„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană”, este o replică dintr-un film celebru. Tânăra cerşetoare umblă prin diferite localuri cu o jerbă în mână. Cum intră pe uşa unui local şi dă de lume, începe şi plânsul teatral. Şi, printre hohote şi tânguieli, femeia cere bani pentru a-şi scoate copilul mort din spital. Puţini rezistă unei asemenea tragedii şi scot din buzunat şi câte 10 sau 50 de lei. Astfel, fantastica escroacă pleacă acasă cu câteva mii de lei pe zi. Bani pe care mulţi dintre noi nu-i facem nici după o lună de muncă. Personajul cerşetor a apărut anul trecut. Timp de două zile a făcut o mică avere. După o săptămână, a apărut din nou, cu aceeaşi poveste, dar cam prin aceleaşi locuri. Atunci a fost recunoscută de unii şi luată la şuturi. Anul acesta a apărut din nou. Aceeaşi femeie tânără, aceeaşi jerbă, aceeaşi poveste.  Nu vă lăsaţi prostiţi, oameni buni! Cu toate că moartea este o încercare grea pentru oricine, toate cazurile sociale sunt ajutate de primărie. Morţii nu rămân, pur şi simplu, neîngropaţi. Partea proastă este că acest tip de escrocherie este şi greu de probat, pentru că banii au fost donaţi de binevoitori. Aşadar, nu poate fi calificat drept furt, cu toate că te simţi furat, dacă te găseşti într-o astfel de ipostază.