Livadia este cartea cu numărul 7 pentru mine. O carte cu o emoție aparte, în care satul meu este creionat în versuri. Mai mulți scriitori din Vale ori oameni de presă au descris poeziile mele prin penelul lor.

„Loredana Juglea, văzută din prisma mea, este o metaforă a vieții. Ea navighează cu grație și putere printre provocările și dinamica unei lumi predominant masculine, cum este cea a sportului, dar și în lumea „cuvintelor cu rimă”, a poeziei sensibile, arătând ambițiile din viața de zi cu zi, dar și dificultățile vieții. Activitatea sa jurnalistică s-a concentrat pe sportul din zona Văii Jiului.
Poezia Loredanei Juglea sugerează teme legate de nostalgie, copilărie, natură și viața rurală, cu o posibilă notă de mister și simbolism:

Nostalgia și copilăria: sintagma „satul meu”, folosită des în poeziile sale, sugerează o legătură personală, profundă, cu locul natal, amintind de copilărie, de locurile și oamenii dragi.

Natura și elementele rurale: satul, ca element central, ar putea fi un simbol al stabilității, al înțelepciunii sau al moștenirii. Majoritatea poeziilor explorează frumusețea peisajului rural, ciclul anotimpurilor și viața simplă a satului.

Magia și spiritualitatea: poeta adaugă o notă de mister și simbolism, sugerând că natura și locurile copilăriei nu sunt doar simple decoruri, ci au o dimensiune magică, spirituală. Astfel, poezia ei ar putea transforma realitatea satului într-un spațiu mitic.

Copilăria: realitatea care ne înconjoară este transpusă în copilăria ei fericită, înconjurată de părinții ei, aceștia fiind stâlpul creației artistice. Astfel, câteva dintre poeziile Loredanei sunt adresate copiilor, găsind motivație în tot ceea ce urmează în viața de zi cu zi.

Desigur, acestea sunt doar câteva sublinieri pe care le pot face în ceea ce privește poeta Loredana Juglea. Cu siguranță nu sunt suficiente!”

Am consemnat rândurile scrise de Daniel Bolog, jurnalist.

Un părinte spiritual...

Dorel Neamțu mi-a fost ca un părinte la cotidianul Matinal, acolo unde am început pașii în presa scrisă. Aveam amândoi pasiunea nebună pentru sport, dar și pentru poezie. Îi recitam împreună pe marii poeți, spre uimirea celor din redacție. Drumurile noastre apoi s-au separat, dar poezia nemuritoare ne-a reunit. Astăzi am onoarea ca cel care mi-a fost ca un părinte în presă să mă creioneze. Mă înclin, maestre, și vă las, și îți las și ție, cititorule, descrierea făcută de Dorel Neamțu.

Poezia LORE, văzută de Dorel Neamțu

„Cine poate ști, oare, de câte ori, în mers sau în vis, poeta LORE, copilă fiind, a trecut apa Sargeției (apa Streiului), ce curge în valuri dacice, din umbrele trecutului spre „nesfârșitul” infinit, și tot nu îi ajunge!
Satul nașterii sale, Livadia de Hunedoara, s-a așezat ca orice copilă lângă cântecul alb al Streiului, tulburat de istorie, ce poartă în pântec cea mai mare comoară a unui neam, păstrată acolo unde doar divinitatea știe.
Apa cea mai frumoasă este poezia! Când este limpede!
Limpede este și inima poetei noastre, Loredana Juglea, de curgere lină, de un sunet alb, așezat pe toate crengile copilăriei sale și de o bucurie ascunsă ca și comoara marelui Decebal!
Doi ochi albaștri, un cer albastru și o albastră iubire!
Primele versuri le-a scris doar verbal, dedicate mamei sale, ale căror cerneală nu se va șterge niciodată!
Poeta a debutat mai întâi la un cotidian local din Valea Jiului, Matinal, unde alerga după toate știrile, ca orice copil, după un puf de păpădie.
Dar Streiul nemuritor a chemat-o într-o zi la oaste.
Și așa a învățat să cânte. Și apoi să scrie, nu orice, ci doar poezia sufletului său.
Poezia universului satului, singurul ei univers palpabil.
Călătoriile cu avionul, cu trenul ori cu vaporul sunt doar niște sunete după care întorci capul. Călătoria prin poezie este cântec de mugur, miros de floare-albastră, fruct gustat numai de eternitate.
Durerea ei este durerea florilor ce sunt călcate mereu de oameni și de animale, de animale și de oameni.
Nemărginimea satului este nemăsurabilă! Doar îndrăzneala și visurile o pot străbate. Ca un cerc ce se va da de-a dura, ca un cântec de mireasă!

„M-am născut în Livadia
Într-un sat ca semiluna,
Streiul îmi era ca tata,
Lunca îmi era ca mama.
Ghiocei și viorele
Purtam vara la ureche,
Fânul îl uscam cu dorul,
N-aveam pe lume pereche!”

Astfel, poeta vă dăruiește sufletul său ca pe o comoară ascunsă, ce trebuie căutată ca pe o rază invizibilă.
Doar poezia ei este vizibilă.
O flacără aprinsă ca o iubire ce luminează cerul și pământul și, apoi, și cuvântul!”
Loredana Juglea.

Livadia este și titlul poeziei care dă titlul cărții. De ce Livadia?
 

Pentru că Livadia este leagănul copilăriei mele, de când m-a adus barza, în complicitate cu părinții mei. L-am privit mereu ca pe o poezie, ca pe o doină numai bună de pus la rană vara, când soarele cuprinde câmpurile în toate anotimpurile.
Livadia este satul ca o semilună, nelipsit din versurile mele. Este oda tuturor celor care s-au născut și au copilărit aici. Închin astăzi o cupă cu poezii în cinstea satului care ne-a clădit, care i-a dat pe țăranii ce au muncit și au trudit la rădăcina lui. Ridic paharul pentru satul care m-a făcut om mare. Nu cred că există un privilegiu mai mare ca acela de a învăța limba satului, cu dialectele ei, cu obiceiurile bine împământenite. În fiecare poezie pe care am scris-o nu uit de ulicioară, potecă, deal și Streiul satului. Aici s-au născut amintirile și trăirile mele, pe care le aștern cu bucurie în suflet pe fiecare filă. Din poezia mea nu lipsește memoria tatălui meu și a tuturor celor care și-au lăsat amprenta lor nemuritoare asupra satului.
Dacă m-ar întreba cineva ce reprezintă satul pentru mine, i-aș spune că e cea mai frumoasă religie pe care o cunosc, cel mai bun balsam pentru sufletul meu, că e medicamentul inimii mele. E magia vieții mele. Când spun „satul meu”, spun părinții mei, spun bunicii mei, spun vatra mea, spun școala mea, spun profesorii mei, spun consătenii mei. Spun scena de la Cămin, spun bunu’ Ștefan, spun nea Ion și tanti Ioana.
Am cuprins Livadia în poezie așa cum soarele cuprinde cerul la asfințit, cum codrișorul sărută lunca la răsărit sau cum Streiul își urmează cursul spre neant.
Livadia, satul în care viața nu apune niciodată, ci doar își continuă drumul și dincolo de vise, prin poezie!

Începuturi

Întreaga mea copilărie are la originile ei satul meu. Aici am început școala, aici am alergat după fânul din luncă, aici am înotat în Streiul cel bătrân. Primii șapte ani de viață se leagă de părinții mei și de satul meu. Aici își are baza tradiția, dar și bucuria de a zburda pe ulițele satului. Sărut mâna, bună ziua sunt cuvintele morale și sănătoase atunci când treci pe lângă fiecare om din sat. Saluți zdravăn, în gura mare și de la o poștă. Să te audă omul. Jos căciula de pe cap, scoți mâinile din buzunar și dai un salut ca la mama lui. La țară se salută om cu om, copil cu copil, nimic nu rămâne nesalutat. Bună dimineața, viață! Noapte bună, vecine! Și uite așa se așterne liniștea peste sat și peste viață. Ce ar fi oamenii fără poezie, iar versurile fără cititorii ei? Ar fi o carte pe masa din camera amintirilor, pe care o poți răsfoi când dorul tău bate mai tare ca inima din piept.

Locuri...

Valea Streiului, Steniul Ciutii, Glămeia, Valea Racului, Fântâna Perilor, Coasta Fântânii, Arenda Forțată sunt locurile pe unde mi-au purtat pașii copilăriei. Astăzi, în cinstea vremurilor de altădată, le port în poeziile mele, în relatările din cărțile mele. Le port ca pe o poveste nemuritoare, ce aș vrea să rămână ca un curcubeu în viața satului.

Copilăria

Într-o zi de dimineață
Mi-a bătut o rază-n geam,
Era raza de la soare
Ce cu ochiul îmi făcea.

Am dat fuguța afară
Și, cu funde mari de vară,
Alergam pe ulicioară
Cu copiii de odinioară.

Cu rochița cu buline
Și zulufii împrăștiați,
Fugeam pe sub codrișorul
Ce avea fânul la uscat.

Și apoi, în graba mare,
Mă uitam mereu la ceas,
L-așteptam pe tata-n gară
Să vină seara acas’.

Măturam frumos ocolul,
Îl udam, îl dichiseam,
Să o impresionez pe mama,
Mai spălam și câte-un geam.

Și s-a dus copilăria
Sus, pe creanga de castan,
Azi o caut în amintirea
Ce ascunsă-i într-un ram.

Aș mai sta la o șuetă,
Cât de dor îmi e de ea,
Dar ce-a fost e o poveste,
Alta este viața mea!

Livadia

M-am născut în Livadia,
Într-un sat ca semiluna,
Streiul mi-e bătrânul tata,
Lunca mi-e frumoasa muma.

Ghiocei și viorele
Purtam vara la ureche,
Fânul îl uscam cu furca
La fântâna de poveste.

Mă scăldam cu copilimea
Ca-n cărțile lui Creangă,
Și din tufe, cu jordița,
Apărea și draga mama.

M-am născut lângă câmpie,
Să-i simt mirosul verde,
Și-n serile cu lună
Să-l recit pe Eminescu.

M-am născut în zi de vară,
Lângă dealuri, lângă munți,
Să aud cucul cum doinește
De țăranii mei fierbinți.

Pe băncuța de la poartă,
În serile cu serenade,
Număram, în Carul Mare,
Câte stele sunt prezente.

Și, de mai cădea vreuna
Pe pământul meu natal,
Din bătrâni se povestește
Că un flăcău pierea din neam.

Azi pe cer sunt multe stele,
Ca un văl peste-al meu sat,
Multe suflete-s în ele,
Noi, aicea pe pământ,
Le trimitem câte-o rugă,
Semn că îi purtăm în gând!

Atât de mult a iubit tatăl meu satul, încât a avut grijă ca iubirea lui să ajungă și la mine. Astăzi, tatăl meu nu mai e lângă mine, dar mi-a lăsat moștenire locul natal. Limba satului este o religie pe care o voi vorbi la nesfârșit. În memoria tatălui meu, dar și a celor care, cu truda lor, au pus fiecare piatră la temelia acestui sat, ridic fiecare vers și fiecare strofă ca o mulțumire eternă peste timp. Satul meu e veșnicul legământ cu nemurirea! Când nu pot cuprinde satul cu brațele mele, îl cuprind în poeziile mele!

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.