Zeci de copii din oraşele Văii Jiului, forţaţi de sărăcia în care trăiesc, ajung să fie unicii întreţinători ai unor familii destrămate. Trăiesc alături de bunicii sau mătuşile lor care au refuzat să-i părăsească atunci când părinţii lor au făcut acest lucru.

Chiar dacă unii dintre ei abia au învăţat să meargă în picioare, reuşesc să-şi câştige pâinea zilnică de pe urma unei munci, nu de puţine ori istovitoare pentru un copil. Nu se plâng, chiar dacă le-ar plăcea să se joace în loc să muncească, dar ştiu că orele pierdute la joacă înseamnă mai puţină mâncare pe masă.

 

Frăţiorul mai mare lucrează şi pentru familia sa 

Valentin locuieşte în cartierul Colonie din Petroşani, într-o casă dărăpănată, împreună cu bunica lui şi alţi doi fraţi mai mici. Părinţii lor i-au părăsit când erau prea mici să-şi dea seama că vor ajunge ai nimănui, aşa că abia dacă şi-i mai amintesc. El este tată şi mamă pentru cei mici şi singurul ajutor al bunicii. Un copil firav, dar foarte isteţ şi muncitor, deşi nu are decât 14 ani. Băiatul îşi câştigă în fiecare zi pâinea prin gospodăriile celor mai înstăriţi.

Se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora şase, pleacă la şcoală, iar după şcoală merge la muncă. Ajunge seara acasă la fel ca un adult. Spune că nu are ce face, pentru că nu-i place să-şi vadă fraţii plângând de foame. Acum este în vacanţă şi trebuie să muncească toată ziua pentru ca pe masa de Crăciun să aibă măcar un cozonac: „Trebuie să muncesc pentru că nu avem ce mânca. Fraţii mei sunt prea mici să ştie de ce nu avem pâine sau mâncare, iar banii din pensia lui buna şi din alocaţie nu ne ajung. Mă trezesc dimineaţa, pe la 6, să tai lemne pentru foc. Merg la momârlani să muncesc în gospodărie, la oi, vaci sau tăiat de lemne. Primesc bani şi lapte, după ziua de muncă. Dacă fac mai mulţi bani, şi mă lasă buna, le cumpăr bomboane şi ciocolată”. 

 

Zâmbete pe feţele a doi copii

Două fetiţe abandonate cu câţiva ani în urmă pe scările spitalului şi ajunse în grija bunicii au aceeaşi soartă ca şi Valentin. Fetiţele, chiar dacă sunt bine hrănite şi îngrijite, trăiesc în condiţii foarte grele, într-o casă din lemn, ce aduce mai  mult a colibă. Nu au nici măcar lemne să se încălzească, aşa că adună hainele aruncate la gunoi de un depozit second hand din apropiere, şi fac focul cu ele.

„Nu avem bani. Eu nu vreau să sufere fetele de foame şi cu ce câştig le cumpăr de mâncare. Am avut ceva necazuri cu asta mică, pentru că s-a îmbolnăvit din cauză că a plecat mama lor. Ne descurcăm cum putem. Mă mai ajută şi băiatul meu (unchiul fetiţelor - n.r.), dar nici el nu o duce foarte bine”, mai spune bunica micuţelor. Asistenţii sociali din Petroşani au verificat în repetate rânduri situaţia celor două fete şi au descoperit că micuţele sunt îngrijite foarte bine de bunica lor, chiar dacă trăiesc în sărăcie.  Un şef din Primăria Petroşani a aflat de situaţia copilelor şi, de o bună perioadă de timp, ajută familia năpăstuită.  Åži în preajma acestui Crăciun a mers la copile cu alimente şi dulciuri. „Eu am încercat să ajut familia respectivă cum am putut. Stau într-o colibă şi e vai şi amar. Am vrut să le ajut să primească o locuinţă în blocul social din Colonie, dar nu au vrut să plece de acolo”, spune oficialul cu suflet, care a vrut să-şi păstreze anonimatul.

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.