„O impresionantă dramă conjugală s-a întâmplat în Capitală aseară pe la orele 9 în împrejurările următoare:

Un tânăr cizmar, anume Vasile Sufragiu, în etate de 26 de ani, a făcut cunoștință în ziua de 16 august 1933 cu o tânără lucrătoarea, Ana Rădulescu, de la tipografia Cărții Românești din șoseaua Bonaparte. Între ambii s-a născut o prietenie intimă, care a dus în scurtă vreme la căsătoria lor, ce a avut loc în ziua de 28 septembrie a acelui an.

Îndată după căsătorie s-au stabilit împreună într-o modestă locuință ce o închiriaseră în strada Lăptari nr.9. El continua să lucreze cizmăria, iar ea la tipografie. Cu ceea ce câștigau împreună, puteau face față greutăților zilnice. Astfel, traiul decurgea în armonie și mulțumire.

Fericirea lor însă n-a fost de lungă durată, întrucât tânărului soț îi mergea prost, având lungi perioade de șomaj. Atunci, din cauza lipsurilor, au început unele certuri, provocate în special de femeie care-l acuza pe soț de trândăvie. De îndată ce Sufragiu găsea de lucru și putea câștiga ceva bani, armonia se restabilea.

Tânărul cizmar însă continua să fie urmărit de nenoroc. De mai bine de șase săptămâni nu mai avea de lucru. Certurile, desigur, au devenit mai intense, iar soția ca să scape de povară, a părăsit domiciliul conjugal dând divorț și refugiindu-se cu copilașul lor la o rudă a sa din strada Lupiții nr.27.

Sufragiu, care o iubea mult și nu putea trăi fără ea, a încercat în toate felurile s-o determine să se înapoieze la căminul părăsit, dar toate stăruințele lui au rămas infructuoase, ceea ce a contribuit ca în mintea lui să încolțească un plan diabolic.

Aseară, Sufragiu a așteptat-o până a ieșit de la lucru. Amândoi s-au urcat apoi într-o remorcă a tramvaiului de pe linia 26, ce venea dinspre Obor spre șoseaua Mihai Bravul.

Ce discuție va fi avut loc între ei nu se știe. Probabil că el a încercat, pentru ultima oară, s-o convingă să vină acasă. Neizbutind n-a mai stat o clipă pe gânduri să-și pună în aplicare planul diabolic, ce-l nutrea de mai multă vreme.

A scos din buzunar revolverul cu butoi, cu care era înarmat și a descărcat trei focuri asupra soției, țintind-o în cap, după cum povestesc martorii oculari. Când și-a văzut victima prăbușită, cu capul însângerat, a îndreptat arma și asupra lui. Cum revolverul n-a luat foc imediat la al patrulea glonte a îndreptat arma spre ușa deschisă a remorcii și apăsând cu furie pe trăgaci, a descărcat acest foc în stradă, în timp ce vagonul mergea pe șoseaua Mihai Bravul, prin fața cimitirului Iancu Nou. Când a constatat că revolverul funcționează, l-a îndreptat și asupră-și, trăgându-și un glonte în urechea dreaptă, după care s-a prăbușit în jos alături de fosta soție.

Drama s-a desfășurat fulgerător.

Pasagerii din remorcă n-au mai putut s-o împiedice când și-au dat seama de cele întâmplate. [...]

Vagoanele au rămas locului, înconjurate de mulțimea curioșilor adunați acolo, barând strada. Cei doi eroi ai dramei au fost coborâți jos. Vasile Sufragiu căruia glontele i-a perforat creierul, a murit pe loc, a fost așezat pe trotuar, lângă zidul unei cârciumi și acoperit cu niște coli de hârtie. La căpătâi, câteva femei miloase se grăbiră să-i aprindă lumânări, în timp ce mai mulți gardieni publici făceau de veghe lângă cadavru.

Ana Sufragiu, care era încă în viață, a fost transportată cu o ambulanță a Salvării de către internul Duță, la spitalul de urgență unde s-a constatat că unul din gloanțe a nimerit-o în bărbie, ieșindu-i prin ceafă. A fost supusă unei intervenții chirurgicale, dar cu toate îngrijirile medicale ce i s-au dat, a încetat și ea din viață la orele 10 și jumătate seara.

Asupra lui Sufragiu s-au găsit două coli mari de hârtie de petiție scrise pe câte patru pagini, una cu creionul și alta cu cerneală.

Pe prima coală se afla titlul <>. În aceste scrisori, tânărul soț menționează că <>. Aceste note zilnice sunt scrise de Vasile Sufragiu și se termină cu următoarea frază: <>.

Semnătura soției lui Sufragiu însă, este făcută tot de el, de unde rezultă că drama a fost săvârșită cu premeditare și că tânăra femeie nu cunoscuse gândul criminal ce pusese stăpânire pe soțul ei”.

(„Dimineața”, Anul 31, nr.10.095, București, 3 februarie 1935)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.