Nu vreau să creadă careva că intenţionez o incursiune în cutia cu melancolii, dar, văzând-o în halul în care a ajuns, imposibil să nu te gândeşti la ce a fost şi ce a ajuns!

 

Este vorba despre

Uzina Electrică Vulcan, care, de la 1900 încoace, a fost parte a localităţii, dar a cărei istorii a încetat să se mai scrie odată cu închiderea ei. Și care, din nefericire, după cum vede oricine are drum spre mina Vulcan, va dispărea curând pentru totdeauna.

 

Nu voi insista aici

pe anii ei de glorie, care au fost foarte mulţi, ci am să încerc să-i creionez cauzele care, într-o foarte scurtă perioadă de timp, au adus-o în halul în care este acum. Este posibil ca unele informaţii pe care le voi relata să necesite completări. Eu le aştept cu plăcere, fiindcă, din păcate, nu am mai avut măcar încă o sursă la care să le verific pe cele aflate de mine.

 

La 17 septembrie 2003,

Uzina Electrică Vulcan a fost cumpărată de un om de afaceri din Alba Iulia. La acea dată, Ion Nedelcu a dat pe ea 1,5 miliarde de lei, dar nu i-a părut rău. Fiindcă pe cele 2500 de tone de fier - nu chiar vechi, fiindcă, în magazie, erau încă piese de schimb nemţeşti, nou-nouţe, în vaselină - scoase din interior a încasat de vreo trei ori preţul achitat pe clădire şi ce era în ea. Fierului vechi i s-au adăugat alte douăzeci de tone de cupru. 

 

În locul generatoarelor de curent

şi al cazanelor, afaceristul intenţiona să deschidă o fabrică de pavele. Una în stare să producă două sute de modele. Afacere bună, dacă ne amintim că, pe vremea aceea, sortimentul acesta de marfă era destul de căutat. Omul avea intenţii serioase în acest domeniu şi voia să se apuce rapid de treabă. Mai ales că utilajele erau gata procurate şi aşteptau în Franţa să fie aduse la Vulcan.

 

Ghinionul lui 

este că nu a fost ajutat în niciun fel de către primărie. La alegerile din 2004, alba-iuleanul, zic unii, ar fi sprijinit cu o sumă mare de bani campania făcută candidatului la funcţia de primar Petru Hodor. Când a ajuns primar, Gheorghe Ile nu i-a putut ierta asta şi a refuzat să stea la discuţii cu el. Aşa că omul de afaceri nu a mai reinvestit nimic în clădirea uzinei, şi-a luat ce a avut de luat şi a plecat.

 

Rămasă fără stăpân,

clădirea fostei uzine electrice a încăput rapid pe mâinile harnice, înarmate cu lopeţi şi târnăcoale, ale căutătorilor de fier vechi din Colonia de Jos a Vulcanului. Într-un ritm de neînchipuit, ei au făcut una cu pământul o mare parte din clădire şi, dacă lucrurile vor merge tot aşa, în scurt timp nu va mai rămâne nimic din ea. 

 

Ce va urma după asta?

Aici îmi vin în minte vorbele spuse într-o şedinţă de consiliu local la care a fost invitat şi şeful Poliţiei municipiului Vulcan. Ocazie cu care dumnealui le-a vorbit aleşilor locali despre starea de infracţiona-litate din oraş şi, îndeosebi, despre cea din Colonia de Jos. Ai cărei locuitori, în majoritate, trăiesc de pe urma cărbunelui furat din trasele care merg la preparaţie şi din fierul vechi ciordit de la uzină şi de la fosta SSH. După ce termină cu ce-i la uzină, a avertizat dumnealui, vor înainta spre oraş. Uitaţi-vă, vă rog, la fotografia făcută ieri, luni, 30 mai, şi apreciaţi dumneavoastră înşivă cam când va fi momentul acesta!

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.