Cine ar fi crezut acum șase ani că un asemenea vis este posibil? Minerul, pe val! Cine, dacă nu viziunea și încăpățânarea lui Milu Părău?

În acele zile în care stadionul părea doar o amintire prăfuită a fotbalului de altădată, puțini mai îndrăzneau să spere. Astăzi, pământul tremură din nou sub picioarele suporterilor, iar Minerul Lupeni își scrie din nou istoria pe teren, în confruntări de gală, cum este duelul cu UTA!

Atmosfera din tribune este pur și simplu incendiară.

Ecouri reînviate. Peluzele care tăceau de ani de zile au prins din nou viață, vibrând la fiecare fază de atac. Gândul mi-a zburat spre ticu. Lui îi datorez tot traseul meu.

Apoi, tricolor și pasiune. Eșarfele flutură mândre în aer, formând un zid de culoare și devotament pe care puține echipe din țară îl mai au.

Fotbal adevărat. Un murmur continuu străbate tribunele, o combinație explozivă de dor, mândrie și speranță redobândită.

Ceea ce părea o simplă iluzie a devenit o realitate care dă fiori! Valea Jiului nu doar că respiră din nou fotbal, dar arată că pasiunea autentică nu moare niciodată atunci când cineva crede cu adevărat în ea.

Pașii m-au dus din nou spre locurile unde, altădată, îmi începeam drumul în presă. Am avut parte însă și de peripeții, când un coleg de breaslă m-a amenințat cu o mamă de bătaie, supărat foc că am îndrăznit să-i adresez și eu o întrebare antrenorului Adrian Mihalcea! Nu i-am dat prioritate, cică. Motivul? „Că așa suntem noi, ăștia din Valea Jiului...” O vale din care, fie vorba între noi, mulți își mănâncă pâinea. Noi, cei ai locului, se pare că nu mai avem loc de alți respectabili veterani ai presei, ce-i drept, dar mult prea încrâncenați pe o biată femeie!

Reapariția mea la evenimente se pare că deranjează teribil în breaslă. Nu-i nimic! Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. Sănătate tuturor!

Las stadionul în urmă, entuziasmată și cu ochii la spate, să nu cumva să se răzgândească „colegul”. Nu ajung bine acasă și găsesc un mesaj, ceva de genul: „Dacă te mai postezi cu Lupeniul, nu te mai primesc cei de la Jiul pe arenă”. Să-mi dau cu reveneală! Nu mai zic că un altul, în tribună, mă certa întruna că nu stau unde trebuie. Așa e când îți taie calea o pisică neagră. Dar totul e bine când se termină cu bine... pentru mine. Lupeniul mi-a făcut pielea de găină și mi-a crescut pulsul. Bă, lupeneni, ce frumoși sunteți! De la mic la mare!

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.