Unde sunt cizmele premierului?

Vineri, 30 iulie, 2004. Lume multă, adunată în zona podul de peste Jiu - poarta 2 (epicentrul grevei din 1977) - cantina minei Lupeni. Pe strada Oficianţilor nu se putea intra decât cu cizme, atât de mare era noroiul.

După câteva ore bune de aşteptare tensionată, în care, ca de obicei în asemenea momente, pomii zvonisticii înfloresc, apare primul-ministru Adrian Năstase. Este însoţit de ministrul de interne, de alţi demnitari.

„Cizmele! Aduceţi cizmele pentru dl. prim-ministru”. Cum acţiunea se petrecea în România, unde orice organizare oricât ar fi de bună este aleatorie, depinzând de oameni, persoana responsabilă cu cizmele premierului nu este de găsit.

După câteva momente de fâstâceală penibilă, Adrian Năstase renunţă la cizme şi porneşte, aşa în pantofii de premier (şi, bănuiesc, de firmă…), prin noroiul de noroi. Îmi amintesc că în acea vreme nişte băieţi şi fete, arondaţi opoziţiei de atunci, umpleau cearceafuri după cearceafuri de ziare, cu poveşti despre aroganţa lui Năstase… 

Chiar dacă la un moment dat un colonel de jandarmi îi aduce cizmele lui Năstase, acesta nu le mai încalţă, sacrificându-şi pantofii.

 

Premierul nu „pupă”… sticla

Adrian Năstase începe vizita. Locuitorii frumoasei (înainte de dezastru, bineînţeles) şi istoricei străzi Oficianţilor trag pur şi simplu de premier să intre şi în casa lor, pentru a vedea efectele inundaţiei.

În beciul unei case câteva fire ale alimentării cu energie electrică atârnă deasupra primului ministru. Sesizând posibilul pericol al electrocutării, un ofiţer de jandarmi îl atenţionează pe primul-ministru, care scapă cu… bine.

Premierul circulă pe un traseu periculos - mici „podeţe” improvizate din foastăne, iar sub noroi nu se ştie ce se ascunde - care-i solicită serios reflexele.

Lângă magazia unei case, un tânăr venit să-şi ajute neamurile găseşte în mocirlă o sticlă de vin sau de ţuică (după atâta timp alcoolul s-a evaporat din amintirile mele…). Are „etichetă” de noroi, de parcă ar purta patina băuturile de soi, înnobilată de trecerea anilor. Premierul spune că şi el face vin sau ţuică (nu-mi mai amintesc exact) la Cornu. Tânărul desface sticla şi ia o gură din ea. Aflându-mă chiar în spatele premierului, am fost curios să aflu dacă Adrian Năstase va bea direct din sticlă după tânărul lupenean, dat fiind gestul discutabil, ca să nu spun riscant, din punct de vedere igienic. Şi, surpriză! Adrian Năstase duce sticla la gură şi bea, nu doar „pupă” sticla.

(Reamintesc că în acea vreme nişte băieţi şi fete, arondaţi opoziţiei de atunci, umpleau cearceafuri după cearceafuri de ziare cu poveşti de aburit cititorii despre aroganţa lui Năstase…) 

 

La o venerabilă doamnă

Nu-mi mai amintesc numele unei femei în vârstă, care locuia (sau, poate, mai locuieşte) pe str. Oficianţilor. Însă am vie în amintire imaginea acestei doamne mignone, doborâtă parcă de urmările sinistrului. Deşi aflat în mare întârziere, deoarece din spirit de solidaritate a vrut să viziteze cât mai multe din casele avariate, Adrian Năstase a intrat şi în casa venerabilei doamne lupenene. Atmosfera era dezolantă, deprimantă, de coşmar. Suficient să amintesc că într-o cameră noroiul era cam de jumătate de metru.

Văzându-o aşa de abătută, Adrian Năstase a întrebat-o ce obiecte i-a luat apa. Doamna îi răspunde plângând: „Cartofii! Cartofii!”. Vizibil emoţionat, premierul o sărută şi îi spune că se vor rezolva toate problemele, că vor veni jandarmii să-i scoată noroiul şi apa din casă şi că va primi, fireşte, şi alimente. La despărţire, primul-ministru îşi rămas bun: „Sănătate şi La Mulţi Ani!”. „Nu mulţi, ci buni!”, îi răspunde doamna.

(Reamintesc pentru a treia oară că în acea vreme nişte băieţi şi fete, arondaţi opoziţiei de atunci, umpleau cearceafuri după cearceafuri de ziare cu poveşti de aburit cititorii despre aroganţa lui Năstase…)           

 

Zis şi făcut…

„Premierul Adrian Năstase a dispus autorităţilor competente măsuri urgente pentru degajarea aluviunilor şi sterilului care au inundat locuinţele, precum şi trimiterea în zonă a unor efective de jandarmi care să ajute populaţia, în special persoanele vârstnice, să degajeze căile de acces din gospodării şi curţi. Primul-ministru a solicitat formaţiunilor de pompieri să participe activ la evacuarea apei din beciuri, venind astfel în sprijinul populaţiei sinistrate. Impresionat de cele constatate, domnul Adrian Năstase a promis cetăţenilor, ale căror gospodării au fost afectate, că vor primi ajutoare constând în grâu, porumb şi alte produse alimentare”, ne informa un comunicat de presă apărut la puţin timp după vizita primului-ministru la Lupeni.

Şi, într-adevăr, aşa a fost. Zonele afectate din Lupeni au fost ajutate şi readuse la viaţă de Guvernul României, condus de Adrian Năstase.

Dacă cele povestite de mine nu le credeţi, puteţi să-l întrebaţi pe primarul Cornel Resmeriţă. Sau, şi mai bine, pe lupenenii care au fost ajutaţi de către Adrian Năstase în vara anului 2004. De aceea, la Lupeni, umbra premierului Năstase este încă vie…