Articole de acelasi autor

Ce partid își asumă depopularea abatajelor Văii Jiului?

Pompierii hunedoreni. Peste 200 de intervenții în 3 zile

A început Campania „Detector pentru viață”

Nu e pleonasm, e realitate edilitară: Cartierul Tineretului din Lupeni a întinerit

Petroșani. Și UDMR îl susține pe Tiberiu Iacob-Ridzi la primărie

La AOR. Primarii orașelor Văii

Elevul Gabriel Băicănescu din Uricani / Participant la Olimpiada Națională de Limba franceză

Pentru proiecte pe PTJ / Prelungirea… prelungirii

„Vladimir Nabokov - Omul la răscrucea istoriei....”

Cu sprijinul primăriei, / Elevii uricăneni au vizitat Bucureștiul

Moto: “Când văd omul prost, iau viteză”
Născut de două ori. Ioan Tiberiu Marcu s-a născut în loca­litatea Sântămărie-Orlea (unde, de altfel, şi domiciliază în prezent) într-o zi de toamnă, când soarele resemnat de trecerea verii mai adăsta la fereşti, la 19 octombrie 1960 (dimineaţa, pe lumină). Asta a fost de fapt prima lui naştere. Pentru că treizeci şi cinci de ani mai târziu, într-o dimineaţă de august, în urma impactului cu o maşină condusă de un tânăr nesocotit, tot ce încercase să facă până atunci s-a spulberat. După o comă profundă de cinci zile într-un spital din Timişoara a revenit la viaţă. Mai slăbit, mai îmbătrânit, plin de tije, cu un picior care urma să stea cinci luni imobilizat în ghips. Aceasta a fost cea de a doua naştere a sa. S-ar putea spune că, după atâta timp, învăţa din nou să trăiască, pentru că viaţa i-a fost, atunci, aproape şi nu l-a părăsit în clipele acelea, de grea cumpănă. “Când m-am trezit din scurta mea plecare dincolo, nota el, mi-am dat seama că, în afară de mine, nu se schimbase nimic şi că viaţa  mă aştepta ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar, de atunci, cu acea nefericită ocazie, am învăţat să preţuiesc viaţa la parametrii ei normali şi să profit de fiecare zi care mi s-a mai dat“. În timp ce lucra la UPSRUEEM, secţia automatizări, pe când avea 25 de ani, a absolvit Facultatea de Topografie (subingineri) la Institutul de Mine din Petroşani. Acum, când vârsta nu-l mai sperie în niciun fel ci, dimpotrivă, îl incită la maximum, s-a gândit că, pentru timpul care i-a mai rămas (să fie cât de lung, îi urează toţi) să-şi împlinească un vis vechi  (realizarea acestuia considerând-o o utopie) acela de profesor, beneficiind pentru acest deziderat de toate valenţele necesare (răbdare, simţ pedagogic, tact şi multă, multă dăruire). Pentru asta suportă (aproape zilnic) multe privaţiuni, printre care o lungă şi aproape imposibilă navetă între Sântămărie-Orlea şi Petroşani. “Am strâns un kilometraj demn de re­marcat, mi se destăinuie el, dar nu mă plâng în niciun fel. Toate astea le iau ca pe o mică aventură care mă poartă la vale (sau la deal) ca o apă vijelioasă de munte. Și seara când mă regăsesc numai cu mine şi fac, într-un fel, bilanţul fiecărei zile, mă consider ca un personaj implicat într-o piesă pentru care învaţă rolul pe parcurs şi pe care are tendinţa să nu-l ia în serios“ mi se destăinuie el, într-un moment de restrişte.
În prezent urmează Facultatea de Știinţe, profil informatică, de la  Universitatea din Petroşani, cea care îi împlineşte visul şi îi deschide un drum pentru viitor care, speră el, îl aşteaptă de mult să vină. Între timp, însă, pentru Ioan Tiberiu Marcu a intervenit o altă dilemă, a început să iubească Petroşaniul, care i-a devenit atât de familiar încât se gândeşte cu groază la perioada vacanţei, când n-o să-l mai revadă. În acest sens şi-a programat ca, cel puţin o dată pe săptămână, să poposească în Petroşani fără o treabă anume, doar pentru liniştirea sufletului său. “Regăsesc în acest oraş un loc desprins parcă dintr-un film, pe care l-am văzut demult, dar pe care m-am născut şi de unde am plecat în viaţă. Simt pentru ea o dragoste aparte, specifică locurilor natale, o nostalgie apăsătoare, în care clipele se pre­fac în gesturi şi vorbe trăite până acum, dar, în acelaşi timp, Petroşaniul îmi apare ca un liman al căutărilor mele, ca o ţintă a frământărilor de fiecare zi şi (de ce nu?) ca un divertisment accesibil în momentele mele de visare. Aş putea spune că, pentru mine, actualmente, viaţa se împarte între Sântămărie-Orlea şi Petroşani şi că lucrul acesta, departe de a mă obosi, îmi umple cu desăvârşire viaţa”. I-am explicat că în decursul vieţii am mai întâlnit astfel de cazuri, cum ar fi o fostă prietenă din Petrila, care lucra la... Tg.  Jiu, iar un altul, care stătea în Pui, lucra la Simeria şi făcea Institutul din Petroşani. “Nimic nu e imposibil, dacă acest lucru îţi face plăcere!” mi-a mai precizat el, prilej ca să-l întreb despre vreunul din principiile sale. N-a şovăit nicio clipă: “Când văd omul prost, iau viteză!”, “Politica e pentru oameni care n-au ce face” sau “Poţi aspira cât mai sus, cu condiţia să n-ai rău de înălţime“. Profit de împrejurare şi-l întreb ce i-a plăcut cel mai mult la noi? Ezită puţin, apoi precizează concis: “Totul sau... aproape totul. Dar cel mai familiar - şi am impresia că sunt acolo de când lumea, cu oameni pe care îi cunosc de când m-am născut - barul “Mari-Cafe”. Bineînţeles, am bar şi în comuna mea, dar fiecare e unic în felul lui, precum şi clienţii de asemenea. La Petroşani, la barul amintit, am întâlnit o barmană, Maria, care aspira să înveţe limba engleză. Întâmplător aceasta este şi una din, să zicem, pasiunile mele. I-am oferit, în acest sens, un dicţionar cu expresii uzuale şi câteva sfaturi care sper să-i prindă bine. Și, de mult timp, când fac comandă o fac în limba engleză. Și mă bucur, ea înţelege şi se conformează, ca să zic aşa, în limba engleză”. “Apropo, îi spun ce alte pa­siuni mai ai? Bineînţeles dacă acestea nu sunt secrete... “Nu sunt, mă liniş­teşte el...”. informatica, de care mă apropii, pe zi ce trece, limbile străine, care mă atrag ca un cult cu impact în viaţă, şi calculatorul, crucial, de altfel, pentru meseria mea de viitor, cea de profesor, precum şi tenisul de masă pe care îl practic la fiecare fereastră în timpul meu liber“. Bineînţeles, politica nu îl interesează, chiar cu desăvârşire, considerând-o o mare pierdere de timp şi n-ar accepta niciodată să de­vină bogat  pe seama politicii. Dar cu femininele, cum stai? “Dacă aş fi scriitor, poet sau artist aş avea nevoie de ele, ca muze, aşa însă le consider o pată de culoare într-un tablou dedicat vieţii. Și ca să fie mai picant, ca să-mi placă, ele trebuie să fie înalte, subţiri şi cu picioarele lungi până-n pământ, cum obişnuia să spună un prieten. Dacă ai tupeul să mă întrebi despre situaţiile pe care le consider cele mai benefice, ţi-aş răspunde că apreciez foarte mult acele situaţii în care primordiază avantajul reciproc, în orice“. Dar muzica? Ea nu te inspiră în niciun fel? “Doar dacă este, fără excepţie muzica anilor opt zeci. O divinizez şi ea reprezintă partea mea de rai, pe care o savurez când mă consider deasupra celorlalţi, într-o altă ordine de idei, bineînţeles“. Ce impresie ţi-au făcut clădirile institutului, locul unde este aşezat sau înălţimea (la propriu) la care el funcţionează? “O impresie desăvârşită, nu am găsit alt cuvânt, şi un mic amănunt: totdeauna am fost convins că la examenele de admitere aici, proba fizică se dă pentru că e imperios necesară. Să se stabilească din start, dacă viitori studenţi au pute­rea necesară de a urca acele trepte pe culmile ştiinţei. Pentru că, cel puţin aşa se pare, este singurul institut din ţară aflat la înălţime. Și de fiecare dată când urc acest deal al speran­ţelor, un fel de golgotă controlată, am impresia că am aflat drumul înspre ştiinţă sau perfecţiune. Și profit de ocazie pentru a le transmite tot respectul pentru această instituţie de învăţământ“. Fiind vorba despre un capitol din viaţa ta, ce ne poţi spune despre viitor, acel viitor care stă să vină. “Domnule, suntem în România, la începutul mileniului 3 şi vreau să-ţi precizez, potrivit stării de fapt de la noi, că viitorul nu vine la voia întâmplări ci specific principiului românesc: Vine dacă dă ceva! Dar cum eu nu sunt pesimist, totul e să mergem înainte!“.

Comentarii articol (1 )

#1 irina24.08.2014,  14:28:21

“Mari-Cafe” PETROSANI - CEA MAI INFECTA CRASMA

Adauga comentariu

Numele tau:   Comentariul tau:   C창t fac 10 ori 6  ?      DISCLAIMER    Atentie! Postati pe propria raspundere!    Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.