Miercuri, 25 iunie, de la orele 12, volumul „Sfârșit și început de veac în Valea Jiului – mica Americă. 1897-1903” de Marian Boboc și Adrian Catană va fi lansat la Muzeul Mineritului din Petroșani. Publicăm în această pagină prefața lui Marian Boboc, „În secolul al XXI-lea/„Noutăți” din secolele trecute”, iar în paginile 4-5 fragmente din carte...

Ideea acestei cărți s-a născut la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj Napoca. În timp ce răsfoiam presa maghiară antebelică care a apărut în Petroșani, am simțit un sentiment de frustrare, pentru că nu înțelegeam ce scrie. Însă chiar și așa, mi-am dat seama cât de bogată, și din punct de vedere istoric, este Valea Jiului, pentru faptul că, săptămână de săptămână, din vara anului 1897 și până în 1909, o publicație ajungea în mâinile cititorilor. Nu știu câte localități, ca Petroșaniul, se pot mândri cu o asemenea zestre jurnalistică. Pentru tălmăcirea articolelor am apelat la câțiva prieteni și prietene de etnie maghiară. O singură persoană mi-a tradus câteva, dar, din păcate, timpul nu i-a permis mai mult(e). Cei mai mulți mi-au spus că ei înțeleg ce scrie, dar nu pot traduce în română. Mi-am dat seama că, pentru ca informațiile din ziare să poată fi folosite într-o carte, este nevoie de un traducător, bun cunoscător al limbii maghiare, care să parcurgă, cu răbdare și pasiune toate ziarele. Am apelat, apoi, la varianta unui traducător atestat/ profesionist. Când am văzut cât costă traducerea unei singure file, am renunțat. Dezamăgit, am lăsat deoparte acest proiect editorial. Până într-o zi, când pe terasă la „Taverna” mă întâlnesc la o bere cu un prieten. Printre altele, îi povestesc despre mâhnirea mea editorială, întrebându-l dacă nu știe pe cineva care să marșeze la proiectul meu. „Da, chiar eu!”. Deși de-a lungul și de-a latul timpului, ne-am mai tachinat cu umor și cu detașare pe tema „relațiilor româno-maghiare”, nu m-am gândit că cineva pe care-l cheamă Adrian Catană (nume clar românesc) cunoaște maghiara (chiar la nivelul să traducă în română!). Și așa a început colaborarea noastră. Adi mi le traducea, ne întâlneam la o bere, le povesteam, le dezbăteam. După care eu scriam povestea și o publicam în „Prăvălia cu istorii pe Jiul de Est și Jiul de Vest” - unul dintre suplimentele culturale ale „Ziarului Văii Jiului”. După un timp, am scos împreună o carte „Valea Jiului - mica Americă/ Marea expoziție și congresul minier. Septembrie 1903”. Era în anul 2013. Și a fost prima carte semnată în tandem Marian Boboc - Adrian Catană. În afară de aceasta, Adi a mai contribuit cu traduceri din presa antebelică și interbelică și la alte cărți scrise de mine: „Prăvălia cu istorii de pe Jiul de Est și Jiul de Vest”, „Pribegii turistice în Valea Jiului. Turismul de la… belle époque la… l’époque rouge”, „Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului. Corso de la George Enescu la… A.R.L.U.S.”, „Vremea apeductului. File din istoria producției și exploatării apei în Valea Jiului”, „Alfabetul publicității în Valea Jiului. Studii de caz Negustori și meseriași. Viața din spatele reclamelor”, „Presa Văii Jiului de la Z la Z. 1887-1942/ Programe, polemici, cenzură, calomnii, campanii, atitudini”, „Români pentru cauza națională. Vederi din Valea Jiului”, „De la Sfânta Varvara la Ziua Minerului, tur-retur…”, „Alfabetul reclamelor în presa deveană. Viața din spatele reclamelor. Negustori și meseriași”. Subliniez că, de fiecare dată când găsea ceva foarte interesant într-un articol/ document, Adi nu-mi povestea, doar mă făcea curios, îmi atrăgea atenția: „O să fie o surpriză, o să vezi tu...”. Prin aceasta vreau să spun că, de-a lungul colaborării noastre întinse pe parcursul a 15 ani, a existat, înainte de toate, o bucurie de descoperitor, în unele cazuri - de primi descoperitori de istorie locală. Și, după aceste contribuții ale lui Adi la cărțile mele înșiruite mai sus, am revenit la vechea mea obsesie (căci între timp ideea se transformase în obsesie): scrierea unei cărți despre sfârșitul de veac XIX în Valea Jiului. Am vorbit cu Adi și, cu toate problemele sale existențiale, a acceptat provocarea mea. Desigur, nu doar plăcerea descoperirii istoriei locale, evocată mai înainte, se ascunde în spatele acestei cărți, ci și un travaliu considerabil.

Ca să înțelegeți mai bine, voi pătrunde în laboratorul acestei cărți și voi devoala modul în care aceasta a fost croită. După ce le-am fotografiat filă cu filă, i-am livrat colecțiile de „Petrosény és vidéke” pe anii 1897, 1898, 1899, 1900. Aritmetic, aceasta înseamnă: 1897 - 20 ediții; 1898 - 51 ediții; 1898 - 51 ediții; 1900 - 51 ediții. În total, 173 ediții. Fiecare ediție are 4 pagini. 173 x 4 = 692 pagini. 6 Marian Boboc, Adrian Catană Bineînțeles că am făcut efectuat mai multe documentări la Cluj, re-re-fotografiind paginile care nu erau lizibile. În urma unei discuții cu Adi, am convenit să extindem arealul istoric și la începutul secolului al XX-lea. Respectiv, colecțiile „Petrosény és vidéke” din anii 1901 (53 ediții), 1902 (46 ediții) și 1903 (54 ediții). Total, 153 ediții. 153 ediții x 4 pagini = 612 pagini. În cele din urmă, cartea s-a reconfigurat, acoperind sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul veacului al XX-lea. Au fost parcurse colecțiile anilor 1897, 1898, 1899, 1900, 1901, 1902 și 1903, însumând 326 de ediții, totalizând 1304 pagini.

De la primul număr, din august 1897, săptămânalul petroșenean are titlul „Petrosény és vidéke” (tradus de Adi - „Petroșaniul și împrejurimile”). De la nr. 32, din 21 iulie 1901, se schimbă în „Petrozsény és vidéke”, titlu sub care apare până la ultima ediție din decembrie 1909. În carte apare doar „Petrosény és vidéke”.

În afară de „Petrosény és vidéke”, am mai apelat și la alte publicații, în limba română, cum ar fi „Bunul econom” (Orăștie), „Telegraful Român” (Sibiu), „Adeverul” (București), dar și la alte surse (monografii, istorii ș.a.). Uneori, în cazul istoriilor bisericilor și școlilor, intervalul impus (1897-1903) este depășit.

Traducerile lui Adrian din „Petrosény és vidéke” le-am ordonat cronologic după mai multe teme, în 26 de capitole: RECLAMA LA ZIAR; DIN VIAȚA EDILITARĂ; ADMINISTRAȚIE LOCALĂ; INDUSTRIALE; AGRICOLE; DIN VIAȚA MOMÂRLANILOR; FORESTIERE; DRUMURI ȘI PODURI. CHESTIUNI VAMALE; TRECĂTORI ȘI VIZITATORI PRIN VALEA JIULUI; GLASUL ROȚILOR DE FIER; ACCIDENTE. INCENDII. DERAIERI. CARAMBOLURI; FENOMENE METEO ȘI ASTROLOGICE; CRONICA FĂRĂDELEGILOR. SINUCIDERI; SPORT. CINEGETICE; DIN LUMEA COMERCIANȚILOR; BISERICI; SĂNĂTATE; CULTURĂ. DIVERTISMENT; SĂMÂNȚĂ DE SCANDAL. POLEMICI. DUELURI; SĂRBĂTORI; PERSONAJE PITOREȘTI; POVEȘTI MONDENE; ÎNVĂȚĂMÂNT; DIN JUDEȚUL HUNEDOARA; MAREA EXPOZIȚIE ȘI CONGRESUL MINIER; FAPTUL DIVERS PE MAPAMOND. Bineînțeles, tematica este orientativă, uneori temele se întretaie, se întrepătrund, comunică între ele. Deși mai laborios, am preferat acest mod de redactare celui de a publica traducerile doar cronologic, ediție cu ediție. Din unele articole am făcut povești, pe altele le-am rescris, restul le-am publicat exact așa cum au fost traduse. De cele mai multe ori, titlurile nu coincid cu cele din ziar, care sunt fie seci, fie repetitive. „Sfârșit și început de veac în Valea Jiului - mica Americă (1897-1903)” face parte din ciclul meu documentaristic „Viețile Văii Jiului”, seria „antebelic”.

Cartea a însemnat un volum de muncă imens, realizat cu plăcere, cu bucuria de a afla „noutăți” din veacurile trecute, acum în secolul al XXI-lea. ...Apropo de muncă, o întâmplare cu tâlc. M-am angajat în subteranul minei Livezeni imediat după ce am terminat Liceul industrial minier Petroșani, în 1986. Mă trezeam dimineața la 3,30, cu un chef de... nepovestit. Bunica („mamarea”) și tatăl meu îmi pregăteau micul dejun și suplimentul. Pentru unul abia ieșit de pe băncile liceului contactul cu mina, dar mai ales cu acest program, nu era deloc prietenesc. Bunica și tata mă încurajau. Când am venit cu primul salariu de electrician (2 bază), 2.550 lei, fața îmi radia de bucurie. Mamarea a observat și a punctat: „Vezi, maică, munca se uită...”. Observație valabilă și la această carte: munca se uită, rămâne, în schimb satisfacția. Căci asta a fost tâlcul cuvintelor ei...

Sper ca și lectorii acestui volum (de dimensiuni respectabile - 330 pagini, format A4..) să trăiască aceeași bucurie pe care eu cu Adi am trăit-o în timpul redactării.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.