Naţionalizarea imobilelor, trecerea lor în proprietatea statului, a făcut mult bine unora, şi mult rău altora. După 61 de ani de la startul procesului de la naţio­-nalizare, unii oameni încă mai mor cu dreptatea în mână, privind doar la locurile care odată aparţineau strămoşilor lor. Legea retrocedărilor a încercat să remedieze din aceste nedreptăţi, dar nu a reuşit în totalitate pentru că, în timp, proprietăţile vizate au trecut prin mai multe schimbări. Este şi cazul a 11 petroşeneni care îşi revendică terenul în suprafaţă de 9.600 de mp situat pe strada Mărăşeşti din Petroşani, moştenire de la părinţi. Dar se pare că aceştia, nici după 61 de ani, nu se văd proprietari în adevăratul sens al cuvântului. 

Terenul are o poveste lungă.   El a făcut obiectul naţionalizărilor în 1950, cu toate că în acel timp erau naţionalizate imobilele, nu terenurile. Însă, pentru a fi naţionalizat şi trecut în proprietatea statului, în acte pe acest teren a apărut trecută şi o clădire.

În 1970, moştenitorii dau în judecată statul român şi, curios, câştigă procesul! Instanţa de judecată motivează că acel teren de 9.600 mp nu face obiectul naţionalizării, pentru că nu este trecut în acte ca fiind în proprietatea statului. Însă, la recurs, statul comunist îşi revine şi câştigă. Din recursul respectiv extragem câteva rânduri, doar pentru a ne aminti de motivaţiile comuniştilor care acaparau orice proprietate. „Trebuie să relevăm faptul că instanţa nu a analizat câtuşi de puţin împrejurările social-economice existente la data apariţiei decretului, căci, dacă ar fi făcut-o, ar fi înţeles indubitabil, că apariţia unui asemenea act avea o semnificaţie şi un scop precis, anume lichidarea unor rămăşiţe ale fostelor clase exploatatoare”.

În anul 2000 Legea retrocedării permite moştenitorilor şi foştilor proprietari să intre în posesia vechilor terenuri. Moştenitorii depun în 2002 cerere de punere în posesie. Numai că, între timp, pe acest teren se construise, în 1995, o casă. Fără autorizaţie, fără acte. Casă este vândută ulterior actualilor proprietari, care, se pare, nici acum nu au mutaţie aici. Aceştia au plătit chirie pentru acest teren, cerând darea lui în folosinţă ca teren arabil. Însă nu poţi să arunci pe drumuri oameni care şi-au făcut un rost pe un teren anume, chiar dacă au sau nu autorizaţie de construcţie pentru casă. Cei care locuiesc acum aici, familia Nătîngă, nici nu au vrut să audă de punerea în posesie a noilor proprietari. S-au opus măsurătorilor şi deciziei judecătoreşti privind retrocedarea.

În momentul de faţă, cele două părţi, adică cei 11 moştenitori şi familia ce ocupă abuziv terenul, sunt în litigiu. Trei expertize, o contraexpertiză, 6 completări. Toate acestea nu au putut redresa situaţia.

Din 2002, cei 11 moştenitori de drept aşteaptă ca acest teren să fie eliberat. Cu toate că terenul nu are vad comercial, nu este pretabil nici pentru agricultură, dar nici pentru industrializare, terenul este un adevărat „cui a lui Pepelea”. Niciuna dintre părţi nu vrea să renunţe la ce i se cuvine. Asemenea scene disperate se petrec cu zecile în Vale, pentru că peste tot sunt neconcordanţe privind retrocedările. 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.