Dragii noştri sărbătoriţi,Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

Am să încep alocuţiunea mea de astăzi relatându-vă o scenă petrecută ieri în Petroşani, oraş care, alături de Deva, este atât de apropiat sufletului meu. În faţa Casei de cultură, era lume multă, era un tradiţional sobor de preoţi, primari cu eşarfă tricoloră, o fanfară şi mai mulţi militari. Lumea de pe trotuarul opus se oprea si oamenii se întrebau, unii pe alţii, oare ce zi importantă era şi ei nu ştiau de existenţa ei. M-am întrebat atunci de ce această zi extrem de importantă pentru naţiunea noastră nu a intrat definitiv în conştiinţa colectiva a românilor. M-am documentat şi am găsit câteva explicaţii plauzibile. Aşa am aflat că între 1830, actul de naştere a înfiinţării armatei române moderne, şi 1951 (adică vreme de 121 de ani) nu a existat în calendarul nostru o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. După Războiul de Independenţă armata română a participat la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor. Deasemenea, armata participa în mod tradiţional, la 10 Mai, şi la serbările prilejuite de Ziua Naţională a Regatului României. Erau marile sărbători ale românilor dar nu erau, în totalitate, ale bravilor ostaşi români. În acest interval de timp, 1830-1951, două înalte decrete regale, din 1929 şi din 1931, au confirmat însă patronii spirituali ai diferitelor genuri de arme şi zilele în care militarii îşi sărbătoreau separat, şi niciodată toţi împreună, zilele sfinţilor pe care şi i-au ales ca patroni spirituali. Erau nişte sărbători laice suprapuse peste cele creştine deja existente. 

 

Dragi şi bravi ostaşi ai Armatei române,

O să-mi spuneţi că nici alte ţări din Occident nu au sărbători proprii dedicate doar armatei. Sunt, după ştiinţa mea, două ţări aparţinând gintei latine care fac excepţie de la aceasta regulă. E vorba de Franţa şi Italia şi dacă aparţinem aceleeaşi mari familii ce se trage din Mama Romă ar trebui să avem măcar aceleaşi sărbători. Dacă nu plângem împreună, măcar să ne bucurăm împreună. Iată că Prezidiul Marii Adunări Naţionale fixează, în anul 1951, ca zi a Forţelor Armate din Republica Populară Română ziua de 2 octombrie. Ce însemna această zi pentru noi, românii? O zi conjuncturală în care Iosif Visarionovici Stalin a aprobat organizarea Diviziei “Tudor Vladimirescu” din prizonierii de război români de pe teritoriul Uniunii Sovietice. Această divizie urma să devină sâmburele din care se va naşte armata populară. Această aşa-zisă sărbătoare a durat până în anul 1958. Adică atât cât au staţionat trupele sovietice pe teritoriul României. Odată cu retragerea trupelor de ocupaţie, în anul 1959, s-a stabilit, prin decret, ziua de 25 octombrie ca zi a Forţelor Armate Române. Semnificaţia ei era cu totul specială. În acea zi a anului 1944, trupele româneşti, mai exact Divizia a 9-a Infanterie, a eliberat ultima brazdă de pământ românesc aflat sub ocupaţie hortistă. În acea zi, Ardealul a redevenit, prin lupta dreaptă şi jertfa vrednică, pământ românesc după ce, prin Dictatul de la Viena, a fost înstrăinat din trupul sfânt al ţării. Din motive ce nu voiau să deranjeze sensibilităţile ţărilor “frăţeşti”, decretul nu motiva însemnătatea aceste zile pentru noi, românii. Era, ca să zicem aşa, o zi sărbătorită doar de cunoscători, pentru cunoscători.

 

Onorată asistenţă,

Ca să destind puţin această solemnă adunare am să vă reamintesc un fapt petrecut, în acei ani, pe graniţa româno-sovietică. Un măr care a crescut şi s-a dezvoltat pe graniţă a aparţinut, deopotrivă, României şi Uniunii Sovietice. La vremea culesului, grănicerul sovietic în întreabă pe cel român: “Nu vrei să împărţim merele frăţeşte?”. “N-ar fi mai bine să le facem jumi-juma?” a zis ostaşul nostru. Aşa ar trebui să facem şi noi acum când e vorba de noii noştri aliaţi. Dacă murim împreună apărând valorile comune ale democraţiei atunci ar trebui să avem şi noi un loc rezervat la masa unde se sărbătoreşte Victoria comună. Altel, un proverb românesc care spune că “la plăcinte înainte, la război înapoi” tinde să se transforme, pentru noi, în chiar opusul lui. Adică, atunci când e vorba de război, armata română să meargă înainte iar despre plăcinte e bine să nu mai aducem vorba. Ca şi despre pensii, solde şi salarii. Ca să revin la prima chestiune, o să vă spun că avem 43.492 de motive ca lumea să ştie de ce sărbătorim, cu fastul cuvenit, ziua de 25 octombrie. Adică un motiv pentru fiecare km pătrat de pământ din Ardeal redat de Armata română României. Åži, desigur, vi se cuvin tot 43.492 de mulţumiri pentru Ardealul care, datorită dumneavoastră, a revenit în trupul sfânt al ţării. Prima dintre aceste mulţumiri pornită din suflet de român v-o adresez chiar acum în numele Consiliului Judeţean şi al meu personal. La mulţi ani, bravi ostaşi ai ţării mele de ieri, de azi şi de mâine!               

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.