„E comic să auzi câte un lider sindical sau vreun primar ori vreun „vornic” pârlit de eveniment când spune că „sărbătorim greva din 1929”, E ca și cum la parastas o arzi pe cântece de petrecere, iar la petrecerea de ziua de naștere dansezi, Doamne iartă-mă!, pe prohod…

Prin 2013 am publicat în presă pentru prima dată articolul de față (pe care l-am introdus și-n volumul „De la Sfânta Varvara la Ziua Minerului, tur-retur”, publicat în 2018). De atunci l-am republicat în ZVJ de mai multe ori. Repetiția e mama învățăturii. De aceea cred că re/ publicarea acestui text, în preajma Zilei Minerului, care, conform legii, ar trebui marcată în prima duminică după 6 august, poate duce la o asimilare naturală, deloc forțată, a înțelesului său plenar.

Dacă la 3 august 1977 aproape toată suflarea Văii Jiului a fost solidară cu protestul minerilor, în curtea minei Lupeni adunându-se zeci de mii de cetățeni din toate localitățile Văii, trebuie amintit că în zilele de 5-6 august 1929 greviștii lupeneni nu au avut parte de solidaritatea ortacilor lor de la celelalte mine. Deși revendicările minerilor lupeneni din 1929 erau valabile și pentru ortacii de la celelalte mine ale Văii Jiului, aceștia nu s-au deplasat la Lupeni, văzându-și în mod obișnuit de șut. Totuși, ziua de 6 august, „ziua de sânge” sau „ziua măcelului” de la Lupeni, cum titrau ziarele vremii, a rămas întipărită în memoria colectivă a tuturor minerilor. Bineînțeles că la aceasta a contribuit și dibacea propagandă comunistă, care a reușit să deturneze adevărul istoric al grevei, cei 22 de mineri morți prin împușcare devenind adevărate simboluri ale luptei muncitorești, în fapt doar niște marote ale unei istorii falsificate.

Din 1929 și până la instalarea comuniștilor la putere, greva din 1929 ocupă spații modeste în presa timpului. Situația se „remediază” după venirea comuniștilor la putere, când Cimitirul Central din Lupeni, unde sunt îngropați cei 22 de mineri uciși la 6 august, devine până în 1989 un loc favorit de pelerinaj al comuniștilor.

Încercând să răspundem la întrebarea din titlu, Ziua Minerului - sărbătoare sau comemorare?, facem un scurt istoric al zilelor de sărbătoare ale minerilor. Prima sărbătoare a minerilor a fost „Sf. Varvara”, ocrotitoarea minerilor, celebrată an de an la 4 decembrie. Care, în perioada antebelică, era sărbătorită cu mare fast în Valea Jiului. După 1 Decembrie 1918, și pe fondul naționalismului, sărbătorirea Sf. Varvara ca zi a minerilor scade din intensitate. În schimb, o altă sărbătoare își face loc și în Valea Jiului după 1918: 1 Mai - Ziua Internațională a Muncii.

După instalarea puterii comuniste, pe fondul importurilor masive de tehnologie minieră din URSS, România importă și… Ziua Minerului Sovietic (în unele relatări apare și sub forma „Ziua Minerilor Sovietici”). Aceasta este sărbătorită în România pentru prima dată la 29 august 1948. În anul următor, în 1949, minerii Văii Jiului sărbătoresc cu mare zarvă propagandistică Ziua Minerului Sovietic duminică, 28 august, din simplu motiv că 29 august pica într-o luni și s-ar fi deranjat producția. Nu știm din ce motive în 1950 minerul sovietic își schimbă data zilei sale de „naștere”, căci din 29 august o mută pe 27 august. Și aceasta este marcată cum se cuvine de minerii români.

Încă de la începutul lunii iulie a anului 1951, autoritățile române decretează Ziua Minerului la 12 august în prima duminică după 6 august. Atât, Ziua Minerului. Nu a minerului român, ori sovietic... Din iulie și până la 13 august 1951, fochiștii propagandei nădușesc la greu, alimentând zilnic rotativele presei. Mașina propagandei duduie. Un exemplu cât se poate de grăitor că, odată cu înființarea Zilei Minerului (Român), Ziua Minerului Sovietic cade în desuetitudine, devenind caducă, este acela că din 1952 aceasta este ejectată succint în ultimele pagini ale publicațiilor vremii. Interesant de remarcat cum, după 1989, când au fost aruncate în lada de gunoi a istoriei toate simbolurile comuniste (statui, nume de străzi, cărți), Ziua Minerului - deși de sorginte comunistă, inventată de propaganda sovietică și importată și asimilată de români - a scăpat neatinsă de furia istoriei, dăinuind până în zilele noastre.

Tot după 1989, minerii se reîntorc la cele sfinte, repunând-o în ramă pe protectoarea lor, Sf. Muceniță Varvara.

Pe fondul recursului la trecut, după revoluție este recuperat un alt moment important al istoriei minerilor: revolta din 1977, prima mișcare muncitorească anti-comunistă din România. Cum aceasta s-a desfășurat la 2-3 august 1977, marcarea momentului a fost comasată cu ziua de 6 august, ziua măcelului de la Lupeni. De aici intervine talmeș-balmeșul organizatoric al Zilei Minerului în Valea Jiului. Revolta minerilor din 2-3 august 1977, reprezentând un strigăt curajos de libertate rostit într-un sistem dictatorial, trebuie, prin urmare, sărbătorită. Iar greva din august 1929, sfârșită tragic, prin moartea a 22 de ortaci și schilodirea altor zeci, trebuie comemorată. E comic să auzi câte un lider sindical sau vreun primar când spune că „sărbătorim greva din 1929”. E ca și cum la parastas o arzi pe cântece de petrecere, iar la petrecerea de ziua de naștere dansezi, Doamne iartă-mă!, pe prohod… Prin urmare, este nevoie de puțină decență și… informație.

P.S. Normal ar fi ca Ziua Minerului să fie sărbătorită la 3 august în toată Valea Jiului, iar la 6 august aerul cernit, funerar, comemorativ, să se aștearnă peste Lupeni. Că DOAR acolo au fost omorâți minerii. În restul Văii Jiului, în 1929, după cum am mai spus, s-a făcut șut normal. În altă ordine de idei, poate că ar trebui ca Ziua Minerului să fie relegiferată. (Marian BOBOC)

 

SĂ ȘTIE TOATĂ LUMEA:

ANUL ACESTA ZIUA MINERULUI NR. 75 - DUMINICĂ, 9 AUGUST

„Steagul Roșu” publică la 7 octombrie 1950, pe prima pagină, Hotărârea Consiliului de Miniștri privind măsurile pentru îmbunătățirea sistemului de salarizare și a condițiunilor de trai ale muncitorilor care lucrează în subteran, în minele de cărbuni. Dintre cele 14 articole ale HCM, unul este foarte important pentru istoricul sărbătorii Zilei Minerului (Român): „Art. 10. Prima Duminică după data de 6 August aniversarea grevei minerilor de la Lupeni din 1929 este declarată Ziua minerilor”. Practic, acest articol din HCM este actul de naștere al unei noi sărbători care, chinuit și schematic, mai dăinuie până în zilele noastre. Deci, Ziua Minerului nu se marchează pe 6 august (decât când pică chiar în 6 august, cum s-a întâmplat, de exemplu, în 1961), ci în prima duminică după 6 august. Anul acesta, în 2026, în 9 august.

Ediția nr. 1, Ziua Minerului (Român), a fost marcată în urmă cu 75 de ani, la 12 August, în prima duminică după 6 August.

Anul acesta se sărbătorește pentru a 75 oară Ziua Minerului (Român) și pentru a 78 oară Ziua Minerului Român + Sovietic.

Suntem curioși dacă autoritățile din Valea Jiului vor marca anul acesta Ziua Minerului conform rânduielii legislative, duminică, 9 august, sau o vor face, ca de obicei, „după ureche”, care cum și când are chef. Știm e duminică, zi liberă, dar memoria minerilor merită acest minim „efort”... Noi am spus-o, să știe toată lumea...

Marian BOBOC

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.