29.10.2011, 16:09:23 | 0 comentarii | 793 vizualizari
Fără ură şi părtinire despre... cărţile Văii Jiului / Un colţ de rai pe un munte de cărbune: Petroşani-România
Articole de acelasi autor
de Mihai BARBU
â–º Când scrii o carte să te gândeşti ce faci tu pentru comunitate şi nu ce face ea, din punct de vedere financiar, pentru tine
Deşi i-am atras atenţia public să nu mă mai nominalizeze la niciuna din categoriile premiilor Exclusiv, d. Tiberiu Vinţan m-a pus, la ultima ediţie, alături de Marian Boboc, în aceeaşi oală cu plagiatorul ordinar Ștefan Nemecsek. Categoria la care m-a plasat preşedintele Grupului de firme Exclusiv se numea Cel mai bun susţinător al culturii. Pentru că nu vreau să am de-a face cu oameni de condiţia plagiatorului Nemecsek şi a celui care îl vede ca pe cel mai important jurnalist din Vale din ultimii 30 de ani, voi face o analiză, sine ira e studio (adică, dragă Tibi, fără ură şi părtinire), a ultimei producţii editoriale (bilingve!) semnate Tiberiu Vinţan. Iată că, în lipsa unei cărţi semnate Ștefan Nemecsek e bună şi una de Tiberiu Vinţan. Să vedeţi de ce...
1. La pagina 10, d. Vinţan dă, pentru cei interesaţi, distanţele în kilometri între importante oraşe ale României şi Petroşani. Pentru că litrul de benzină a trecut de 5 lei, fiecare km în plus îndepărtează turistul de ţinta destinaţiei sale. Autorul crede că de la Petroşani la Bucureşti sunt 370 km când, în realitate, drumul cel mai scurt spre Capitală nu măsoară mai mult de 319 km. Între Petroşani şi Deva sunt 90 km (şi nu 100, după măsurătorile d-lui Vinţan), între Petroşani şi Timişoara sunt 221 km (şi nu 250!) iar de la Petroşani la Sibiu sunt 182 km (şi nu 220!). Distanţa Petroşani-Alba Iulia via Sebeş e de doar 140 km şi nu de 200 km cum crede Vinţan! Autorul se înşeală şi când măsoară distanţa Petroşani-Craiova (150 km) când, în realitate, e vorba de 170 km şi nici distanţa Petroşani-Tg. Jiu nu o nimereşte. Sunt 61 de km şi nu 50 km. Sunt sigur că distinsul ziarist Gheorghe Olteanu i-ar pune d-lui Vinţan aceste inexactităşi pe seama stării de mangă. Deocamdată, noi punem aceste lucruri doar pe seama grabei de a da la tipar încă o broşură pe bani publici... 2. Distinsului vorbitor de limba engleză care e d. Vinţan i-au scăpat pe pagina din dreapta (p. 11) două greşeli: fron în loc de from şi Olt Walley în loc de Olt Valley, cum ar fi fost corect. Chestiunea cu Valea se va mai repeta pe parcursul broşurii... 3. D. Vinţan măreşte, în varianta engleză, distanţa dintre Bumbeşti şi Livezeni. În varianta română sunt 31 de km iar în engleză distanţa se măreşte la „31 miles”. Îl informăm, pe această cale, pe autorul din Valea Ungurului că o milă terestră are fix 1609,344 metri, iar o milă marină - 1852 m. 4. La paginile 30 şi 31 observăm o indecizie a traducătorului (Esther Andras), care când traduce, când nu traduce denumirile locului. De exemplu, la pag. 30 „Vârful Parângul Mic” devine, în traducere, „Small Parâng Peek” (corect - „peak”, pentru că „peek” înseamnă „a arunca o privire”) iar în dreapta „Baia de Fier” - rămâne la fel. La pagina 47, „Parângul Mic” din română e în engleză tot „Parângul Mic”. Apoi, a scrie „km 2” nu înseamnă kilometri pătraţi, ci doar km. 2. „Coasta lui Rus Mică” nu e tradusă cum şi „muntele Ciobanul” rămâne la fel şi în varianta engleză (vezi pp. 40-41). Din păcate, nu sunt traduse Cabana Rusu şi Cabana ANEFS, când pentru un englez ar fi fost mult mai util să ştie că acolo se află The Rusu Hut sau The ANEFS Hut (vezi pag.47). La pag. 95, traducătoarea ne dă dreptate: Castelul Corvinilor e, în engleză, The Corvin Castle. 5. La pag. 32 observăm din nou absenţa, în cadrul grupului de firme, a capului limpede şi a corecturii. Pentru că nu ne putem explica de ce se scrie „îndindere” în loc de „întindere”, de ce „Stoiniţa” românească devine „Stoina” în varianta engleză, de ce „ofiţerul prusac Gotze” devine „Gotz, a Prussian officer”. La pag. 77 se vorbeşte, şi-n engleză şi-n română, de strada Nicolae Bălescu (în loc de Bălcescu), iar la pag. 80 se prezintă chiar un clopot „inspripţionat”. 6. La paginile 36-39 Anotimpurile Parângului - primăvara, Anotimpurile Parângului - vara, Anotimpurile Parângului-toamna şi Anotimpurile Parângului-iarna sunt traduse Spring seasons in Parâng, Summer seasons in Parâng, Autumn seasons in Parâng şi Winter seasons in Parâng în locul unor traduceri exacte: Parâng seasons-spring/summer/ fall/ winter. 7. La paginile 42-43 sunt alte inadvertenţe româno-engleze: „Tufe de jneapăn” nu sunt traduse deloc. Îi dăm noi o mână de ajutor: e vorba de „Juniper bushes”. „Ghiocei”-i sunt „snowdrops” şi nu „snowdrop”, „brânduşe”-le nu sunt traduse (îl ajutăm noi: „crocuses”), „fragi”, în engleză, se zice „strawberries” şi nu „strawberry”, care înseamnă „căpşuni”. 8. Când vorbeşte de Peştera Bolii, d. Vinţan scrie că „Numele peşterii provine cel mai probabil de la familia Bolia care a avut proprietăţi de pământ şi păduri în zonă”. (pag.70). În dreapta, versiunea engleză nu vorbeşte de Peştera Bolii ca de un obiectiv turistic al cărui nume nu provine de la fostul proprietar al locului, ci de o peşteră cu denumirea legată de o boală sau o maladie. Citiţi şi vă minunaţi: „The Bolii (Desease) Cave”. „Desease”, ştie orice filoenglez, înseamnă „boală, maladie”. Nici dacă erai mangă nu puteai face o confuzie mai mare! Ce turist ar veni într-un loc unde s-ar putea contamina? Chiar şi lingvistic... 9. Dacă până acum ne-am ocupat de lucruri mai mici, iată că la pagina 74, d. Vinţan îşi dă măsura deplină a ignoranţei sale culturale. El crede şi scrie, negru pe alb, că ilustrul dramaturg Ion D. Sîrbu s-a născut la Petroşani. Nici vorbă. Ion D. Sîrbu, ştie orice elev de gimnaziu, s-a născut la Petrila. (Dacă d. Vinţan din Valea Ungurului ar fi aruncat o privire fugară spre Teatrul Dramatic din Petroşani, ce se află pe strada Mihai Viteazu nr. 2, ar fi văzut că acolo numele dramaturgului e ortografiat corect „Sîrbu” şi nu „Sârbu” cum scrie el în broşura sa.) La Petrila se găseşte şi casa natală a scriitorului pe strada care, azi, îi poartă numele. Dar, când e vorba de cultură, distanţa de la Valea Ungurului la Petrila se măsoară în ani-lumină. D. Vinţan crede că, în 1923, la Petroşani s-a construit un teatru de stat. Exclus. În 1923 au început lucrările la acest edificiu social-cultural şi au fost finalizate abia în toamna anului 1925. Prin urmare, din 1925 în Petroşani existau două cazinouri (al funcţionarilor - inaugurat în perioada antebelică şi al muncitorilor), care doar găzduiau reprezentaţiile teatrale. Deci, în Valea Jiului nu exista o instituţie teatrală autohtonă, în afara trupelor de diletanţi. Apoi, din lunga listă de mari actori care au jucat pe scândura teatrului din Petroşani, Vinţan Tiberiu ştie doar patru: Ana Colda, George Negraru, Claudiu Bleonţ, Dragoş Stănescu. Îl informăm, pe această cale, că nu există actorul „Dragoş Stănescu”. Numele inventat de d. Vinţan e o combinaţie nefericită între, probabil, „Dragoş” Pâslaru şi Marius „Stănescu”. Apoi, a-l pune pe regretatul George Negraru - provenit din mişcarea de amatori - alături de monştrii sacri ai scenei ni se pare, iarăşi, exagerat. E rău când scrii, pe bani publici, după ureche sau, mai rău, când pleci urechea la cei neaveniţi. La Petroşani au jucat, doar în vremea din urmă, George Mottoi, Cezara Dafinescu, Șerban Ionescu, Magda Catone, Emilia Popescu, Patricia Grigoriu, Virgil Flonda, Adrian Zavlovski, Florica Dinicu, Alice Barb, au montat piese Florin Fătulescu şi Radu Băieşu ş.a.m.d. Dar, aici, consultarea d-lui Dumitru Velea i-ar fi fost autorului de un mare şi de un real folos. Atunci şi textul vinţanian ar fi fost „un punct de reper în viaţa spirituală a oraşului”. 10. Alte imense gafe culturale ale lui Tibi Vinţan sunt referirile sale aberante la etimologiile provenind din limba latină. Aici, preşedintele grupului de firme Exclusiv citează pe „unii cercetători” care „spun că denumirea de momârlan vine de la momo (ţăran) şi lan (băştinaş)”. Orice elev care a trecut prin clasa a IX-a ştie că „ţăran”, în latină, se zice „rusticus” sau „paganus” iar „băştinaş” e „paternus”. Cuvintele „momo” şi „lan” pur şi simplu nu există în limba latină. A pune în circulaţie astfel de aberaţii lingvistice citând pe „unii cercetători” e absolut dăunător pentru toată lumea. Întrucât Vinţan face aceste afirmaţii pe bani publici îl somăm să ne spună cine sunt acei „cercetători” pe care se bazează şi-i citează cu voluptate. „Alţii”, zice Vinţan, spun că termenul derivă din maghiară. „Maradvany” ar însemna „rămăşiţă”. Îmi pare rău că niciun momârlan din Vale nu a protestat cu privire la această variantă depreciativă la adresa lor. Am consultat un bun dicţionar maghiar-român şi am aflat că „maradvany” are mult mai multe înţelesuri decât „rest” sau „rămăşiţă”. Cuvântul maghiar e polisemantic şi mai înseamnă şi „urmă”,şi „vestigiu” şi „amintire”, dar şi „supravieţuire”. De ce, atunci, nu am spune despre momârlan că e un „supravieţuitor” al vechilor daci şi de ce, în aceste condiţii, să-l prezentăm doar ca pe o „rămăşiţă” sau ca pe un „rest”? Pentru că, vorba lui Petre Roman, „sună ca dracu!”. 11. Nu ştiu de ce traducerea engleză a romanului lui Jules Verne, „Castelul din Carpaţi”, a ales varianta „The Castle in the Carpathians” şi nu cum e în toate versiunile (bune) englezeşti: „The Carpathian Castle”. 12. Ca orice broşură care se respectă, şi „opera” d-lui Vinţan dacă a început cu o greşeală va termina, cu siguranţă, tot cu o greşeală. După ce în toată broşura s-a scris bine „Jiu Valley”, la sfârşit va scrie prost: „Jiu Walley”. Mă opresc, deocamdată, aici. Dacă d. Vinţan îmi va da prilejul să continui, voi continua şi îi voi arăta, de exemplu, că nu ştie să facă acordul dintre subiect şi predicat. Dar merită să amintesc, în acest context literar nefericit, ce înseamnă să ai viziune, înălţime şi să te înconjori de specialiştii. Costel Avram, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, e născut în comuna Miroslăveşti şi, în calitate de fiu al acelor locuri, a ajutat financiar, alături de alte persoane private, autorii (şase veritabili intelectuali ai satului) care au scris, împreună, o carte impunătoare (450 pagini format B5). Cum ar fi fost şi cartea despre Petroşani dacă administraţia publică locală ar fi apelat la câţiva specialişti precum conf. univ. dr. Ioan Lascu (al cărui volum despre momârlanii din Petroşani, Satul de la capătul vremii, e absolut memorabil), la Marian Boboc (pentru istoria antebelică şi interbelică a Petroşaniului) şi la Dumitru Velea (pentru memoria culturală a acestor locuri). Dacă apelezi la un cetăţean a cărui orizont cultural se opreşte la opera (plagiată) a concitadinului său Nemecsek Ștefan ai fix ceea ce ai comandat. Oscar Wilde avea o vorbă pe care mulţi din cei care comandă şi cumpără cărţi ar trebui s-o înveţe: lumea ştie doar preţul, dar nu şi valoarea unui produs (cultural). E foarte probabil ca o carte proastă să te coste cât una bună. Dacă nu chiar mai mult...
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... Cataloage promoţionale 2024 Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii Rame click - comandă online! Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! Steaguri publicitare - click pentru a comanda! Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! Cataloage promoţionale 2024 Alege să o susții! Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Newsletter
|