03.11.2011, 12:05:32 | 0 comentarii | 664 vizualizari
La o sută de ani, / În loc să-i vină neamurile la un parastas, le-a adunat la un chef
![]() Articole de acelasi autor
de Gheorghe OLTEANU
Ieri, 3 mai, de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, pe la orele amiezii, primarul Gheorghe Ile a poftit să fie înconjurat de ziarişti. Desigur, în primul rând de către din cei care-i cântă în strună. Dar, interesant, şi-a adus aminte şi de cei care “trag” în el la foc automat. Asta explică de ce, cu o întârziere de un pic mai mult de o jumătate de ceas, am ajuns şi eu acolo.
Nu m-am dus atât pentru perechea de virşli şi pentru crenvurştii pe care, recunosc, i-am mâncat cu poftă, cât mai ales pentru ce se promitea că va urma. În altă parte, nu la Primăria municipiului Vulcan. Viceprimăriţa Angela Stoica îmi spusese că, la ora unu, ea şi primarul vor merge s-o felicite pe o bătrână care, chiar în 3 mai, a făcut suta de ani. Cum, ca ziarist, despre aşa ceva ţi se oferă prilejul să scrii o dată-n viaţă, poate, normal că nu am putut rata subiectul. Doamna ajunsă la această vârstă respectabilă se numeşte Banttazi Zsofia şi locuieşte în scara a doua a blocului D11. La apartamentul 50 de la etajul al treilea. Am ajuns acolo cu Hyundai-ul lui Gheorghe Ile. Nu, nu mi l-a împrumutat şi nici nu i l-am luat. Pur şi simplu primarul a fost cel care m-a dus acolo. Eu pe locul din spate, lângă buchetul de flori şi diploma pregătite pentru fericita old lady pentru care se mobilizase o armată de gazetari. Pentru că, în faţă, pe locul din dreapta primarului-şofer, l-am lăsat să se urce pe unul dintre colegii mei de breaslă. Un ziarist de simpozioane şi congrese, legat de ani şi ani de Ile prin facturile pe care societatea lui le emite Primăriei Vulcan. Și, în mod firesc, prin rapiditatea cu care aceasta îi sunt achitate. La D11 din Coroeşti ajungi dacă, după Școala Generală nr. 5, faci a doua alee pe stânga. Numai că Hyundai-ul cu numărul de înmatriculare YLE a cotit-o pe prima de la şcoală. După care a băgat printre blocuri, ca să se oprească la D11. Mi-am dat seama de ce şi i-am spus-o şi primarului. Fiindcă aleea aceea, a doua, care-i în dreptul blocului la care mergeam e praf şi pulbere. Iar locatarii din zonă i s-au plâns nu o dată de starea ei. Stăm un pic ca să ajungă şi ceilalţi ziarişti. La orizont apare şi VW-ul vicesei care, după ce a stat un pic pe gânduri, şi-a reluat drumul. Fără teama că va da, e cam impropriu spus, recunosc, piept cu gropăciunile de pe alee. În camera mare a apartamentului nr. 50 masa de sărbătoare rămăsese aşezată de duminică. Zi în care neamurile sărbătoritei, venite în special din Ardeal, se adunaseră ca s-o felicite pentru norocul pe care i l-a dat Dumnezeu să ajungă la vârsta asta. Banttazi Zsofia nu e vulcăneancă. A ajuns la Vulcan în 1983, după ce i-a murit soţul Vasile. A venit la cele două fete ale ei, Sofia şi Iuliana, care erau stabilite aici. Acestea două şi încă patru băieţi sunt copiii cu care Cel de Sus a binecuvântat-o. După care, cum e rânduiala, au venit 16 nepoţi, 18 strănepoţii şi 2 stră-strănepoţii. Aceştia din urmă în vârstă de un an şi jumătate şi, respectiv, şapte ani. Zsofia-neni este de loc din Valea lui Mihai. Unde s-a născut la 3 mai 1910. Cu toate că a ajuns la suta de ani, dumneaei este o femeie destul de în putere şi cu care te poţi încă înţelege. Numai că doar în ungureşte. Fiindcă, deşi a ajuns la vârsta aceasta în ţara numită România, rudele au scuzat-o că nu poate vorbi româneşte. Noroc, însă, cu primarul Gheorghe Ile care cunoaşte şi limba maternă a celor de la UDMR cu care PD-L-ul împarte Puterea. Acesta a felicitat-o, în numele lui şi al viceprimăriţei Angela Stoica, i-a înmânat buchetul de flori şi un plic. Care conţinea “un pic din sărăcia noastră“, după cum a zis el. Nu ştiu ce i-o fi răspuns dumneaei primarului. Care s-a bucurat să audă că bătrâna e din Valea lui Mihai. Localitate în care, a mărturisit primarul, s-a născut şi taică-său. Demult de tot, aveam vreo nouăsprezece ani, am cunoscut şi eu pe cineva de acolo. Ciudat e că nici respectiva nu se descurca în a grăi româneşte. Ceea ce, trebuie să spun, la vremea aceea nu mă deranja deloc, fiindcă nici nu era nevoie. Poate şi de aceea am rămas până acum fără răspuns la întrebarea: chiar valea aia e a lui Mihai? Nu cumva a lui Mihaly? Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! ![]() Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... ![]() Cataloage promoţionale 2024 ![]() Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii ![]() Rame click - comandă online! ![]() Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! ![]() Steaguri publicitare - click pentru a comanda! ![]() Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Cataloage promoţionale 2024 ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Alege să o susții! ![]() Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! ![]() Newsletter
|