Primii ortaci care au coborât ieri în subteranul minei Uricani, unde cinci colegi ai lor au murit într-o explozie, au avut în faţa ochilor un tablou înfiorător. După explozia din 5 februarie, totul arăta în adânc ce forţă nimicitoare a lovit. Fiarele care susţin miile de tone de pământ de deasupra au fost încovoiate de suflul exploziei de parcă ar fi fost nişte sârmuliţe. Ortacii nu vorbesc deschis despre dezastrul din adânc. Și totuşi au curaj să coboare în mina ucigaşă. Teama că nu vor mai avea o pâine pe masă este cu mult mai mare decât cea de mină.

Exploatarea cărbunelui la mina Uricani a fost reluată după ce securitatea în subteran a fost restabilită de către echipele de salvatori minieri, care au muncit timp de trei săptămâni fără întrerupere. Controalele repetate au arătat că zona este sigură pentru ca ortacii să-şi reia activitatea, astfel că de ieri, în subteran au coborât primele echipe de muncitori. Toată zona unde a avut loc avaria a fost securizată cu diguri ridicate de către salvatori, iar ortacii îşi pot desfăşura în siguranţă activitatea. „Lucrurile sunt sub control, digurile au fost făcute de salvatorii de la Uricani, Vulcan, Lupeni şi de la Staţia de Salvare Minieră Petroşani şi vreau să le mulţumesc pe această cale pentru efortul lor. Toate sunt sub control. Nu există nici o problemă în urma verificărilor, iar subteranul este din punct de vedere al securităţii salariaţilor fără probleme. În zona unde a fost deflagraţia se poate lucra, însă va mai fi nevoie de lucrări, astfel ca mina Uricani să revină la ce a fost înainte de tragedie”, a declarat Zoltan Lacataş, preşedintele LSMVJ. Atât la primul schimb cât şi la cel de-al doilea, oamenii erau liniştiţi, chiar dacă ştiau că vor ajunge în mina care le-a răpit cinci colegi în urmă cu aproape o lună. Nimic nu trăda vreun sentiment de teamă pe chipul ortacilor care au coborât în adânc. „De ce să-mi fie teamă, nu-mi este mai mult decât într-o zi normală de lucru. Îmi este greu însă când ştiu că cinci prieteni de-ai mei nu-mi mai spun Noroc bun!, salutul nostru zilnic. Accidente miniere au mai fost şi poate că vor mai fi atâta timp cât este minerit, iar de ceea ce îţi este scris nu scapi. Dacă Dumnezeu vrea să ieşim afară teferi, aşa va fi. Dacă nu… Mai frică îmi este să ştiu că nu are ce  să mănânce copilul meu şi că nu pot să-i fac un viitor. Minerul are curaj şi dacă nu are şi-l face”, ne-a spus Ionel M., un ortac de 34 de ani de la mina Uricani. Cei care nu şi-ar mai dori să intre în subteranul care a făcut cinci victime pot munci la mina din localitatea învecinată Lupeni. Nici în cazul acestor ortaci nu poate fi vorba de frica de mină. „Tot în mină coboară şi acolo, tot acelaşi pericol este peste tot. Cei care s-au dus la Lupeni, au făcut acest lucru pentru că locurile lor de muncă sunt închise din cauza avariei.  În mină, oricâte măsuri de siguranţă îţi iei, tot este un pericol. Că poţi să-l controlezi e una, dar el este. Nu-i este frică nimănui, celui care-i este teamă se lasă de minerit. Au aşa un sentiment neplăcut să meargă unde le-au murit prietenii, pentru că la Uricani cam toţi se ştiau”, ne mărturiseşte şi Vasile N., un alt ortac uricănean.   Ancheta pentru stabilirea cauzelor deflagraţiilor continuă, iar specialiştii pun cap la cap datele şi probele necesare pentru a face expertize care să explice din ce cauze s-a produs dezastrul.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.