeleagă mineritul. Că dacă nu-l înţeleg…

 

Mineritul nu mai trebuie tratat sectorial

Cei care fac ceva pentru oameni se numără pe degete. Și la nivelul acesta mare este la fel. E un spectacol fără conţinut. Eu nu mă duc să stau cinci ore ca să să aflu că salariu minim este egal cu 50% din salariul mediu. I-am şi spus lui Sîrbu că pentru această formulă nu-mi pierd timpul degeaba.  

Când am organizat noi conferinţe despre soarta mineritului am chemat oameni importanţi din Europa. Am invitat toţi europenii care voiau să sprijine zona minieră. În data de 17 aprilie când avea loc conferinţa trebuia să participe şi Valea Jiului ca să-şi spună problemele cu care se confruntă. În ziua aceea şi-au făcut cererea de retragere. Chiar în ziua aia… Puteai să te ridici şi să-ţi spui focul acolo. În 2007, Verheugen ne-a spus să-i prezentăm toate problemele care să fie în atenţia Comisiei Europene. Pentru că eforturile dv. pentru minerit sunt unicate în Europa. Nu era vorba de mineritul lui Popescu, Ionescu sau cine mai ştiu cine. Patima e pentru proşti. Sabotajul este pentru neputincioşi. Noi am bătut toate regiunile ţării. E nevoie de comunicare. Mineritul nu trebuie tratat sectorial ci la nivel european, la nivel mondial. Trebuie discutat acum la nivel economic şi nu social. Ai cărbune, îl scoţi, îl vinzi, trăieşti. Acum lupta e foarte puternică. Cine poate scapă. Nu te descurci, poţi pieri. Dacă n-ai trecut prin cărţi, n-ai ce face. Cartea vieţii este untul şi mierea ca să te poţi descurca. E nevoie de o reformă în toate domeniile. Inclusiv la sindicate. Să vină cei mai buni care au ceva de spus. Nu pe sticlă, că sticla tâmpeşte. Aici în Bucureşti lumea mă întreabă dacă m-am mutat în Valea Jiului. Pentru că lumea mă confundă cu Valea Jiului.

 

Final (fericit) cu primar şi miniştri

Pe actualul primar al Petroşaniului domnul Ion Popescu l-a cunoscut de mult. Încă de pe vremea când era viceprimar. 

A venit, de mai multe ori la „Meridian” trimis de fostul primar Carol Schreter. Acum 6-7 luni a venit la Bucureşti să vorbim despre ceva ce trebuia să organizez, la Petroşani, cu Valea Jiului. Ministrul Videanu l-a îndreptat spre mine dar, din păcate, nu m-am putut implica pentru că sindi­catele miniere nu mai sunt afiliate la „Meridian”. 

Cu Traian Băsescu, Ion Popescu a avut, în 1997, o discuţie la ministerul Transporturilor. 

„Era cel mai răsărit dintre miniştri. L-am întrebat despre restructurările ce urmau a se face în minerit. Domnule preşedinte, rămâne între noi, eu nu aş fi făcut-o. Cred că ar fi trebuit să se facă o restructurare treptată şi să nu lăsăm oamenii pe drumuri. Ceea ce se face acum ar fi trebuit s-o facem peste 10-15 ani”. Asta mi-a spus-o atunci Băsescu şi n-am s-o uit cât voi fi. Cei din Transporturi sunt 80% afiliaţi la „Meridian”. Am avut cu el scandaluri ca-n filme dar, în final, ne-am înţeles foarte bine. Ca şi cu Ludovic Orban, de altfel. Când Băsescu a candidat ca primar general am avut o întâlnire cu partidul lui. „Știi cum este, în campanie vă căutăm noi pe voi şi după ce ajungem la putere ne căutaţi voi pe noi”. Am avut, apoi, o cooperare excelentă. Prezenţa lui peste tot îi deranjează pe mulţi. Dar el a spus de la început că va fi un preşedinte-jucător şi aşa a şi fost”.

 

Domnul Ion Popescu a aflat că va fi cetăţean de onoare al Petroşaniului primind un telefon de la un  ziarist din Vale care i-a cerut câteva date biografice. Acum, din biroul său dintr-un imobil impunător de pe strada Mendeleev din Bucureşti, ne-a acordat un amplu interviu în care gazda noastră a ţinut să sublinieze, în mod special, legăturile sale profunde cu Valea Jiului. Ceea ce ne-a spus, în final, se regăseşte, în mod firesc, în chiar titlul, repetat, al acestui material.

 

Mâine (sâmbătă), într-un cadru festiv, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi îi va conferi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Petroşaniului profesorului Ion Popescu - „Meridian”


Booking.com

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




_____
Administrare pagină de Facebook pentru persoane publice
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Administrare pagină de Facebook pentru afaceri
_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Catalog promoţionale 2022
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Catalog promoţionale 2022


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter