Mai zilele trecute, un cunoscut din altă localitate mă întreba la modul cel mai serios, unde ar putea să-şi comande un costum momârlănesc pentru el şi pentru soţie „costum care aruncă o punte de legătură din vremurile noastre până în vremurile dacilor”.
Am ridicat neputincios din umeri, realizând abia acum că nu mai există posibilitatea de a-ţi confecţiona un asemenea costum. Au cam dispărut la sate şi croitoresele care se pricepeau la aşa ceva, iar cele care coseau „puii” pe cămeşi şi pe ciupage, ori au dispărut, ori sunt de vârsta a treia şi vederea adaptată vârstei nu le mai ajută în a coase. Tineretul s-a obişnuit cu hainele de oraş mai ieftine şi mai comode, nu a mai învăţat acest meşteşug.
Este şi normal ca odată ci dispariţia artizanilor acestor costume, vor dispărea şi costumele.  Poate că, abia acum, când numărul lor s-a împuţinat, cel existent fiind scose doar din lada de zestre pentru ocazii mari (când adrisanţii nu au pus câteva kilograme în plus) au început să ne placă şi mai mult, să le apreciem valoarea atât estetică precum şi pe cea istorică şi mai ales să le simţim lipsa la nedei sau la nunţi ţărăneşti.
Înainte mai existau în cadrul Caselor de cultură, în cadrul Sindicatelor secţii de croitorie, de artizanat şi chiar de confecţionarea acestor costume populare. Acum, nimic din toate acestea. Nu cred că la Casa de Cultură „Ladislau Schimdt” din Petrila să existe aşa ceva.
Oare chiar nu se poate face nimic, aşteptăm până şi ultimul costum va deveni o piesă de muzeu?
Domnul director al clubului copiilor şi elevilor Petrila, prof. Constantin Barbu, îmi spunea că ar putea pune la dispo­ziţie spaţiul necesar unui asemenea atelier de confecţionare a costumelor momârlăneşti. Trebuie doar ca organele locale, eventual Comisia de Cultură din cadrul Consiliului Local Petrila să se implice în acest lucru.
Ar putea fi aduse pe post de profesoare ţărănci care mai ştiu cum să confecţioneze şi cum să coase „puii” la o ie, să predea mai departe ştafeta tinerelor amatoare şi astfel meseria nu s-ar pierde. Aceste costume populare sunt foarte scumpe şi în final un asemenea atelier ar deveni şi rentabil, chiar dacă ar lucra numai pentru echipele de dansatori, pentru solişti de muzică popu­lară etc. Åži de ce nu, ar putea participa cu costumele la diverse târguri meşteşugăreşti de artă populară pentru  a le valorifica.
O altă problemă cu care se confruntă momârlanii, aşa cum îmi spunea şi Ionică Preda din satul Jieţ o constituie lipsa magazinelor de unde aceştia să-şi cumpere cizmele (ofiţereşti) din piele care întregesc costumul popular.
Pentru început cred ca organele locale abilitate ar putea prin sondaje să stabilească pe sate necesarul de cizme de măsura (prin solicitări ferme) şi să le comande la fabricile de profil, aducându-se câte un lot la Târgurile anuale de la Jieţ de animale şi de produse gospodăreşti.
Sau, de ce nu, la Zilele Petrilei, acestea ar putea să stea pe tejghele alături de gablonzuri şi alte pocnitori pe care nu le mai cumpără nimeni.
Cu puţină bunăvoinţă din partea celor în drept, credem că vor fi lansate serii noi de costume momârlăneşti.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.