Eroii poveştii contrabandei pe care v-o prezentăm în cele ce urmează, membrii familiei negustorului vulcănean Schmilovics, au constituit subiectul mai multor relatări de presă în anii 1929 şi 1930.

Dintr-o astfel de relatare, publicată în Avântul în primăvara anului 1930, aflăm amănunte despre dedesubturile unei afaceri cu alcool metilic puse în scenă de firma Reig&Schmilovics, al cărui deznodământ legal a rămas în… coadă de peşte: „Ne ocupăm în cele ce urmează de o afacere uitat, care însă poate fi şi azi în actualitate. E vorba de cantitatea de 22.457 kg alcool, amestecat cu spirt metilic, trimisă de către fabrica de oţet din Haţeg firmei Feig&Schmilovics din Vulcan sub formă de oţet, în anul 1929. Despre acest lucru am scris la timp şi am arătat vigilenţa d-lui notar S. Vladislav şi a şefului postului de jandarmi, care au încheiat acte pentru ca firma expeditoare să fie amendată, acte care au fost trimise Ministerului de finanţe spre aprobare. Dar de atunci nu se ştie nimic de soarta actelor încheiate şi trimise celor în drept. Sunt indicii că s-au produs grosolane muşamalizări. Cerem ministerului de finanţe o nouă anchetă pentru restabilirea adevărului”.

Peste o lună, în iunie, Avântul reia subiectul, aducând la lumină alte noutăţi despre cazul Schmilovics: „Şmilovici Samoilă din Vulcan - cel cu spirtul metilic sechestrat - exercita comerţul de băuturi spirtoase cu brevetul invalidului Fabian Iosif. Deci, o închiriere ilegală a brevetului, din care cauză acesta a fost retras, apoi redat, cu condiţia ca Fabian să-şi mute debitul de băuturi de la Şmilovici. Nu s-a executat, din care cauză depozitul a fost sigilat, raportându-se cazul administraţiei financiare. Între timp, Ministerul Muncii, în urma avizului autorităţii comunale, a retras mai multe brevete, printre care şi pe al lui Fabian. Toate acestea s-au făcut în urma rapoartelor controlorului David, care nu s-a lăsat influenţat de nici o intervenţie, în dorinţa de a curăţa odată debandada ce domnea în Vulcan, unde brevetanţii de talia lui Şmilovici erau adevăraţi. Legea era inexistentă pentru ei. Evreul Şmilovici, care nici nu avea brevet propriu, a încercat prin diferite tertipuri să înlăture controlorul neplăcut, dar ancheta, instituită la denunţul lui şi făcută de d-l inspector Ţăranu, a dat la iveală nu numai nevinovăţia controlorului David, dar şi procedura admisibilă numai faţă de goi şi hotărâtă chiar în Sinagogă. În martie, s-a revenit din nou asupra retragerii brevetelor debitanţilor buclucaşi din Vulcan şi astfel i s-a redat şi brevetul invalidului Fabian Iosif. Pentru diferite nesocotiri ale legii şi tot la propunerea controlorului David, li s-au aplicat amenzi lui Şmilovici, Rosenthal, Cochină şi Konka. Apoi, lui Şmilovici i s-a aplicat o nouă amendă, sigilându-i-se din nou depozitul, ca în scurt timp să sosească o telegramă a administraţiei financiare, ca depozitul Schmilovics să fie lăsat să funcţioneze. Iar Ministerul de finanţe, ca să-şi dovedească şi el dragostea faţă de naţia în război continuu cu Cuza, acordă brevet direct pe numele lui Şmilovici, chiar fără îndeplinirea formalităţilor legale, urmând ca acestea să fie îndeplinite ulterior. Şi, colac peste pupăză, acum două săptămâni mai soseşte şi ordinul de suspendare a controlorului David, probabil la ordinul lui Şmilovici, care se laudă că are în buzunar toate autorităţile române. După acest joc de ridicare-redare a brevetelor, ce am mai putea crede? Şi ce sfat am mai putea da funcţionarilor români, decât să-şi plece capul cu umilinţă în faţa descendenţilor lui Moise. Ministerul finanţelor doreşte acest lucru? O anchetă serioasă se impune în orice caz”.

Cum nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită, aşa şi încercările autorităţilor fiscale de a rezolva scandalul „brevetelor de alcool”: controlorul fiscal David este suspendat, fiind ameninţaţi cu „detaşarea” în Basarabia, pentru zelul depus în acest caz, şi alţi doi actanţi, perceptorul Globaru şi Vladislav, secretarul comunei Vulcan. Aceste ştiri şi zvonuri pun pe jar redacţia Avântul, care ia apărarea reprezentanţilor statului: 

„Controlorul fiscal Simion David, prin intervenţii până acum încă puţin cunoscute, a fost suspendat din serviciu, pentru că a avut îndrăzneala să-şi facă datoria faţă de interesele fiscului. Acelaşi fisc, pe care a căutat să-l servească conştiincios, îl suspendă şi-l trimite în faţa consiliului de disciplină, pentru că nu s-a lăsat sedus de banul lui Iuda.

În astfel de împrejurări, nu ne mai poate mira faptul că un oarecare individ se simte destul de tare în ţara românească să strige la fiecare colţ de stradă că această operaţie l-a costat o sumedenie de bani şi  de-l va mai costa încă odată atât, nu se va lăsa până când fiorosul controlor nu va fi aruncat în Basarabia. Dar dacă această operaţie 

l-a costat bani, trebuie să fie cineva, care i-a primit. Şi acest cineva pare să fie crescut în spirit creştinesc, căci are o prea mare iubire faţă de aproape. Dar de ce această iubire a luat un avânt atât de puternic exact faţă de descendenţii lui Moise?

Mai suntem informaţi că toate cererile de restituiri ale brevetelor retrase de la cârciumarii din Vulcan la propunerea controlorului David s-au restituit titularilor pe garanţia unei persoane, pe cât se pare foarte influentă, a cărei semnătură o poartă chiar. Faptul s-a constatat la Ministerul de finanţe, unde aceste piese se găsesc la dosar.

Până când această nebuloasă şi totuşi destul de clară chestiune se va cunoaşte în toate amănuntele ei, suntem în măsură să afirmăm că aceiaşi indivizi au început a-şi manifesta nemulţumirea faţă de activitatea perceptorului Globaru şi a notarului comunal Vladislav din Vulcan.

Doi noi funcţionari, condamnaţi la debarcare pe malurile Nistrului!

Gluma este prea proastă pentru a nu i se pune capăt. Sperăm că suntem în România, unde din când în când cel puţin şi munca funcţionarilor cinstiţi se poate aprecia.

Să fie trafic de influenţă?”.

Cum nu ştim dacă a fost trafic de influenţă, nu ne putem pronunţa. Însă, întrucât directorul-proprietar al Avântului, V.B. Taloescu, era director de bancă şi deci avea relaţii şi cu mediul financiar-fiscal, suntem tentaţi să dăm crezare redacţiei Avântul.

Am uzat de această succintă trecere în revistă, pentru a intra mai… informaţi în subiectul documentarului nostru: contrabanada de alcool a lui Schmilovics din toamna anului 1930.

 

Contrabandistul se topeşte în noapte

 

Ernest Schmilovics, pe numele său complet Ernest Schmilovics lui Samuilă, fiul omului de afaceri evreu Samuil Schmilovics, s-a născut la Vulcan în 1904. Nu avea antecedente penale şi locuia pe strada mare a Vulcanului, Regele Ferdinand.

Schmilovics, la 28 octombrie 1930, pe la orele 15, s-a deplasat din Vulcan, cu un camion închiriat de la Bölenyi Iuliu, la Băieşti (azi sat aparţinător de comuna Pui). De la Gheorghe Chibzui a cumpărat 500 de litri de ţuică, după care s-a întors, pe o vreme ceţoasă, noaptea în Valea Jiului. Ajuns în Petroşani pe la 2 noaptea, surpriză: poliţia trage camionul cu alcool pe dreapta. Dar până să se dumirească organul competent, Schmilovics, zbrrr!, dispare din Petroşani. Drept pentru care, Poliţia Petroşani ia legătura cu Postul de jandarmi Vulcan, aflat în componenţa Legiunii de jandarmi Petroşani, informându-l despre cazul cu „băuturi de contrabandă”.

 

La postul de jandarmi

 

Jandarmul Ghica Toader preia cu operativitate cazul chiar pe 30 octombrie. Dă de Schmilovics, pe care-l invită la post, unde îl supune la un sumar interogatoriu. Contrabandistul de alcool Schmilovics se scuză ingenios: „(…) am fost găsit de Poliţia Petroşani fără bilet de circulaţie pentru băuturi alcoolice, pe care nu l-am putut preda (…) fiindcă nu a fost perceptorul acasă şi din această cauză mi s-a confiscat camionul cu ţuică, care s-a predat primăriei comunei oraşului Petroşani”. 

 

Chibzui faţă în faţă cu machinaţiunile lui Schmilovics

 

Intrând pe firul poveştii alături de şeful Comisariatului de Poliţie Petroşani, controlorii fiscali reconstituie, încetul cu încetul, dimensiunea contrabandei cu alcool. Pentru că nu a fost vorba doar de peste 500 de litri de ţuică, confiscaţi în noaptea de 28-29 noiembrie 1930. 

Distileria lui Gheorghe Chibzui, de fapt un banal, dar productiv cazan, era înregistrată chiar în gospodăria sa: nr. 167, din comuna Băieşti. Activitatea era declarată, având permisiunea de a produce 2.400 l de ţuică, fiind scutiţi de taxă proprietarul (Chibzui) şi cei doi servitori (Traian Ganacă şi Iuliu Deac). Din declaraţia fabricantului de ţuică Gheorghe Chibzui rezultă că tatăl şi fiul Şmilovici îi erau parteneri vechi de afaceri. Dar partener până în faţa organelor de cercetare. În faţa acestora, Chibzui se dezvinovăţeşte aruncând halimaua pe… Schmilovics: 

„În calitate de producător în măsura fabricărei, am vândut d-lui Schmilovics Samuil, din comuna Vulcan, în 26 septembrie 300 l ţuică şi la 1 octombrie 1930, 400 l de ţuică.

În 28 octombrie, eu fiind călătorit la Arad, dl. Schmilovics din nou a venit, ca potrivit înţelesului avut, să preia o cantitate de ţuică, ori eu nefiind acasă şi fiindcă autorizasem pe servitorul Ganacă Traian, ca în lipsa mea, şi pe lângă îndeplinirea obligaţiilor sale, să măsoare şi să predea lui Schmilovics Samuilă, adică Schmilovics Ernest, i-a predat acestuia 564 litri ţuică. Schmilovics Ernest a indus în eroare pe servitorul meu Ganacă Traian, spunând acestuia că va prezenta biletul de liberă circulaţie data viitoare, deoarece preluarea s-a făcut seara târziu, deci eu nu am cunoştinţă de machinaţiunile d-lui Schmilovics şi ca atare nu m-am făcut răspunzător.

La ziua de 28 octombrie, am uitat să fac declaraţie, din cauza călătoriei ce am făcut, însă îndată ce m-am întors din călătorie am anunţat ulterior faptul.

Dl. Schmilovics, tot prin inducerea în eroare a servitorului Ganacă şi cu intenţiunea de a mă înşela pe mine, chiar a încărcat ţuică mai tare de 40%, şi am luat cunoştinţă de tăria ţuicii numai după confiscarea ei.

La mine, a fost, de fapt, de mai multe ori dl. Schmilovics cu camionul aducând vase, însă băutură a dus de la mine numai de trei ori, scoţând bilet pe numele lui Fabian Iosif şi odată pe numele Krausz Carol din Vulcan şi în fine în seara zilei de 28 octombrie 1930”.          

 

Ernest, nu şi nu

 

În faţa anchetatorilor, junele Ernest Schmilovics îl ia pe „nu” în braţe. Nu a ştiut că nu este permis comercializarea alcoolului cu tărie peste 40%. Nu l-a găsit pe perceptor acasă. Nu a ştiut că după orele 18 este interzis transportul alcoolului cu camionul. Nu, şi nu…

 Şi în privinţa numărului transporturilor (i)legale de alcool pe ruta Băieşti-Vulcan, Ernest Schmilovics pare a avea tulburări de…  memorie: „Afară de ţuică pentru care se discută astăzi (cei 564 litri, confiscaţi în noaptea de 29 octombrie - n.a.), am mai adus de două ori ţuică de 24% de la Chibzui Gheorghe din Băieşti, odată 400 litri şi altădată 300 litri, data nu-mi amintesc, s-a petrecut în una din lunile septembrie sau octombrie 1930. În ambele cazuri am avut bilet de liberă circulaţie emis de Percepţia Pui. Afară de cazurile acestea, adecă trei cazuri, nu mai ştiu să mai fi adus tatăl meu sau fratele meu băuturi de la Băieşti”.

 

Bătrânul Schmilovics o dă pe fiul său

 

Cum în acest caz, capul contrabandiştilor s-a nimerit să fie chiar capul… familiei, Samuil  Schmilovics este chemat şi el în faţa anchetatorilor. Chiar dacă fiul său Ernest fusese cel prins în flagrant delict, cu alcoolul de contrabandă în butoi, bătrânul Schmilovics joacă tare, declarând că el i-a făcut instructajul corespunzător fiului său: „Eu, în ziua de 28 octombrie 1930, am trimis pe fiul meu Ernest Schmilovics cu camionul Cooperativei Munca din Vulcan la Băieşti cu îndrumarea să preia de la Chibzui Gheorghe două butoaie de ţuică şi, în acelaşi timp, i-am dat bani să achite taxele şi, primind bilet de liberă circulaţie, să aducă băutura acasă. Eu am spus fiului meu să-mi aducă băutură sub 40%. Nu ştiu ce a făcut fiul meu şi numai azi dimineaţă am auzit că fiul meu a fost găsit cu băutura netaxată şi nereglementară. Afară de cazul acesta, numai de două ori am mai adus băutură de la Chibzui din Băieşti, în ambele cazuri băutura a fost taxată”.

Întrucât şi camionul cu care s-a făcut contrabanda fusese sechestrat de autorităţile petroşenene, Schmilovics îl scoate din cauză pe proprietarul acestuia: „Dl. Bölenyi, sau Cooperativa Munca, mi-a dat numai camionul pentru taxa de transport şi nu are parte de ţuică”.

 

Bölenyi habar nu are pe unde-i umblă camionul 497        

 

Camionul 497 era proprietatea Cooperativei Munca, care avea ca principal obiectiv comercializarea cărnii, deţinând un lanţ de măcelării în toată Valea Jiului. Fiind procuristul cooperativei, Iuliu Bölenyi răspundea şi de camion. Prin urmare, purta întreaga responsabilitate asupra vehiculului. Întrucât camionul său fusese mijlocul mobil cu care s-a efectuat contrabanda cu alcool, pentru aceasta fiind şi sechestrat, anchetatorii au verificat şi eventuala implicare/ complicitate a lui Bölenyi.

Luat la întrebări, Bölenyi declară că habar nu a avut de acest transport, ransgresând întreaga responsabilitate, sau… culpabilitate, asupra şoferului său Rauso Rejo: „(…) În ziua de 28 oct. 1930, şoferul meu Rauschel Rejo a plecat cu camionul să aducă ţuică d-lui Schmilovics Samuil din Băieşti, fără ca eu să ştiu, iar mie mi s-a spus de plecarea camionului de ucenicul Rigo Mihai. Şoferul nu avea voie să plece fără ştirea mea, şi de data aceasta, verosimil, de aceea a plecat fără avizul meu că în trecut mai de multe ori l-am trimis la dispoziţia d-lui Schmilovics, cu aceasta la Băieşti. În trecut, ori de câte ori am trimis camionul la dispoziţia d-lui Schmilovics Samuilă, mi s-a plătit de acesta cât 10 lei de kg. şi sumele intrate sunt contabilizate în registrele cooperativei. Cooperativa ţine camionul în vederea trebuinţelor proprii, având de transportat de la târguri vite, însă atuncea când noi nu avem de lucru cu camionul, furnizăm la cerere, facem transporturi şi mai mici şi pentru alţii, ceea ce putem proba cu registrele comerciale”.

Bölenyi nu are cunoştinţă nici de eludarea taxelor de către Schmilovics&fiii: „Nu am avut cunoştinţe că dl. Schmilovics transportă băuturi netaxate. Eu chiar am întrebat odată şoferul şi acesta mi-a spus că dl. Schmilovics în fiecare caz se opreşte la percepţie şi scoate acte justificative, aşa că în privinţa aceasta eu am fost liniştit. Niciodată nu am văzut actele justificative la dl. Schmilovics, şi astfel nici nu ştiu pe al cui nume le-a avut. Cooperativa, afară de taxa de transport, n-a primit nimic de la dl. Schmilovics, şi nici eu personal nu am primit, de cum să avem parte în ţuică”.

Şi în finalul declaraţiei sale, Iuliu Bölenyi îl învinovăţeşte din nou pe şoferul Rejo, că, vrând să facă un ciubuc (sau… şmen), a plecat fără ştirea lui: „În ziua de 26 octombrie, am făcut eu personal o cursă la Petroşani, şi atunci am cerut permisul de circulaţiei de la şofer şi fiindcă eu m-am întors în 26 seara târziu, iar de atunci nu l-am mai întâlnit pe şofer şi, în fine, acesta a plecat fără ştirea mea, nu am avut ocazia ca să-i predau permisul de circulaţie. În orice caz, vina de a circula în ziua de 28-29 octombrie 1930, fără permisul de circulaţie, este a şoferului”.

 

Operativitate comisiei de anchetă 

 

La numai două zile de la capturarea camionului cu alcool de contrabandă, la 31 octombrie, organele competente reuşesc - cu o operativitate, demnă de urmat şi în zilele noastre - să desluşească iţele poveştii. Comisia de anchetă a fost formată din Teodor Vasiu - controlor şef delegat pe lângă Administraţia financiară a judeţului Hunedoara, Ioan Secărea - şeful Comisariatului de Poliţie Petroşani, Ioan Rusu - agent de constatare la Circumscripţia V de control Petroşani, Emil Ştirbeţiu - ajutor de comisar la Comisariatul de Poliţie Petroşani. Temeiul legal al cercetării l-a constituit „art. 123, punct 2, al. 4 de la cap. 5 din Legea asupra producţiei şi desfacerii spirtului şi băuturilor spirtoase, publicată în Monitorul Oficial No. 140/ 1930”.

Comisia de anchetă reconstituie, cu lux de amănunte, tot „epicul” contrabandei de alcool:

„În ziua de 29 octombrie 1930 (orele 2 noaptea spre ziuă), am prins pe şoseaua principală, camionul D.V. 497, proprietatea Cooperativei Munca din Vulcan, transportând în două butoaie băutură alcoolică. Camionul fiind condus de şoferul Rauschel Reszö şi însoţit de tânărul Schmilovics Erno (fiul angrosistului Schmilovics Samoilă din comuna Vulcan), am cerut acestora prezentarea biletului de liberă circulaţie, ori s-a constatat cu această ocazie că băuturile de pe camion găsite în mijlocul de transport nu sunt însoţite de bilet sau certificat de liberă circulaţie, pentru care motive, precum şi în vederea cercetărilor ce urmau a se face, atât camionul cât şi băuturile, prin procesul verbal, sub litera A, s-au sechestrat şi s-au depus la Comisariatul de Poliţie Petroşani. Cu ocazia aplicării sechestrului s-a constat că vasul de 367 litri este plin cu ţuică de prune de 36% , vasul de 197 litri este plin cu rachiu de prune amestecat cu rachiu de vin, cu tăria de 54,6%.

Conform cercetărilor făcute de noi în urmă, s-a constatat că ţuica şi rachiul menţionate mai sus sunt fabricate în ziua de 28 octombrie 1930 pe cazanul d-lui Chibzui Gheorghe din comuna Băieşti, fără a fi fost declarată fabricaţia şi apoi fiind vândute lui Schmilovics Samoilă din Vulcan şi au fost transportate de acesta cu scopul de a o pune în consumaţie în comuna Vulcan la depozitul său cu ridicata, fără a plăti taxele prevăzute (…), spre a se sustrage taxelor şi controlului. A făcut transport pe timp de noapte, plecând din comuna Băieşti în 28 octombrie, la oara 22.

Ascultând pe şoferul Rauschel Reszö (…), acesta declară, după ce a consultat carnetul de activitate, că, în total, a fost cu membrii familiei Schmilovics din Vulcan la fabrica de ţuică a d-lui Chibzui Gheorghe din comuna Băeşti, cu camionul, în lunile septembrie şi octombrie 1930, afară de cazul de faţă, de nouă ori, şi anume în 19, 20, 26 septembrie 1, 2, 15, 21 şi 23 octombrie 1930, dintre care în 3 cazuri a transportat vase goale, iar în şase cazuri s-a transportat din Băieşti la Vulcan, la dl. Schmilovics Samoilă câte un vas de circa 120 l cu ţuică.

După ce am făcut cuvenitele cercetări atât la faţa locului, în comuna Băieşti, cât şi la Percepţia Pui, am constatat că:

Dl. Chibzui Constantin (fiul d-lui Chibzui Gheorghe) a taxat, cu chitanţa no. 2886 din 26 septembrie 1930, 300 l de ţuică şi a primit biletul de liberă circulaţie no. 3 pe numele lui Fabian Iosif din Vulcan şi că:

D-l Chibzui a taxat cu chitanţa no. 3634, la 1 octombrie 1930, 400 l de ţuică şi a primit biletul de liberă circulaţie no. 4 pe numele lui Krausz Karol din Vulcan.

În ambele cazuri ţuica s-a cumpărat şi transportat de Schmilovics Samoilă, dar acesta, spre a se sustrage controlului fiscal, a cerut bilet de liberă circulaţie direct pe numele comercianţilor cu amănuntul, care sunt cumpărătorii săi.

De aci, mai rezultă că din cele 6 cazuri, în două nu s-a taxat, iar în patru cazuri s-a transportat şi pus în consum prin fraudă de dl. Schmilovics Samoilă şi fiii săi, Ernest şi Nicolae, fără a se fi plătit taxele.

După declaraţiile şoferului şi cercetările făcute de noi, constatăm pentru fiecare caz câte 100 litri de ţuică  (…), adică în total 480 litri de ţuică transportată şi pusă în consum fără acte şi fără plata taxelor (afară de cazul găsit de noi în flagrant delict).

Dl. Chibzui Gheorghe (…) declară, în primul rând, că a uitat să declare valoarea din ziua de 28 octombrie 1930, din cauză că a călătorit în cursul acelei zile la Arad, arătându-ne chiar şi biletul de tren. În al doilea rând, că dl. Schmilovics, în lipsa şi fără cunoştinţa sa, a comis contravenţa prin seducerea servitorului său. (…)

Declaraţia d-lui Chibzui, faţă de dispoziţiunile categorice ale legii şi faţă de datele concrete furnizate de şoferul Rauschel Reszö (…), nu prezintă scuze care l-ar scuti de sancţiunile prevăzute de lege.

Dl. Schmilovics Ernest (…) susţine că n-a intenţionat să frustreze fiscul şi că n-a putut achita taxele, din cauză că n-a găsit pe nimeni la percepţie, dar a intenţionat să achite a doua zi taxele şi tot atunci să-şi ridice şi biletul de liberă circulaţie. Recunoaşte că i-a pretins d-lui Chibzui să-i distileze ţuica, cu tărie peste 40%.

Faţă de cele susţinute de dl. Schmilovics prin aceste declaraţii constatăm că dânsul a plecat din Vulcan chiar după masă târziu tocmai cu intenţiunea de a face transportul noaptea. Aceasta rezultă şi din declaraţia şoferului Rauschel, care spune categoric că nici măcar n-a oprit la Percepţie, cum nu a oprit niciodată când a mai transportat băuturi netaxate. De altfel, toate scuzele sunt lipsite de valoare, având în vedere că legea nu admite ridicarea băuturilor sin locul de producţie până ce taxele nu sunt achitate, iar pe de altă parte ordinul Ministerului De Finanţe No. 4838 din 18 februarie (…) s-a dat în baza art. 256 din legea, sus zisă, opreşte a se face transportul în timpul nopţii. Intenţiunile frauduloase ale d-lui Schmilovics sunt dovedite, de altfel, şi prin faptul că a căutat să dispară, el a trebuit să fie readus de la Vulcan cu escorta în vederea cercetărilor.

   Spre a induce în eroare organele de control, dl. Schmilovics a anexat la declaraţie (…), care însă era demult expirată şi a servit pentru transportul făcut cu biletul de liberă circulaţie no. 11 din 18 octombrie 1930, prin care dl. Chibzui Constantin a transportat de la Băieşti la Bucureşti 1.048 de litri de ţuică.

Dl. Schmilovics (…) susţine că dânsul n-a avut cunoştinţă de încercarea frauduloasă a fiului său şi neagă şi neagă că ar fi transportat alcool şi altă dată netaxat.

Faţă de această declaraţie, noi considerăm că declaraţia şoferului Rauschel este de o valoare reală şi că prin aceasta dl. Schmilovics crede a se sustrage sancţiunilor legale. Ca dovadă împotriva D-sale menţionăm aci că dânsul, în dimineaţa zilei de 29 octombrie 1930, până ce fiul stătea (…) şi făcea declaraţii, dânsul s-a dus la Percepţia Pui şi a încercat în fel şi chip, cu promisiuni şi ameninţări, să-l convingă pe perceptorul Negulescu Şofronie spre a-i elibera un certificat de liberă circulaţie de acoperire.

În fine, ascultându-l pe proprietarul camionului, conducătorul şi procuristul Cooperativei Munca din Vulcan (…) rezultă că nu este vinovat în cauză şi a făcut facturile pentru taxe normale, şi pentru aceste motive (…) a trebuit să-i restituim camionul. 

Din aceste constatări, rezultă că dl. Chibzui Gheorghe, în calitate de membru de proprietar de cazan, dl. Schmilovics Simion şi fiii Ernest şi Nicolae au fabricat fără a face declaraţiile cuvenite 847 litri, respectiv 2.474 grade decalitri ţuică de prune, distilată fără autorizaţie şi fără declaraţie, 197 litri rachiu de prune şi vin cu tăria de 54,6%, din care 480 litri ţuică de prune au fost puse în consumaţie fără a se taxele cuvenite, iar 367 litri de ţuică de 36 de grade şi 197 litri de rachiu de 56,6 grade (…) au fost găsite în curs de transport nejustificat, contravenind astfel dispoziţiunilor art. 36, 45 şi 97 din Legea asupra producţiei desfacerii spirtului şi băuturilor spirtoase sustrăgând statului 5.783 lei taxa de consumaţie şi 2.818 lei suprataxa de valoare (…)”.

După desenarea ariei infracţionale, comisia de anchetă dispune: „Să plătească dl. Chibzui Gheorghe, domiciliat în localitatea Băeşti (…), cu dl. Schmilovics Samuilă şi fiii Ernest şi Nicolae, domiciliaţi în comuna Vulcan, suma de 51.606 lei - taxe sustrase, plus amenda fixă de la 50.000 la 200.000 lei, cuantumul se va fixa de autorităţile în drept, confiscarea unei cantităţi de 3660 grade decalitri de ţuică şi rachiu (din care 2.390 decalitri se află deja confiscat la Comisariatul de Poliţie Petroşani), egal cu cantitatea pusă în consumaţie şi transportată fără plata taxelor”.   

    Subliniem, încă o dată, eficienţa organelor timpului şi distanţa foarte mică între colectarea şi… exploatarea informaţiilor. E drept că în 1930, nu existau atâtea servicii ca în zilele noastre…

 

Camionul 497 este… „eliberat”                       

 

Singurul „personaj” implicat în această poveste care scapă cu bine este camionul 497, confiscat la 29 octombrie 1930. Acesta este „eliberat” de autorităţi la 31 octombrie 1930: „Camionul No. 497 (…), după ce s-a constatat nevinovăţia proprietarului, d-lui Bölenyi Iuliu, l-am restituit acestuia”.

 

Povestea contrabandei - în presă

 

Cum negustorul Schmilovics era un vechi „client” al presei locale, săptămânalul Avântul e pe fază şi nu ratează subiectul, tratându-l în articolul „Descoperirea unei contrabande de alcool”: 

„În noaptea zilei de 30 octombrie, un camion care intrase în oraş dinspre Pui, având pe el 2 butoaie mari de ţuică, pentru a fi transportate la Vulcan, a fost oprit de sergentul de oraş Lazăr Petru şi condus la comisariatul de poliţie.

În camion se afla şoferul şi un băiat al depozitarului Şmilovici din Vulcan, căruia i se transporta ţuica.

Sergentul a condus camionul la comisariat fără să bănuiască ceea ce s-a descoperit pe urmă, şi anume că ţuica avea 34-54 de grade, ceea ce nu permitea legea spirtului. El a oprit camionul doar pentru motivul că legea nu permite a se face transporturi de alcool după ora 6 seara, ori transportul s-a petrecut pe la orele 9-10 noaptea.

Camionul şi însoţitorul, împreună cu ţuica, au fost reţinute la poliţie până în ziua următoare, când d-nii controlori fiscali Vasiu şi Rusu au făcut ancheta. Ei au constatat tăria, neadmisă de lege, a ţuicii, de 54 de grade. Astfel, a confiscat întreaga cantitate de circa 600 de litri, aplicându-i contravenientului Şmilovici o amendă de 86.000 lei”.

Conform prevederilor legale, persoana/ persoanele care descopereau contrabanda beneficiau de o primă, deloc neglijabilă. În acest caz de contrabandă, Avântul arată că sergentul Petru Lazăr, cel care a descoperit contrabanda cu alcool, a fost sărit din… schemă:

„Fiind vorba de remiza de 50% din amendă şi valoarea mărfii confiscate, autorul adevărat al descoperirii contrabandei - şi anume sergentul Lazăr Petru - a rămas pe dinafara din procesul-verbal de constatare ce a fost înaintat administraţiei financiare din Deva. În locul lui au fost trecuţi doi ofiţeri de poliţie care nu au avut absolut nici un rol la descoperirea contrabandei.

Este de-a dreptul revoltător dacă în modul acesta poate fi nedreptăţit, jignit şi umilit un slujbaş, care făcându-şi datoria conştiincios, este înlăturat de la un merit ce i se cuvine şi trecut ca descoperitor un ofiţer de poliţie, străin cu totul de locul faptului.

Ori, sergentul a raportat imediat că însoţitorul, văzându-se prins în capcană, i-a oferit suma de 5.000 de lei, ca să-i dea drumul pe o altă stradă, ca să scape de bucluc.

Nu crede şeful poliţiei că este cazul să se sesizeze de această nedreptate şi să pună la punct pe acela ce vrea să-şi câştige merite prin vrednicia altuia?”.

 

Martie 1930 Contrabandişti de tutun anihilaţi

 

Organele poliţieneşti din Petroşani au prins o însemnată contrabandă de tutun tăiat şi frunze în greutate de 125 de kilograme. Contrabandiştii, al căror nume este ţinut în secret până la desăvârşirea cercetărilor, vindeau pe piaţa din Petroşani tutunul. Vânzarea acestei contrabande se cifrează în suma de 245.000 lei. Cercetările se fac în cel mai desăvârşit secret, întrucât se crede că această contrabandă are ramificaţii în întreaga Vale a Jiului.

 

Aprilie 1930 By, by America, America...!

 

Indivizii Kerekeş Ianoş şi Demeter Dionisie din Vulcan au escrocat mai mulţi muncitori, adunând bani de la ei, sub pretext că le înlesneşte emigrarea în America.

Li s-au întocmit acte pentru delictul comis.