|
.
03.11.2011, 23:23:14 | 0 comentarii | 944 vizualizari
Basmul noptii de iubire - Camelia Mesesan
Articole de acelasi autor
de Ziarul Vaii Jiului
Cuvânt înainte. Iată că poeta care a debutat în publicaţia noastră, la mijlocul acestui an, revine în forţă cu un poem tulburător: „Basmul nopţii de iubire”. Din nou Camelia Meseşan nu ne înşală aşteptările, dezvăluindu-ne faţetele ascunse ale imaginaţiei sale dublată de o inspiraţie pe măsură. Vântul şuieră prin turle, Dorul bate ceru-n noapte, Se aud, din vale, surle... (Le percepe cine poate) Stelele sunt adormite, Norii ne-nfăşoară bine, Clipele de mult trăite Trec cu sângele prin vine. Mai un gest sau mai o faptă, Mai o dulce resemnare... Trece un băiat cu-o fată (Ca parfumul de pe floare) O lumină, bat-o vina! Lin planează ca o lună... Ce de preţ este lumina, Folosită drept arvună! Åži băiatul, ca şi fata, Trec, ţinându-se de mână, N-a-nceput şi nici nu-i gata Ziua care stă să vină. Tristă, luna-i la plimbare Cu alaiul ei de stele. N-are somn, dar ce nu are? Să-ţi trezească vise, vele. Când, deodată, se opreşte Fata-n gânduri poleită, Timpu-n cer încremeneşte, Liniştea-i cu răni plătită. Rana unor vise-nalte, Urma trecerii prin vreme, Vin ecouri, prind să salte, Până-n ceruri să te cheme. Fata are păr de aur Åži-o privire cristalină, Timpul nostru, meşter faur, Orice vină o alină. Faţa ei, cu-n zâmbet, care, Agăţat de-a sa privire, Pare-un semn de întrebare Sau o oază de iubire, Are-n glas vraja promisă Åži-o aromă nesfârşită, Soarta ei demult e scrisă Åži din vreme plănuită. Umbra nopţii-e cortină, Ceaţa-i un tărâm de basme, Trec, ţinându-se de mână, Feluritele fantasme. Norii s-au decis de-acum Åži se strâng spre infinituri, Noaptea îşi fixează suma Unor vaste deficituri. Umbrele din crengi coboară Ridicându-se-n picioare, Noaptea-nvaţă ca să moară. (Pentru-a câta oară, oare?) El, băiatul, este solul Gândurilor noastre toate, Sufletul îşi umple golul Cu speranţe nesperate. Are-un trup ca o sculptură Gesturi care dau spre mâine, Nici iubire, dar nici ură În cuvinte nu îi vine. Doar un gust de fericire Ca şi sângele, fierbinte, Vine ca o izbăvire Care-i licăreşte-n minte. Strigăte şi gesturi mute Bat în gând şi vor să iasă. Cine stă să le asculte? Câte inima apasă? Vin chemări de peste lume, Nu-şi găsesc o cale-n viaţă, Orice lucru are-un nume, Tot ce n-ai ştiut se-nvaţă. Tot ce-i dor e-nchipuire. Tot ce doare e o vamă, Vine clipa de-nnoire Ce te-aşteaptă şi te cheamă. Răsturnată-n flori e fata Åži de ele-i colorată. Trag cortina şi spun „gata! Clipa este consumată!”. Dar nu poţi să uiţi anume (Gândirea-i premeditată) Că în ierburi e o lume Ce nu moare niciodată. Pentru-a nu ştiu câta oară Fericirea e deplină, Florile se înfioară Åži se-ndreaptă spre lumină. Părul ei curge-n valuri, Rătăcind prin ierburi dese, Nu poate veni la maluri Făr’ să-l doară, făr’ să-i pese... Lumea ei şi lumea lui Înecate-n lacrimi, doare. Stau în ţara nimănui Ca doi îngeri pe o floare. Vin ecouri, îi animă Åži, prin timp, îi dau de-a dura. Viaţa noastră e infimă, Mai tare ca băutura. Când deodată muzici fine Ascultarea o îmbată, Dinspre ceruri dorul vine Åži le bate iar la poartă. Poarta sufletelor lor Iar e dată de perete. Să-i treci pragul nu-i uşor, Depărtarea să te-mbete. Cadrul pare rupt din rai, Din cei doi rămân doar umbre. Cerul agăţat de-un pai, Are perspective sumbre. Ninge iar cu dor şi patimi Åži sentinţa se amână, Când doi îngeri fără aripi Zboară-n ceruri, mână-n mână...
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul |



