|
.
18.11.2026, 12:19:16 | 0 comentarii | 104 vizualizari
Un punct de vedere
Articole de acelasi autor
de Loredana JUGLEA
Fotbalul românesc pare să fi uitat noroiul din care s-a ridicat, transformând starea gazonului într-un pretext comod pentru mutarea unor meciuri de tradiție, precum duelul dintre Corvinul Hunedoara și Farul Constanța. Gazon de biliard sau fotbal cu suflet? De la „mocirla” campioanelor, la mofturile de pe Jiul. De câteva zile, fotbalul nostru fierbe pe o temă care, la prima vedere, pare tehnică, dar în esență e profund identitară. Unde se joacă meciul dintre Corvinul Hunedoara și Farul Constanța? Dar stai puțin și privește în urmă. De când a devenit iarba perfectă condiția absolută pentru a juca fotbal în România? Terenurile din țara noastră au avut de suferit dintotdeauna. Nu e o noutate a acestui sezon și nici vreo anomalie a Văii Jiului. Cine a crescut cu fotbalul românesc își amintește bine cum arătau stadioanele în lunile de toamnă târzie sau la început de primăvară. Se juca pe gazoane grele, pe brazde sărite, în noroi până la glezne sau pe terenuri înghețate bocnă, unde mingea sărea ca din colțul mesei. Și, culmea, tocmai în acele condiții vitrege, fotbalul românesc a produs caractere tari, jucători care știau să preia balonul pe orice suprafață, să lupte pentru fiecare metru și să umple tribunele până la refuz. Acolo, în „mocirla” de acasă, se căleau adevărații campioni, iar nimeni nu cerea mutarea meciului la sute de kilometri distanță doar pentru că gazonul nu arăta ca o masă de biliard. Astăzi, însă, am căpătat alte mofturi și alte pretenții. Am împrumutat din fotbalul mare doar ambalajul, nu și substanța. Ne plângem de firele de iarbă, de denivelări și de faptul că „nu se poate construi” pe un teren dificil, în timp ce uităm că fotbalul se joacă, înainte de toate, cu inima, cu determinare și pentru suporterii din comunitate. Mutarea unui meci al Corvinului la Arad înseamnă, de fapt, ruperea echipei de publicul ei natural, de oamenii din Hunedoara și din Valea Jiului care ar veni să-și susțină favoriții indiferent de vreme sau de starea ierbii. Pentru suporterul de rând, fotbalul nu e un spectacol de salon, ci o bucurie autentică, trăită lângă echipa lui. Când iei meciul din Petroșani și îl duci la Arad doar de dragul unui gazon mai arătos, câștigi poate la estetica transmisiei TV, dar pierzi exact spiritul care face acest sport atât de iubit. Desigur, nimeni nu își dorește terenuri impracticabile sau riscuri de accidentare, iar investițiile în infrastructură sunt mereu binevenite. Însă între a cere condiții decente și a transforma orice imperfecțiune a gazonului într-un capăt de țară este o cale lungă. Poate că fotbalul românesc ar avea mai mult de câștigat dacă, în loc să caute mereu covoare verzi perfecte pe la alții, și-ar regăsi modestia, ambiția și respectul față de propria istorie. Pentru că, la urma urmei, marile povești ale fotbalului nostru nu s-au scris pe gazoane impecabile, ci acolo unde noroiul de pe jambiere era dovada că ai dat totul pe teren. Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul |



