Tribunalul Gorj ar putea pronunţa, zilele acestea, sentinţa în dosarul în care trei foşti şefi ai Exploatării Miniere Petrila din Valea Jiului au fost trimişi în judecată în urma tragediei în care 13 ortaci, mineri şi salvatori, şi-au pierdut viaţa.

De teama de a nu fi puşi pe lista celor 900 de disponibilizaţi, mulţi dintre actualii factori de decizie din industria minieră uită să spună că, în realitate, evenimentul tragic produs în 2008 (în plină campanie electorală) a apărut pe fondul lipsei de materiale, al capetelor de detecţie a metanului depăşite moral şi - mai ales - al faptului că dacă ar aplica legea întocmai, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) ar trebui să închidă pe loc mai multe unităţi miniere considerate viabile. Evenimentul tragic din noiembrie 2008 de la Petrila a fost, chiar dacă autorităţile evită să recunoască, un eveniment nepredictabil generat de specificul periculos al activităţii miniere. Un eveniment pe care orice specialist în domeniu, indiferent de cât de bun ar fi, nu ar fi putut să îl prevadă ori să îl evite.

 

Puţini au fost cei care, audiaţi fiind în timpul cercetărilor, au recunoscut faptul că în zilele premergătoare tragediei, în 10 şi 12 noiembrie 2008, la EM Petrila s-au efectuat de către specialişti de la vârful Companiei Naţionale a Huilei (CNH) SA mai multe controale la unitatea minieră şi niciunul nu a condus la concluzia că în subteran ar exista o „stare de pericol grav şi iminent”. Cu alte cuvinte, aşa cum rezultă din documentele oficiale, specialiştii care s-au perindat prin subteran în zilele anterioare tragediei nu au avut elemente care să ducă la concluzia că există riscuri demne să determine un accident de muncă.

Realitatea este susţinută şi de faptul că, la data de 14 noiembrie 2008, conducerea CNH SA a acordat calificativul FOARTE BINE pentru activitatea de producţie şi starea de securitate de la EM Petrila. Consiliul de Administraţie al CNH SA de la acea vreme a fost satisfăcut de performanţele exploatării miniere în condiţiile unor resurse limitate.

Aurelian Necula - fost director al EM Petrila, Gheorghe Roşu - fost inginer şef cu securitatea şi sănătatea în muncă şi Ștefan Dan Ungur - fost şef sector aeraj - au fost deja condamnaţi de către Judecătoria Târgu Jiului la pedepse de 7 ani şi şase luni (primul) şi 6 ani şi şase luni de închisoare cu executare (ceilalţi doi) pentru ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi nerespectarea normelor de protecţie a muncii. Celor trei li s-a pus o etichetă, aceea de vinovaţi, încă din acele zile negre ale lui noiembrie 2008, fără a se ţine cont că la controalele efectuate de către inginerii din CNH şi inspectorii ITM Petroşani nu au fost identificate situaţii care să determine închiderea unor locuri de muncă pentru pericol grav şi iminent.

Adevărata cauză a tragediei de la Petrila stă, aşa cum au spus şi experţii judiciari (dar şi mai mulţi specialişti din CNH SA, INSEMEX şi Universitatea din Petroşani), în faptul că metoda de exploatare folosită la Petrila, cea cu banc subminat, are mai multe lacune şi este periculoasă din punct de vedere al securităţii muncii, neexistând posibilitatea de a măsura şi controla atmosfera din spaţiul subteran exploatat în condiţiile tehnice actuale, depăşite moral ori (în foarte multe cazuri) chiar inexistente.

La analiza acestui caz s-a ţinut cont, în special, de expertiza efectuată de către INSEMEX Petroşani. Parţial corect, dacă ţinem cont că această expertiză nu a fost efectuată la locul producerii tragediei, în subteranul EM Petrila, ci a fost rodul unor simulări de laborator. Efectuate, în mod cert, în baza unor date insuficiente.

Sunt, aşadar, mai multe elemente care arată că anterior producerii tragediei au existat o serie de controale ale CNH SA şi ITM care nu au identificat existenţa unor probleme deosebite în activitatea de exploatare. Mai ales că, puţini ştiu acest lucru, între conducerile exploatărilor şi cea a CNH SA se fac consultări permanente, chiar şi de 4-5 ori pe zi, cu privire la situaţia din subteran. Din datele colectate de anchetatori rezultă acest lucru, inclusiv faptul că - la momentul producerii tragediei - cei trei şefi declaraţi din prima clipă drept responsabili nici măcar nu se aflau la muncă la momentul tragediei, fiind înregistraţi pe alte schimburi de lucru. În subteran se aflau însă, în schimbul pe care s-a produs tragedia, trei specialişti cu drept de decizie (cu peste douăzeci de ani de experienţă, inclusiv un dublu campion naţional la concursurile de salvare minieră), pregătiţi în lua măsurile imediate ce s-ar fi impus. Dacă nu s-au luat acele măsuri, iar tragedia s-a produs, e lesne de dedus faptul că - aşa cum am mai arătat - evenimentul a fost unul nepredictabil.

După cum se ştie, la EM Petrila au avut loc în acea zi nefericită un număr de două explozii. Șefii minerilor de atunci sunt învinovăţiţi şi pentru cea de-a doua explozie, care a produs de asemenea victime, cu toate că responsabilitatea pentru acţiunile întreprinse în subteran după prima explozie nu le aparţine, nefiind dispusă de Necula, Roşu sau Ungur. Deciziile s-au luat de către conducerea de la acea vreme a CNH SA şi ITM Petroşani.

Concluzionând, vorbim de un eveniment nepredictabil, de condiţii de muncă despre care conducerea CNH SA şi cea a ITM aveau toate informaţiile (deloc îngrijorătoare) necesare, despre dotări precare (sau chiar inexistente), despre capete de detecţie a metanului depăşite moral (din anii ’60 - ’70), despre un eveniment tragic produs în plină campanie electorală (când toţi politicienii ardeau de dorinţa de a putea să arate vinovaţi cu degetul pentru a simula compansiunea faţă de familiile victimelor). Mai vorbim despre dispariţia unui aparat multigaz pentru identificarea căruia nu a fost acceptată proba cu detectorul de minciuni, preferându-se a fi suspectaţi tot cei trei şefi consideraţi vinovaţi. Și mai vorbim despre o situaţie care, în condiţiile continuării exploatării prin metoda cu banc subminat, se poate întâmpla oricând în minele din Valea Jiului pentru simplu fapt că golurile rămase în urma exploatării pot oricând genera goluri şi acumulări de metan care nu pot fi controlate.

Dar, în acelaşi timp, în condiţiile unui sistem bolnav, vorbim despre trei oameni care ar putea plăti cu propria libertate realitatea cruntă din subteran, acolo unde mineritul se face cu un risc permanent acceptat. De toate conducerile CNH SA şi ITM Petroşani de până acum…

 

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.