„Am fost răsfățat de viață și nu știam cum este să fi «om de rând». Am ajuns și chiar îmi place”

Raul Marincău (n. 27 aprilie 1981) este un fotbalist care a debutat în Liga I pe 6 decembrie 1997 pentru Jiul Petroșani, într-o înfrângere cu 0–4 împotriva Universității Cluj.

70 de meciuri în Liga 1

Conform liga2.prosport.ro, Marincău este șofer de autobuz în Germania.

Orice fan al fotbalului din Vale și-l amintește pe Marincău. Obișnuia să fie cel mai înalt om de pe teren. Un fundaș impunător, greu de depășit, care a făcut carieră în tricoul mai multor echipe. A bifat peste 70 de meciuri în prima ligă din România și a jucat în naționala de tineret.

La Wiesbaden

La 10 ani după retragere, Raul Marincău s-a reinventat. Astăzi, impozantul fundaș central din Liga 1 sau Liga 2 este șofer de autobuz! Îl găsești pe traseul transportului public din Wiesbaden, un oraș aflat aproape de Frankfurt. S-a mutat în Germania în 2016, imediat după retragere și se declară încântat de noua viață, cea de „om de rând”.

A avut curajul să o ia de la zero, într-o țară unde lumea nu-i cunoștea cariera de sportiv și unde totul era diferit.

„Mi-a oferit Dumnezeu șansa să mă pot și umili, să devin un om de rând și să văd cum e acest lucru. Am fost răsfățat de viață și nu știam cum este să fi «om de rând», să zic așa. Am ajuns și chiar îmi place”, spune pentru aceeași sursă fostul fundaș central.

Lecții de germană. Într-o fabrică de cabluri

„Nu este deloc o rușine să muncești”, spune Marincău, extrem de împăcat cu ce a realizat, de când este în Germania.

Exemplul lui poate fi o lecție despre cum să nu trăiești blocat în trecut și să te adaptezi realității.

„Eu am venit aici cu ceva palpabil: o diplomă de facultate. Am făcut facultatea de educație fizică și sport și aveam licența de antrenor UEFA B. La momentul sosirii noastre aici nu știam decât unele cuvinte în limba germană. Și acesta este primul pas pe care oricine vine trebuie să-l facă. Trebuie să înveți limba, să te poți integra în societate. M-am înscris la cursuri, exact ca la o școală, cu 4 ore în fiecare zi. În acea perioadă am început să muncesc, cu jumătate de normă, într-un depozit de curierat. Sortam pachete. Sigur că nevoia de bani o are toată lumea, dar aveam și foarte mult timp liber, după cursurile de germană, și așa am hotărât să încep să muncesc.

În timp ce învățam limba, am conștientizat că nu mă ajută diploma, pentru că aici sunt alte reguli. Ca să fi profesor de sport trebuie să predai două materii. Profesorul de sport predă și engleză, de exemplu. Așa că a fost caz închis. Ca să ajung în sistemul de învățământ trebuia să învăț altă materie, să dau alte examene și asta însemna ani. Și eu am venit aici cu familia. Sunt stâlpul financiar al familiei și a trebuit să mă adaptez. Am reușit între timp să prind o slujbă cu normă întreagă. Am lucrat într-o fabrică de produs cabluri de toate felurile, inclusiv pentru mașini”, a mărturisit jucătorul.

Încercări sătești fotbalistice. Tot șoferitul e baza...

A încercat să mai joace fotbal și în Germania. „Am mers și să joc fotbal într-un sat, unde stăteam noi. Apoi m-a văzut cineva și m-am transferat la o altă echipă și am câștigat ceva bănuți, care m-au ajutat mult la vremea respectivă. Dar mi-am făcut prieteni prin intermediul fotbalului și așa am găsit această slujbă cu normă întreagă. După ce am reușit să învăț mai bine limba, am preluat o echipă de copii. Însă nu am stat mult, pentru că la final de săptămână aveam jocuri și atunci aveau și băieții mei meciuri. Și am renunțat la asta pentru a fi alături de ei, pentru că era important acest lucru.

Cu timpul mi-am însușit mai bine limba și am decis să fac o școlarizare, să am o diplomă. În Germania contează foarte mult diploma. Când prezinți o diplomă, ai șansa să primești un post bun și sigur. Am făcut școala de șoferi profesioniști, cu examenele aferente și așa am ajuns.

Îmi place foarte mult să conduc. Avem condiții foarte bune, este o firmă foarte mare. Este firma de stat, care s-a privatizat.

Făcusem o școală de fotbal, însă nu a mers. Nevoia familiei mele era mult mai mare, din punct de vedere financiar”

Viața merge mai departe și după fotbal și în Germania

Originar din Deva, Raul Marincău, fundaș central înalt de aproape 2 metri, a evoluat în cariera sa pentru LPS Hunedoara, Jiul Petroșani, Corvinul Hunedoara, Uralan Elista (Rusia), FC Argeș Pitești, FCM Reșița, UTA Arad, Universitatea Cluj, Gloria Buzău, Victoria Brănești, Delta Tulcea, FC Olt Slatina, SCM Argeșul Pitești (actuala CFC Argeș), FV Flonheim, TSV Gau-Odernheim și SV Erbach (ultimele trei din Germania).

„N-am fost un jucător wow, astfel încât să mă ia o echipă din Bundesliga. Am terminat cu cariera sportivă și am fost antrenor o perioadă, făcusem o școală de fotbal, cu Dan Didiță. Am format grupele, am pus bazele, însă am remarcat ușor că nu merge. Iar nevoia familiei mele era mult mai mare, din punct de vedere financiar. Cât am fost fotbalist am reușit să acopăr aceste nevoi, fără probleme, dar cu patru copii nu era chiar așa ușor. Mama, fiind aici, ne-a tot spus să mergem, că sunt alte perspective, în special pentru copii. Așa că am dat credit acestei oferte în vara lui 2016. Mama mea ne-a ajutat foarte mult, în primii doi ani de la venirea noastră aici. Am reușit să strângem bani și să ne mutăm la Mainz, când Emanuel trebuia să schimbe școala. Aici sistemul de învățământ este diferit. Mergi la liceu, practic, din clasa a 5-a. Și, numai bine, clubul de fotbal este într-o colaborare cu o școală din Mainz unde direcționează jucătorii care sunt la club. Este un om de legătură, care tot timpul îi scuză pe jucători, anunță profesorii când trebuie să plece și așa mai departe. Școala fiind un obiectiv obligatoriu în Germania. Și Poliția te urmărește ca părinte, dacă copilul lipsește de la școală. Mă simt bine să fiu ca majoritatea oamenilor și nu am nici un complex. Nu mă gândesc că eu am fost un fotbalist care a jucat în naționale și Liga 1 și acum sunt un om obișnuit. Poate că unii foști fotbaliști ar gândi așa.

Părerea mea… Nu judec pe nimeni, dar cred că este mentalitatea românească. Cum să mă umilesc? Aici, în Germania, omul este respectat cât timp muncește. Indiferent de naționalitate, religie, culoare pielii… Faci parte din lanțul ăsta al societății care merge foarte bine, dacă muncești. Și ești respectat. Nu este deloc o rușine să muncești și asta ar trebui să fie o deviză peste tot. Mai vorbesc cu prieteni din România. Sunt mulți jucători care au căderi psihice, probleme în a supraviețui când termină fotbalul. Mulți au ajuns fără casă, despărțiți sau au probleme cu alcoolul. Eu n-am avut am nici o problemă să-mi schimb viața”, a conchis fostul fundaș al Jiului.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.