M-am înşelat un pic când, ieri, am scris că, duminică seara, macaraua-gigant a plecat de la Termocentrala Paroşeni. De plecat a plecat, dar nu toată. Luni dimineaţă a mai pornit un transport, iar a doua zi au luat drumul Bucureştiului trailerul de 60 de tone purtând contragreutăţile macaralei şi un camion încărcat cu tronsoane de braţ ale acesteia.

 

Amănuntele astea le 

afli doar dacă te mişti pe teren. În speţă, dacă te duci la faţa locului, la Termocentrala Paroşeni. Aşa cum am făcut eu ieri, marţi, 6 iulie. Mi le-a spus Ilie Purcelea, şeful de şantier. Care coordonează o mână de oameni, cei care au ca sarcină să ducă la bun sfârşit demolarea vechiul coş de fum al uzinei.

Pe băieţii aceştia de la Apolodor - 

şi daţi-mi voie să-i numesc pe toţi, fiindcă, aşa cum am zis, sunt o mână de oameni -  Constantin Ursu, Iulian Dinică, Vasile Anghel, Vasile Voicu, Gabriel Roibu şi macaragiul Vasile Dănoiu - i-am găsit prinşi cu lucrul. Îngrădeau cu plasă de sârmă perimetrul şantierului. Montau plasa pe nişte ţevi pe care, apoi, le ridicau până la înălţimea de 24 de metri. “Păi, care-i treaba?” îl întreb pe meşterul Ilie Purcelea. “Facem asta, ca să nu cadă pe macara bucăţi din coş“, îmi explică el.

Îmi întorc privirea către 

macaraua galbenă şi intru în vorbă cu macaragiul Vasile Dănoiu. Cu tot cu maşina pe care e montată, are o greutate de 87 de tone. Poate ridica greutăţi de 100 de tone, iar alonja maximă a braţului este de 71 de metri. Nu va fi însă nevoie să se lungească într-atât. Asta, fiindcă, acum, coşul a fost deja demolat până la cota +47. De la cota aceasta până la +20, demolarea se face cu macaraua şi cu foarfeca aceea care-i mărunţeşte pereţii. De aici în jos operaţiunea va fi preluată de un excavator uriaş de 40 de tone. Care va sparge pereţii coşului cu un picon hidraulic şi, apoi, cu foarfecele care a fost montat şi pe macara.

“Dar de ce? Care-i

şmecheria?” îl întreb din nou pe şeful de şantier. “Pentru că e o altă structură, îmi zice omul. E beton armat şi se sparge mai greu”. Acum mi-am dat seama de unde ştie asta. Cu o zi înainte, se urcase, cu câţiva de-ai lui, în nacelă şi, ridicaţi de braţul macaralei, a examinat cu luare aminte tot ce se executase până atunci şi ce mai era de făcut. Domnul Ilie Purcelea păstrează pozele astea pe laptopul pe care-l ţine în baraca lui de şantier. Tot pe scula asta are şi filmuleţele făcute la mai toate operaţiunile de demolare la care a lucrat în  ultimul timp. Ne arată - mie şi domnului inginer de la uzină care m-a însoţit - cum ai lui au pus la pământ o clădire din corpul administrativ al Uzinelor Dacia de la Piteşti. Ca-n filme, frate, s-a dus aia-n jos. Asta ca asta, dar treaba era că, aproape lipită de clădirea respectivă, era o alta. Mai mică. Aceasta trebuia să rămână la locul ei. Neatinsă. “Și a rămas neatinsă?” a întrebat neîncrezător inginerul care era cu mine. “A rămas, l-a asigurat Ilie Purcelea. I s-au spart doar două-trei geamuri!”.

După asta ne-a arătat

câteva poze cu demolarea coşului de fum de la Popovăţ-Serbia. Apoi a pus filmuleţul făcut în Republica Modova. Unde băieţii au trosnit un coş de fum înalt de 80 de metri al firmei La Forge. Nu l-au executat ca pe acesta de la Paroşeni. Cu un cablu de oţel lung, un buldozer îi ţinea ancorat vârful, iar un altul, cu picon, făcea ca ciocănitoarea Woody, de jur împrejur, la baza coşului. Cioc, cioc, cioc, ăla cu cablul ştia cum să tragă şi, când coşul nu a mai avut susţinere, s-a prăvălit în direcţia dorită. “Asta a fost astă iarnă, îşi aminteşte meşterul Purcelea, era frig al naibii, de nu ne mai simţeam picioarele”.

“Bun, domnu’ Ilie, 

dar când nu demolaţi, ce faceţi, domnule?”. “Păi facem de toate, îmi spune omul de la Apolodor. Facem clădiri, terasamente, foraje, platforme, canalizări. Facem de toate, numai că e mai greu acum, pe criza asta”. Ne pregătim de plecare. Trecem pe lângă muncitorii care deja înălţaseră primul tronson de plasă. “Nu mai stăm până mâine, îl aud zicând pe şeful de şantier, ci începem să demolăm chiar de după-masa asta. De Sfântu’ Ilie (patronul energeticienilor - nr.) vrem ca aici să fie curăţenie bec”.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.