|
.
03.11.2011, 20:36:30 | 0 comentarii | 1541 vizualizari
Cu colinda la Uzina Paroşeni
Articole de acelasi autor
de Gheorghe OLTEANU
Criză, criză, dar, pe bune, nu i-a lăsat inima pe domnii Dorin Modrea şi Titus Birou, liderii celor două sindicate de la S.E. Paroşeni, să-i lase necolindaţi, de Crăciun, pe energeticieni. Astfel se explică prezenţa, în cursul zilei de ieri, a trei trupe de colindători care au intrat pe poarta termocentralei. Cei care au deschis programul de colinde au fost copiii de la grupul vocal “Doruleţ“. Au colindat nu frumos, ci foarte frumos. Lucru apreciat de însuşi directorul Termocentralei Paroşeni, domnul ing. Doru Vişan, care i-a adresat doamnei prof. Doina Bughe, conducătoarea grupului, rugămintea de a persevera în aceeaşi direcţie. Celor de la “Doruleţ“ le-a urmat grupul de colindători alcătuit din băieţi şi fete cu nevoi speciale, găzduiţi în aşezământul din Vulcan. Aceştia, prin efortul pe care l-au făcut, ca să prezinte programul de colinde, poezii şi cântece pregătit de ei, au fost de-a dreptul emoţionanţi. Sper că nu m-am înşelat, dar poezia unei fete, care, de Crăciun, şi-ar dori s-o aibă alături pe mama ei, a umplut de lacrimi nu doar ochii câtorva doamne din sală, ci şi pe ai domnişoarei reporter de la televiziunea locală. De la eveniment nu a lipsit, fireşte, grupul vocal “Color Junior” al lui Fane Abrădoai. Care, şi cu această ocazie, a ţinut să le mulţumească domnilor preşedinţi de sindicat, care, când a fost nevoie, au sărit cu sponsorizările de care grupul a avut nevoie. În semn de apreciere, Fane Abrădoai le-a oferit domnilor Dorin Modrea şi Titus Birou patru CD-uri cu piesele înregistrate de către tot atâtea fete din grupul său. Pentru toţi colindătorii Moş Crăciun lăsase din timp plase pline cu dulciuri. Pe care, după cum primiseră instrucţiuni de la Moş, domnii Modrea şi Biroul le-ua înmânat fiecărui copil care a colindat. Programul de colinde a fost încheiat de către brunduşii din Paroşeni. Și, fiindcă, la ei, pachetele cu dulciuri tocmai se terminaseră, domnul Dorin Modrea a trebuit să se caute la portofel. Obicei de-al nostru, românesc. Pe care, mă gândesc, l-ar fi deprins şi japonezii dacă ar mai fi stat pe aici o vreme. Zic asta, pentru că, acum nu mai ştiu câţi ani - poate patru, poate că cinci -, după ce i-au urmărit cu interes pe brunduşi, au rămas dezamăgiţi că ăştia nu s-au tăiat în săbii. După cum, probabil, se gândeau ei că ar fi fost firesc. Au rămas aşa, ca la un film care se termină brusc. Și, ţin minte, nimeni nu le-a şoptit atunci că ar trebui să sară cu ceva lei ori dolărei. Ba, erau buni şi yenii, dacă nu aveau schimbaţi...
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul |



