„Trăim într-o epocă în care cultura e clişeizată” - aşa spunea un profesor de-al meu. Păi, de ce? Cum poate fi cultura ceva care ţine de clişeu? În cazul ăsta ce valoare ar mai avea actul cultural, s-ar transforma într-un apendice al politicului ori al societăţii în ansamblul ei. Mai târziu am înţeles că marea cultură, aşa cum era ea înţeleasă în epoca luminilor, a sucombat sub presiunea unor schimbări sociale, de mentalitate ori politice, ce aveau să dea seama de ce cultura a intrat într-o epocă a minoratului (ca să folosesc o expresie kantiană). Kant consideră că ne aflăm într-o stare de minorat atunci când o carte ţine loc de cunoaştere, ieşirea din această stare de minorat, trecerea de la minorat la majorat, ar însemna trecerea de la nefolosirea raţiunii la folosirea ei. Ori cultura este un exponent al societăţii în ansamblul ei, tocmai de aceea neraţiunea din spaţiul public se regăseşte cu uşurinţă în fenomenul cultural. Bineînţeles că există o manieră postmodernă de a înţelege de ce se întâmplă aceste lucruri, ca tendinţă generală, dar nu există nicio manieră de a înţelege cum poate cineva să copieze în întregime o lucrare şi să scoată apoi o carte, doar pentru a îngroşa numărul autorilor. În evul mediu, cineva care copia o lucrare, nu era considerat plagiator, ci era copist, dar cel care copia nu dădea lucrarea sub numele lui, ba dimpotrivă sunt multe cărţi ale culturii medievale sau ale culturii antice care ne-au rămas pentru că cineva le-a copiat întocmai după original, pentru că, la un moment dat originalele sau pierdut (citiţi în acest sens romanul lui Umberto Eco- „Numele trandafirului”).
Acum să trecem la lucrurile care se întâmplă la noi şi faţă de care nu putem să rămânem indiferenţi. Domnul Nemecsek, un jurnalist din Valea Jiului, a scos o carte referitoare la filosofia lui Locke, carte care copiază în întregime textul unei lucrări de licenţă susţinute la Universitatea Babeş-Bolyai. Problema este că reproducerea unui text ar trebui pusă între ghilimele notând sursa, ori domnul mai sus amintit a uitat să facă acest lucru. Câteodată nu e rău să copiezi, pentru simplu motiv că s-ar putea ca cineva dinaintea ta să fi spus mai bine ca tine ceea ce voiai să spui, ori poţi copia ca să întăreşti propriul tău text, dar trebuie să menţionezi sursa de unde ai extras ideea. Totuşi, nu poţi să copiezi în totalitate o lucrare de licenţă ca s-o introduci într-o carte de-a ta. Acest lucru a fost posibil pentru domnul Nemecsek. Ca om de bun simţ, îi recomand domnului Nemecsek ca altădată când mai copiază vreo lucrare, să pună ghilimele textului, la început şi la sfârşit şi să scrie pe coperta a patra un text cu caractere mici, ca la reclamele de la televizor „Text reprodus integral din...” Vă garantez că nimeni nu o să citească ce scrie acolo şi, în plus, veţi fi acoperit.   

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.